Sub amenintarea coronavirusului, statele europene se intrec care mai de care in adoptarea unor masuri cat mai drastice care sa limiteze interactiunea intre oameni si care sa ii protejeze, pe cat posibil, pe cei care lucreaza in industrii vitale. Majoritatea companiilor producatoare sau a celor ce ofera servicii de logistica au implementat controale medicale la poarta, atat pentru angajati, cat si pentru soferi, oferindu-le acestora din urma si echipamente de protectie (masti, manusi, dezinfectanti), chiar daca apoi sunt obligati sa ramana in cabina. Poate ca unora li se par exagerari, insa cei aflati pe reversul medaliei, care nu beneficiaza de niciun fel de astfel de atentie – desi se afla in avansata Germanie! – , trag un semnal de alarma ca se simt expusi atata vreme cat firmele angajatoare nu le ofera o protectie minima, iar depozitele ii obliga sa participe, ca de obicei, la descarcare. Este si cazul soferului roman Daniel Cimpoeru, care lucreaza de patru ani in Germania. Acesta evalueaza situatia locala drept „tulburatoare“, aratandu-se extrem de ingrijorat de ceea ce se intampla in jur, de faptul ca autoritatile sunt departe de a reactiona „nemteste“, expunandu-l gratuit pericolului, atat pe el, cat si indirect, pe sotia si fetita de 6 luni, cu care locuieste.
Daniel Cimpoeru transporta pentru o companie germana de familie, cu 15 soferi, paine de la doua fabrici mari din Germania, catre depozitele locale. Zilnic parcurge 615 km pe un sens, doarme o noapte in cabina si apoi se intoarce. „Un coleg se plangea ca austriecii l-au tinut in cabina pe timpul incarcarii. Vreau sa ii spun cat de norocos este, pentru ca noi, rezidentii din Germania care lucram in alimentatia publica, nu avem parte de un astfel de tratament. La fabricile unde incarc m-au pus sa completez un chestionar si o declaratie ca nu am fost in tari cu risc major, precum China, Iran sau Italia, insa nu mi s-au pus la dispozitie manusi sau masti. Nici macar nu mi s-a impus sa stau departe de ceilalti sau sa nu incarc.“ Acesta a observat insa o singura exceptie, duminica trecuta, cand, la depozitul principal al firmei l-au tinut in cabina. Atunci a banuit ca aveau in spate un control al Ministerului Sanatatii, pentru ca de a doua zi, totul a revenit la „normal“. „Peste tot sunt afise in care ti se cere sa pastrezi distanta de 2-3 m de alti oameni, insa toti iau recomandarile in ras. Pare o gluma tot ce se intampla, iar eu ma consider foarte expus, mai ales ca am curse in zona Köln, unde este focarul cel mai mare. Nici firma nu m-a lamurit cu nimic, ci mi-a recomandat doar sa ma spal pe maini si sa ma dezinfectez. Insa substantele dezinfectante le cumparam pe cont propriu, din online, la preturi exorbitante: de pe Amazon am luat 5 l de sapun lichid cu 65 de euro, pentru ca primeam si 1 l de dezinfectant, iar din Austria am luat solutie biocida cu 45 de euro/litru“, a explicat Daniel Cimpoeru, completand: „personalul din depozite ar trebui sa isi faca treaba, insa lucratorii s-au obisnuit cu romanii, polonezii si alti estici, ca pot face de toate.“
Se produce si se cumpara haotic
Chiar daca Daniel Cimpoeru nu poate prelua in aceasta perioada mai multe curse din pricina distantei pe care trebuie sa o parcurga zilnic, pentru alti colegi volumele au crescut foarte mult in conditiile in care lumea cumpara haotic, inclusiv paine. „Angajatii din fabrici nu fac fata volumului de comenzi. Un coleg sofer, care transporta zilnic 150 de paleti de paine pe zi, pe distante mai scurte, de circa 80 km, a ajuns acum sa duca 400 de paleti/zi. E foarte mult, in conditiile in care intr-o duba intra doar 33 de paleti“, a punctat Daniel Cimpoeru, mentionand ca nu a auzit ca firme din zona sa ajunga sa disponibilizeze soferi. In plus, pe sosele circula tot felul de transporturi, de la agabaritice, la marfuri generale, alimentare sau combustibili, exact ca inainte de raspandirea coronavirusului. „E plin de camioane. Numarul automobilelor s-a mai diminuat, iar traficul poate e mai rarefiat fata de acum 3-4 saptamani. Lumea nu e constienta. Mie nu mi se pare o gluma, a luat prea mare amploare. In zona Bayern, in landurile din sud, daca te prind nejustificat pe strada, incasezi o amenda de pana la 25.000 de euro, sau doi ani de inchisoare, dar nu la fel se intampla si la noi, in landul Köln, pentru ca landurile sunt autonome, cu prefectura proprie si «guvern» intern.“
Soferul roman insa isi pune tot mai multe semne de intrebare privind siguranta sa si a familiei, in conditia in care, pe un alt sofer roman, la un depozit de produse cosmetice l-au descoperit cu temperatura 38,2 OC, fara sa aiba si alte simptome. „I-au verificat temperatura de 4-5 ori, ca nu cumva rezultatul sa fi fost influentat de faptul ca era stresat sau agitat, insa de fiecare data avea aceeasi valoare. L-au trimis inapoi, fara vreun test suplimentar, si au cerut sa vina altcineva la incarcare.“
