La ancheta facuta de noi cu privire la avantajele aduse de liberalizarea cabotajului pentru romani si bulgari, putini transportatori s-au aratat entuziasmati de oportunitatile oferite de deschiderea totala a granitelor statelor Europei pentru camioanele romanesti.
Cu toate acestea, foarte multe companii care s-au obisnuit sa lucreze pe transport intracomunitar s-au trezit la renegocierile de contracte pentru 2012 cu cresteri ale volumului de transport comandat, iar cele care lucrau foarte putin si-au alocat un numar mai mare de camioane pe Comunitate.

Si unii, si altii se gandesc sa-si mai cumpere camioane sau macar sa le schimbe pe cele Euro 3 cu unele Euro 5. Problema este ca, daca o firma mare primeste maine o extindere de contract pe transport intracomunitar pentru inca 100 de camioane, nu ar putea sa-i dea curs mai devreme de sase luni. Achizitiile nu se mai fac la fel de repede ca pe vremuri, deoarece nimeni nu mai tine camioane pe stoc, iar firmele de leasing nu se mai misca la fel ca in 2007-2008 pentru aprobarea dosarelor. Si daca reusesc sa aiba si finantare si camioane in trei luni, 100 de soferi cu greu gasesti sa angajezi in atat de putin timp.
O astfel de extindere de contract este dificila si din perspectiva costurilor. Costul/km acceptat in contract pentru camioanele actuale, cu soferii existenti, nu va fi obtinut cu camioane nou-noute, Euro 5, mai ales ca preturile au mai crescut cu 8-10% in ultimul an, iar soferii nou-angajati au nevoie de cel putin un an de lucru plus cateva saptamani de training specific pentru a putea exploata masinile in acelasi regim de consum si uzura ca niste soferi experimentati. In aceste conditii, nu e chiar usoara o decizie de extindere, mai ales ca nici tarifele de transport nu sunt foarte mari. Iar o crestere de 2-3% a costurilor anuleaza automat aproape orice profit.
Cei mai avantajati sunt transportatorii care si-au negociat un contract de 70-100 de camioane, dar le-au luat in primire pe parcursul unui an intreg, in loturi mici, de cate 20 de unitati, avand timp sa-si pregateasca soferii, contractele cu furnizorii si clientii.
Un alt model este cel al extindetii contractului si angajarii unor transportatori terti, pe langa flota proprie. Aproape toti carausii mari vor acum sa subcontracteze, insa nu prea au cui. Anii de criza au cam distrus firmele mici de transport, iar firme noi nu s-au mai infiintat in acelasi ritm ca in trecut.
Astfel, desi transportatorii romani se uita, pe buna dreptate, cu precautie la contractele de transport intracomunitar, expeditorii nemti, austrieci, belgieni si elvetieni au luat cu asalt piata romaneasca, in cautare de „subcontractori” gata sa munceasca ieftin in locul lor in tarile de origine dupa ridicarea restrictiei la cabotaj.
O multime de anunturi sunt disponibile de la firme din tarile vest-europene in ultima vreme, iar altele, mai curajoase, si-au deschis deja birouri in diferite orase ale tarii cu scopul fie de a cauta soferi care sa le ajute sa concureze firmele estice, fie de a achizitiona firme mai mici sau mai mari din Romania, care sa le aduca aceleasi avantaje competitive pe pietele de origine.
Astfel, estimez in perioada urmatoare o crestere importanta a numarului de camioane licentiate in Romania, dar care in realitate nu vor lucra decat in Comunitate, cu soferi romani, inca dispusi sa se sacrifice pentru mai multi bani departe de casa. Pe langa acestea, mai sunt si firme mari chiar interesate sa investeasca pe piata romaneasca.
Asa ca, orice ar spune si cei mai conservatori dintre transportatori, liberalizarea cabotajului va aduce cu siguranta schimbari pe piata romaneasca. Important este sa ne jucam cartea cu inteligenta!
In prag de Sarbatori, le uram tuturor cititorilor nostri un Craciun magic si un An Nou plin de realizari si satisfactii!