In afara de numele propriu-zis, urmatoarea eticheta pentru o companie de transport sunt soferii, acestia devenind acum „ambasadori“, asa cum ii numeste Ad Van Wijk, proprietarul E Van Wijk. Daca ai depus eforturi sa organizezi traininguri pentru a forma soferi buni, dedicati si apreciati de clienti, satisfactia personala este imensa. Si atunci cand cea mai mare asociatie internationala de transport, IRU, acorda noua diplome de onoare pentru Romania, din care sapte pentru soferi ai Logistic E Van Wijk, mandria este cu atat mai mare.
La inceputul lui noiembrie, anul trecut, cu ocazia adunarii generale a IRU, au fost decernate diplomele de onoare pentru 1.346 de soferi de vehicule de transport marfa si persoane din 27 de tari. Printre norocosi s-au numarat si noua soferi din Romania, sapte dintre ei angajati ai Logistic E Van Wijk, toti nominalizati de catre ARTRI. Diplomele de onoare ale IRU se decerneaza anual si reprezinta o recunoastere internationala pentru soferii cu o vechime mai mare de 20 de ani, angajati de cel putin cinci ani in aceeasi companie, cu cel putin un milion de kilometri parcursi pe rute nationale si internationale, fara accidente grave cauzate din vina lor si fara incalcari grave a legilor.
Conducerea EVW a pastrat secretul pana la inceputul lui ianuarie, cand a fost organizata obisnuita sedinta cu angajatii, marea surpriza fiind acordarea diplomelor. Castigatorii nu au stiut pana atunci nici macar ca au fost propusi pentru aceste premii, daramite ca le-au si castigat. Asadar, am putut vedea cum soferii, oameni cunoscuti de altfel ca fiind niste duri, au ramas muti de uimire si plini de recunostinta pentru faptul ca eforturile lor au fost recunoscute.
Castigatorii au venit la sedinta crezand ca va fi doar o adunare normala, asa cum se obisnuisera din trecut, singurul lucru care le dadea de gandit ca li se pregateste ceva fiind faptul ca doar lor li se spusese ca si sotiile lor sunt invitate.
Din pacate, numai cinci din cei sapte au fost prezenti, ceilalti doi neputand participa.
Astfel, Fazekas Alexandru, Octavian Rusu, Simon Vasile, Liviu Vadan si Marian Titi, toti angajati ai Logistic E. Van Wijk aproape de la inceputurile firmei in Romania, si cu un parcurs de peste doua milioane de kilometri, au primit de la Ad Van Wijk, proprietarul E. Van Wijk, si de la reprezentantii ARTRI, diplomele si medaliile IRU, in aplauzele colegilor lor. Acestia erau, de asemenea, mandri de faptul ca sapte dintre ei au primit o astfel de recunoastere care, pentru fiecare dintre ei, va fi un imbold in viitor sa atinga acelasi nivel de profesionalism. Patrutiu Eugen si Gliga Augustin sunt numele celor doi care nu au putut participa.
„La inceputurile firmei ne era foarte greu sa gasim soferi, deoarece la vremea respectiva firmele particulare de transport nu prea aveau credit, deci conducatorii auto incercau sa isi pastreze postul la stat. A fost destul de greu sa gasim soferi, dar toti cei care au fost premiati astazi sunt aceia care au fost alaturi de noi de la inceput“, si-a amintit Gheorghe Chita, unul dintre actionarii firmei.
„Fara falsa modestie, cred ca ce s-a intamplat acum este ceva normal si este doar o recunoastere internationala a mai multor remarci pozitive pe care le-am primit de la clientii nostri de-a lungul timpului“, a adaugat Gavril Mircean, director general Logistic E Van Wijk.
Emotie, recunostinta si mandrie laolalta
„Surpriza a fost peste asteptari. Suntem foarte onorati de aceasta distinctie. Acest gen de recunoasteri te sensibilizeaza, iti mai dau un impuls. Ca sa poti face meseria asta trebuie sa iti si placa, altfel nu ai nicio sansa. Avem si avantaje, cunoastem o multime de oameni, vedem tari si locuri frumoase, pe care altfel nu am avea ocazia sa le vedem, uneori impreuna cu familia, dar sunt si multe dezavantaje, cel mai mare fiind lipsa de acasa“, a spus unul dintre soferi.
Pentru toti, aceasta diploma pare sa fie cea mai importanta dintre toate distinctiile pe care le-au primit de-a lungul timpului, mai ales ca nu vine din partea firmei, cum era cazul celorlalte, ci este o recunoastere a unui mare for international.
Acestia sunt oameni care traiesc in camion de peste 30 de ani si care uneori isi doresc sa iasa la pensie, dar meseria le-a intrat in sange, iar linistea li se pare ceva nenatural. Poate ar rezista o luna fara se urce in camion, dar apoi dorul de volan si de plecat in curse ar deveni mai greu de suportat.
„Important este ca aici, in cadrul Logistic E. van Wijk, suntem toti o familie. Cei din conducere stau de vorba cu noi si ne asculta problemele. E mare lucru ca seful tau sa nu te trateze cu superioritate. De multe ori am fost tentati sa mergem la firme din afara, dar trebuie sa te gandesti foarte bine ce lasi si ce iei. Dislocarea pe perioade mari in Comunitate este o
decizie problematica. Oricum, ca sofer de transport international ai o viata de familie cu multe lipsuri, daca am mai si pleca luni intregi, am pierde si mai mult.“
In ceea ce priveste cursele pe international, o mare problema cu care se confrunta soferii este discriminarea si desconsiderarea atunci cand vine vorba de nationalitate.
