Modificarile aduse anul trecut in legislatie au incurajat cresterea numarului de angajati temporar, multe companii preferand acest tip de contract, iar noul Cod al Muncii a impulsionat acest segment. Acordarea facilitatilor fiscale ar constitui un stimul pentru dezvoltarea companiilor, care ar indrazni sa lanseze diferite proiecte prin care sa creasca temporar volumul de activitate, beneficiind astfel de flexibilitate in dimensionarea resurselor umane in functie de nevoile de moment. Iar angajatul beneficiaza de aceeasi flexibilitate.
Noul Cod al Muncii, la fel ca varianta anterioara, permite angajarea atat temporara, cat si pe o perioada determinata de timp, insa acest lucru nu are impact asupra cererii de munca, deoarece beneficiile serviciilor nu constau doar in posibilitatea de angajare pe o anumita perioada. Contractele temporare de munca sunt diferite de cele cu durata determinata. Prima varianta este de fapt o externalizare a serviciilor, folosita cu precadere in domeniile cu variatii de activitate, cum ar fi cele sezoniere, agricultura, dar si in logistica, FMCG etc.
Unele companii dispun de resursele necesare pentru a gestiona procesele si prefera sa economiseasca din comisionul pe care l-ar plati unui agent de munca temporara, insa altele considera ca este mai eficient ca resursele interne sa se ocupe de activitati cu valoare adaugata mai mare, lasand angajarea unui numar de salariati temporar in seama unei firme specializate.
Este adevarat ca noua legislatie a muncii aduce o mare facilitate, aceea de angajare ca zilier, insa conditiile sunt foarte restrictive. Zilierii nu beneficiaza de servicii sociale, fiind doar platitori de impozit. Prin urmare, este mai avantajos sa fii angajat temporar din punct de vedere al atractivitatii ofertei, intrucat se platesc toate contributiile.
Munca temporara (leasingul de personal) si angajarea pe perioada determinata nu se exclud reciproc, dar nici nu raspund acelorasi nevoi ale angajatorului, ca urmare coexista armonios.
In Romania anilor 2000, intrucat nu exista conceptul de munca temporara, a fost acreditat cel de leasing de personal. Practic, cele doua inseamna acelasi lucru, dar uneori se fac diferentieri, cea mai semnificativa fiind legata de entitatea care desfasoara procesul de recrutare si selectie. Atunci cand clientul are echipa temporara selectata, iar agentul de munca temporara doar preia acesti oameni drept angajati proprii pe care ii pune la dispozitia firmei client, serviciul se numeste leasing de personal, a explicat Bogdan Dragoescu, senior business development manager Smartree. Cand agentul de munca temporara desfasoara tot procesul, respectiv recrutare si selectie, angajare si punere de angajati temporar la dispozitia clientului, serviciul se numeste munca temporara.
Deoarece contractele de munca pe perioada determinata permit angajatorului sa isi desfasoare activitatea cu caracter temporar in mod continuu maximum 36 de luni, se intrevad avantaje in favoarea contractelor de munca