Daniel Cimpoeru considera ca ar trebui ca soferii care vin din curse internationale sa fie lasati sa intre in autoizolare 14 zile. „Daca patronii nu pot sa le ofere minimum necesar de echipament de protectie, dezinfectanti, masti si manusi, sa nu ii mai trimita la lucru, pentru ca vor ajunge sa ramana si fara soferi si implicit, fara contracte. Este evident ca toti soferii vor sa isi protejeze in principal familiile.“
Cerinte mai mari pentru soferii care lucreaza in conditii igienice precare
In Germania, asa cum s-a intamplat si in alte tari, au fost aduse modificari ale Regulamentului 561/2006, insa, dupa cum atrage atentia soferul roman, intr-o forma putin diferita, care poate „pacali“ soferii neinformati. „Derogarile admise la programul de condus sunt de maximum 10 h pe zi, de cinci ori pe saptamana, nu 11 h/zi, ca in Romania, Italia si alte tari. In rest, se respecta perioadele de repaus zilnic si saptamanal, soferii avand posibilitatea de a se odihni de doua ori, 24 h minim, consecutiv, cu recuperare in a treia saptamana, iar in a patra cu efectuarea obligatorie a repaosului de 45 h“, a spus acesta, subliniind ca nu s-a confruntat in ultima perioada cu controale in trafic. „Am vazut in trafic ofiterii BAG care au mai oprit furgonete sau minibuse, insa nu am vazut controale efectuate la camioane.“ Acesta remarca in trafic in special prezenta vehiculelor inmatriculate in Polonia, Cehia si Germania, cele din Romania fiind destul de rare. „Azi, pe o distanta de aproape 300 km, am intalnit doar doua camioane cu numere de Romania.“
Daniel Cimpoeru remarca si gravitatea faptului ca in Germania s-au inchis complet, pe autostrazi, zonele de restaurant, dar si de dusuri si toalete. In schimb, au adus WC-uri mobile, ecologice, pentru soferi, la care acestia insa nu au posibilitatea de a se spala pe maini, tocmai in perioada in care li se cere imperativ sa pastreze conditii minime de igiena. „E o solutie de prost gust“, remarca acesta. Pentru a manca ceva cald, singura varianta sunt cele cateva statii de carburanti inca deschise, in care sunt disponibile sandwich-uri, dar si crenvurstii traditionali.
Salarii „nemtesti“, intr-o piata volatila
Daniel Cimpoeru apreciaza ca sistemul de control al firmelor este foarte bine pus la punct in Germania, fiind riguros si doar in limita legii. Insa, forta de munca adusa din exterior, din Romania, Polonia si alte tari estice, nu e informata corect despre legi, iar angajatorii ajung sa caute portite legale prin care sa ii plateasca cu salariul minim. „Asa s-a stricat si industria germana care mergea foarte bine in ceea ce priveste salarizarea si venitul. De aceea, au ajuns sa ne urasca nemtii, piata fiind deja stricata“, a spus acesta, completand: „eu sunt platit ca un sofer neamt, si poate chiar mai mult. Este adevarat ca sunt si firme de transport de paine care platesc mult mai putin, pentru ca inca gasesc oameni care accepta. Oricum, fiecare land are tarif propriu: in Hessen, salariul minim este de 13,58 euro/ora, brut (in 2018), pentru ca soferii profesionisti sunt clasificati in Grupa I de munca. Diurna, de asemenea, a crescut de la 1 ianuarie, de la un maxim de 24 euro/zi, la 28 euro/zi, valoare neimpozabila. Exista lipsa mare de soferi, dar sunt si foarte multe firme care abuzeaza de perioada de proba, care aici poate fi si de sase luni.“
In perioada urmatoare, soferul roman nu se asteapta la modificari salariale sau la eventuale majorari pentru faptul ca se expune unor riscuri suplimentare. „Criza a venit intre salarii. Ca urmare, nu am discutat si nici nu am simtit ca as putea primi pe 29 ale lunii ceva in plus la salariu.“
In ceea ce priveste viitorul, soferul roman se arata usor contrariat. „Nu cred ca dupa criza asta va mai fi o Uniune Europeana in adevaratul sens al cuvantului. Cred ca se va rupe. Deja fiecare tara e cam pe cont propriu, mai ales ca situatia economica va fi dificila si dupa trecerea coronavirusului“, spuse acesta. Pe de alta parte, Daniel Cimpoeru considera ca este momentul in care Romania are o sansa. „In tot raul, trebuie sa gasim si un bine. In cazul asta, ar fi refacerea Romaniei de la zero, pentru ca am ajuns sa nu mai avem industrie si sa nu depindem de altii. Poate reusim sa facem industria sa functioneze din nou si sa aducem forta de munca de afara, inapoi. Eu as fi primul care m-as intoarce. Nu am plecat ca sa nu ma mai intorc, am plecat pentru ca in Romania nu mi s-a mai dat nicio sansa. Cred ca trebuie sa ne aducem toti aportul ca sa recladim Romania.“