„Numai cand vad numar romanesc sau scris «Romania» pe prelata, li se schimba atitudinea. Suntem toti bagati in aceeasi oala, poti sa faci orice, sa te comporti exemplar, eticheta de roman atarna greu in atitudinea pe care o au autoritatile din majoritatea tarilor europene atunci cand ne opresc camionul“, s-a plans unul dintre premianti.
In afara de recunoasterea IRU, cei sapte soferi au primit din partea ARTRI vouchere pentru cate un sejur cu familia la un complex turistic din Maramures, dar si o recompensa din partea firmei.
Camionul, a doua casa pentru soferi
Deoarece petrec o mare parte din timp pe drumuri, pentru soferi confortul cabinei este foarte important. Cand vine vorba de achizitia de masini exista un standard sub care Logistic E Van Wijk nu a coborat niciodata. Camioanele achizitionate in ultimii patru ani au in dotare echipamente pe care soferii le solicita si care le fac viata mai usoara la bord: casetofon cu CD, statie, frigider, clima de stationare, iar cabina este cel putin SPACE CAB de la DAF. Cuantificate, pentru aceste optiuni se cheltuiesc sume impresionante, dar aspectul financiar nu are prioritate in aceasta decizie, din moment ce confortul din cabina ii fidelizeaza pe soferi.
„La noi fiecare sofer este unic si trebuie tratat ca atare. Probabil ca nu intotdeauna reusim, dar acesta ne e telul, e greu de lucrat cu oamenii, au nevoi si probleme diferite. Cea mai importanta cheie este comunicarea bidirectionala intre planning si sofer“, a explicat directorul general al companiei.
Soferii profesionisti vor fi din ce in ce mai greu de gasit
In prezent Logistic E Van Wijk are 196 de soferi. Angajari s-au facut constant si chiar si in 2010 au mai fost adusi 51 de conducatori auto.
Din dorinta de a avea soferi buni si dedicati muncii si companiei, procesul de recrutare si angajare este foarte complex, astfel incat, la final, echipa de la conducere sa fie sigura ca a facut o alegere buna, mai ales ca pe piata sunt din ce in ce mai putini soferi profesionisti in adevaratul sens al cuvantului. In opinia lui Gavril Mircean, „intotdeauna soferii buni s-au gasit si se vor gasi din ce in ce mai greu, pentru ca lucrurile se schimba. Meseria de sofer de international nu este una usoara, pentru ca sunt plecati foarte mult timp de acasa, iar pentru asta trebuie sa existe disponibilitate. Sunt din ce in ce mai putini cei care vor sa plece cu saptamanile de acasa. Chiar si la soferii cu experienta, la un moment dat intervine rutina, uzura, si isi doresc sa stea acasa. E absolut firesc ca dupa 10-15 ani de soferie sa vrea sa renunte la aceasta activitate. Acum, ca Europa este deschisa pentru noi, cursele sunt mult mai lungi si mai greu de facut decat inainte. Sunt mai putini oamenii dispusi sa faca aceste sacrificii.“
Consumul de bauturi alcoolice si actele de indisciplina sunt motive de disponibilizare imediata, dar acest lucru a devenit din ce in ce mai rar in ultimii ani, atingand acum aproape nivelul zero.
In orice firma de transport din Romania, motorina reprezinta costul cel mai mare, si fireste ca aici se fac cele mai mari eforturi pentru monitorizare si reducere. Dar, in cazul companiei clujene, acesta nu mai pune probleme mari, deoarece se aplica un sistem diferit de evaluare a soferilor, pachetele lor salariale fiind stabilite in functie de gradul de implicare pentru profitabilitatea firmei. Asa, ei sunt direct interesati sa mentina un consum scazut de carburant.
Din 2008, compania are un trainer care se ocupa de soferi. Trainingul nu consta numai in ore de legislatie in sala, ci include si plecarea in curse a trainerului impreuna cu soferii mai putin experimentati. Astfel, pregatirea se face in conditii reale. Chiar daca si trainingul in sala de curs isi are rolul lui, fixarea notiunilor si invatarea efectiva se face in cabina. In mers apar situatii in care reactia la secunda il poate scuti pe sofer de probleme mari si de aceea, pe durata deplasarii, instructorul incearca sa il ajute sa isi formeze anumite automatisme. In plus, sunt urmarite si alte aspecte, cum sunt condusul economic si sigur, ancorarea.
„In afara de acest training intern, periodic se organizeaza si sedinte de instruire in colaborare cu firme specializate, dar si cu specialisti din partea DAF, cu colegii din EVW Holding. Avem nevoie de sprijin pentru asimilarea noutatilor, a lucrurilor specifice care apar, in speta cu modificarile care apar la Euro 5 fata de Euro 3. Nu ma refer doar la AdBlue, ci la noutatile vizavi de modul de conducere, lucru care e reflectat in consum si costuri. Pe fiecare directie am incercat sa tinem pasul cu noutatile“, a explicat Gavril Mircean.