Discutiile despre combaterea pirateriei au devenit de-a lungul timpului un laitmotiv al tuturor dezbaterilor pe subiectul transportului de pasageri, insa fara niciun rezultat. Autoritatile competente s-au dovedit a fi mereu depasite de situatie si, pe alocuri, la nivel local, probabil ca nici nu a existat cu adevarat interesul sa se faca ceva. Problema este ca daca pana acum lucrurile au mai stat cum au mai stat, in contextul pandemiei si al blocajului economic pasagerii pe care operatorii licentiati ii pierd acum in fata piratilor ar putea reprezenta diferenta dintre salvare si faliment.
Este revoltator cum, timp de doua luni, transportatorii au fost nevoiti sa puna lacatul pe garaj, iar piratii cu autoturisme si autoutilitare au „fentat” legea si au prosperat, circuland nestingheriti. Facebook-ul si toate celelalte retele de socializare sunt pline de anunturi de transport international de pasageri – se ofera toate informatiile, inclusiv numar de telefon al celui care organizeaza cursa, poza cu autovehiculul, pret etc. Prin urmare, nu trebuie organizate investigatii prea complexe sau flagranturi pentru depistarea piratilor si stoparea acestui fenomen, care prejudiciaza statul cu taxe si impozite frumusele. In egala masura, si la transportul national ne confruntam cu aceeasi problema. Or, in contextul in care dam din colt in colt si nu stim de unde sa mai aducem bani la buget, acum ar fi momentul sa blocam orice scurgere a economiei subterane. Cum se explica, asadar, ca statul lasa sa ii scape printre degete, cu atata usurinta, banii negri din transportul ilicit de pasageri?
Am avut exemple remarcabile de mobilizare pe timp de pandemie ale institutiilor statului care au pus umarul la rezolvarea situatiilor de criza. Si putem aminti Ministerul Transpoturilor si ISCTR-ul pentru eforturile depuse in frontiera, colaborand cu autoritatile omoloage din tarile vecine si incercand sa deblocheze circulatia pe varf de pandemie. Oare Politia Romana nu poate sa se mobilizeze pentru combaterea eficienta a pirateriei? Ca doar acum are parghiile legale necesare a caror lipsa a invocat-o de-a lungul timpului, iar marea sintagma „in mod repetat” este deja istorie.
