Curtea Supremă de Justiţie din Marea Britanie a decis în unanimitate că șoferii care colaborează cu Uber sunt mai degrabă lucrători decât contractori independenți, întrucât atunci când se conectează la platforma Uber aceştia lucrează la fel ca şi şoferii de taxi.
Problema clarificării statutului şoferilor Uber în Marea Britanie a fost ridicată încă de acum 5 ani, când mai mulţi șoferi au reclamat platforma pentru nerespectarea salariului minim național, neplata concediilor și aplicarea unui tratament dăunător. Pentru a avea câştig de cauză însă, șoferii trebuiau să fie încadraţi ca „lucrători“ în sensul legislației relevante, şi nu contractori independenți, aşa cum erau consideraţi oficial de către Uber.
Instanţa a apreciat că Uber se ocupă mai degrabă de furnizarea de servicii de taxi decât de a genera clienți potențiali pentru ca șoferii să își dezvolte propriile afaceri, ținând cont de controlul semnificativ exercitat de Uber asupra șoferilor. Esenţial în adoptarea deciziei sunt nivelul ridicat de acceptări de călătorie solicitate de la șoferi și penalizarea de a fi deconectat de la aplicaţie dacă 3 cereri consecutive nu au fost acceptate într-un interval de timp de 10 secunde.
Curtea Supremă britanică a respins în unanimitate apelul Uber şi poziţia reprezentanţilor companiei că platforma funcționează ca agent de rezervare pentru șoferi. Această parte a deciziei Curţii s-a bazat pe acordurile contractuale specifice Uber, inclusiv pe faptul că licența de funcționare era deținută de către Uber London şi nu de către șoferii individuali, neexistând un acord scris între Uber London și șoferi.
Procesul pierdut de Uber în Marea Britanie poate reprezenta un precedent şi în alte ţări, unde parteneriatul cu platforma este considerat abuziv şi dezavantajos de către şoferii.
