Asigurarile, obligatorii sau nu, incheiate in graba de catre transportatori deseori in virtutea unei inertii si sub presiunea permanenta a reducerii de costuri, pot genera, in urma unor situatii neprevazute de accident, furturi sau de livrare a unor marfuri deteriorate, mari batai de cap si adesea pierderi banesti. Si asta pentru ca la incheierea politelor nu sunt suficiente parteneriatul cu un asigurator solid si incheierea unui contract de asigurare bine conceput, potrivit nevoilor transportatorului, ci este necesar ca toate aspectele specifice sa fie foarte bine intelese atat de consultantul in asigurari, cat si de caraus.
 

Altfel, in momentul stabilirii raspunderii in cazul unor litigii de marfa, cand apar probleme in acceptarea si in intelegerea acesteia de catre beneficiar, cel mai adesea vina se pune in carca transpor- tatorului, fiind propagata, in mod gresit, ideea ca, din momentul incarcarii, acesta se face responsabil pentru absolut toate avariile aduse marfurilor, si nu doar pentru cele provocate din vina sa.
Contractul de transport international este reglementat si guvernat de catre Conventia CMR in mod obligatoriu, asadar, fiecarei comenzi de transport si fiecarui contract cadru de transport le sunt aplicabile in mod obligatoriu normele Conventiei CMR.

Conform CMR, transportatorul raspunde doar de prejudiciile aduse din vina sa
Rolul cel mai important in litigiile de marfa il are cunoasterea foarte exacta de catre asigurator a legislatiei CMR, pe langa o comunicare foarte buna cu clientul, astfel incat sa poata intelege cat mai bine circumstantele producerii daunei. Insa toate aceste aspecte se complica in momentul in care transportatorul se afla sub presiunea lichiditatilor si, in consecinta, a incasarilor de la reclamant/beneficiar. „Un litigiu de marfa trebuie lucrat intotdeauna cu celeritate. Insa fara un ajutor venit din partea transportatorului si fara o cooperare corespunzatoare, solutionarea unui dosar de dauna poate intarzia“, a punctat Alin Dicu, branch manager Asko Assekuranz, subliniind ca transportatorul are o raspundere limitata. „Interesul acestuia este sa isi asigure raspunderea pentru marfa pe care o transporta. Asadar, transportatorul raspunde doar pentru prejudiciile produse din vina sa pe durata transportului.“
Raspunderea trebuie pusa in sarcina transportatorului din momentul preluarii marfurilor pentru transport si pana la livrarea acestora, insa el poate fi responsabil numai de avariile aduse marfurilor din vina sa. „Marfa se poate deteriora printr-o incarcare necorespunzatoare, prin insuficienta ambalajului, printr-o infoliere defectuoasa si din multe alte situatii particulare care nu intra in atributiile si raspunderea transportatorului“, a precizat Alin Dicu, subliniind ca argumentul des folosit de reclamant, de tip «chingile» sau «asigurarea marfii», nu este intotdeauna corect. „Este adevarat ca intra in obligatia transportatorului o ancorare corespunzatoare a marfurilor, insa aceasta are ca scop principal …