Cand anul parea sa se incheie cu incao amanare a negocierilor pe Pachetul Mobilitate, sedinta Trilogului din decembrie a lovit piata de camioane est-europeana ca un ciocan, dupa o perioada oricum plina de pretexte cu iz de recesiune menite sa ofere paravanul perfect pentru concedieri, restructurari, mutari de linii de productie in tari mai ieftine si, bineInteles, negocieri de tarife de transport mai mici.
La fel ca in decembrie 2018, cand Austria a fortat votul Consiliul Ministrilor de Transport pe pachet, vot incheiat in defavoarea est-europenilor, coalitia occidentala a presat pentru tinerea Trilogului pe finalul presedintiei finlandeze. Negocierile s-au tinut in miez de noapte, incepand pe la noua seara si terminandu se la 06:45 dimineata! in ciuda prezentei raportorilor din umbra din estul Europei (Ungaria, Lituania si Polonia), in care ne puneam mari sperante in privinta obtinerii unui compromis favorabil, rezultatul i-a multumit exclusiv pe vest-europeni.
Nu sunt un expert al procedurilor de la Bruxelles, urmarind mai atent cum se fac si se desfac politicile europene abia de un an, de cand Pachetul Mobilitate a inceput sa ia forma protectionista dorita de statele puternice din vestul Europei insa mi se pare inadmisibila acceptarea de catre oficialii europeni a unui „pressing” legislativ de 10 ore, pe timpul noptii, pe o problema cruciala pentru economia tuturor statelor europene.
Istoviti fizic si psihic, reprezentantii est-europeni au cedat in fata coalitiei reprezentate de turco germanul Ismail Ertug si frantuzoaica de origine algeriana Karima Delli. Ertug nu a renuntat la nimic din prevederile exagerate pe care le-a introdus de la inceputul anului in dosarul privitor la accesul la profesie, care i-a fost incredintat ca raportor. Experienta celor doi politicieni, deveniti amandoi membri ai Parlamentului European in 2009, si-a spus cuvantul, astfel ca extinderea intervalului de retur al camionului in tara de origine de la 4 la 8 saptamani a facut sa para, in final, un compromis acceptabil.
Cartile nu au fost insa total jucate, negocierile fiind aproape primul contact al Adinei Valean, numit Comisar al Transporturilor cu numai zece zile Inaintea acestei sedinte maraton, cu „durii” politicii vest-europene a transporturilor in aceste conditii, am apreciat ca la finalul sedintei Adina Valean si-a exprimat rezerva asupra introducerii obligatiei de a Intoarce camionul in tara de origine la fiecare opt saptamani, care e limpede pentru oricine ca ridica nivelul de poluare. Comisarul Transporturilor a cerut insa o analiza de impact a acestei masuri pentru a se lua o decizie documentata, asa cum ar fi trebuit sa se faca Inainte de a se vota in Parlament pe cele trei dosare care formeaza Pachetul Mobilitate.
Pentru noi aceasta analiza de impact este ultima speranta ca situatia Pachetului Mobilitate sa devina normala. Nimeni nu spune ca transporturile nu trebuie reglementate, dar defavorizarea vadita a statelor de la periferia Europei este revoltatoare. Tarile cele mai afectate sunt Bulgaria, Lituania si Romania, pentru ca Finlanda, Irlanda si Portugalia au fost convinse de puternicii Europei sa le ofere consensul pe transport, probabil cu promisiunea ca aceste tari vor fi sprijinite pe alte capitole economice, unde au mai mult interes decat pe transporturi. Iar cum cehii, slovacii si polonezii sunt aproape de Germania, pentru ei Intoarcerea la opt saptamani este un compromis bun. Nu si pentru noi, dar ce sa le promitem noi posibililor aliati?
Asteptam doar normalitatea, pe care comisarul transporturilor are obligatia morala sa o reinstituie, indiferent de ce nationalitate este in acelasi timp, nici ceilalti politicieni romani si asociatiile transportatorilor nu pot sa si Incruciseze bratele si sa astepte ca situatia sa se rezolve „de la sine”. Pentru ca asa ceva nu exista. Nimeni nu se lupta pentru tine in afara de tine. Iar Bruxelles-ul nu e „pension” cu renta scumpa, ci e un camp de lupta pentru interese economice nationale. Si este timpul mai mult ca oricand ca toti eurodeputatii romani sa Inteleaga acest lucru.
