Transportatorii nu sunt straini de instantele de judecata – si nu vorbim doar de nenumaratele contestari ale amenzilor primite de la institutiile de control – dar din experienta multora reiese ca judecatorii nu au cunostinte specifice legate de acest domeniu, uneori nu inteleg cazul, si nici nu consulta un specialist. Asta face ca uneori aceeasi speta sa primeasca hotarari diferite in instante diferite si deci rezultatul unui proces sa depinda cumva de norocul reclamantului.
Cele mai multe procese au loc din cauza neplatii facturilor de transport, astfel ca de ele ne vom ocupa mai mult in acest numar al revistei, urmand sa revenim cu cele in care transportatorii se indreapta impotriva soferilor – sau invers – a asiguratorilor, a autoritatilor etc.
Asa cum explica avocat George Iacob-Anca, care are o experienta bogata in transporturi, multi judecatori cred ca daca studiaza o lege sau actele puse la dispozitie de una din parti inteleg in profunzime domeniul, dar in putine cazuri e adevarat, astfel ca este nevoie de parerea unor specialisti care sa le arate cum se vede un anumit caz pornind dinspre transporturi spre juridic. O alta solutie ar fi ca judecatorii, dar si avocatii, sa participe, eventual la propunerea asociatiilor patronale din transporturi, la o instruire sau informare facute de specialisti. Sau sa fie chemati la discutii libere pe aceasta tema de catre Consiliul Superior al Magistraturii. Sau sa ceara puncte de vedere de la avocati specializati in transporturi, „dar pe mine pana acum nu m-a solicitat nimeni si nici nu cred ca se va intampla in viitorul apropiat“. Numai astfel judecatorii ar capata un bagaj minim de cunostinte practice care sa-i ajute sa se adapteze ulterior la ce cunosc din punct de vedere juridic, iar cand anumite acte normative s-ar modifica le-ar putea prelua din mers. Chiar acum suntem intr-o situatie in care s-a modificat recent baza legala, astfel ca si avocatii specializati au probleme in abordarea dosarelor, asa cum declara George Iacob-Anca.
Un moment de cotitura in domeniu a fost, asa cum isi aminteste Dan Cotenescu, directorul general BursaTransport, si in 2011, cand s-a impus aplicarea Conventiei CMR si la intern. „Pe vremea aceea, conform Codului Comercial, transportatorul, cand primea marfa, raspundea din toate punctele de vedere, ceea ce nu era corect, pentru ca e o diferenta intre asigurarea CMR, pe care o face transportatorul, si asigurarea Cargo, pe care o face expeditorul, daca vrea. CMR asigura raspunderea carausului, care nu se regaseste in toate posibilitatile de daunare a marfii, iar Cargo asigura orice risc. Conventia CMR sprijina transportatorul, stipuland clar ca raspunderea lui e limitata in ceea ce priveste valoare pe unitatea de marfa transportata. Adica, de exemplu, nu-i poti incredinta lingouri de aur in baza raspunderii lui, deoarece se depaseste cu mult valoarea in limita careia poate fi tras la raspundere.
…
