Mai multe instituţii occidentale au efectuat în ultimii ani studii pe transportul rutier de marfă la nivel european, cu scopul de a sprijini „lupta” împotriva companiilor de tip „căsuţă-poştală”. De multe ori însă, rezultatele acestor studii demonstrează doar cât de slabe şi (pe alocuri) eronate sunt argumentele promotorilor Pachetului Mobilitate, care încearcă, de fapt, să elimine de pe piaţa unică firmele est-europene de transport, mai competitive decât cele occidentale pe acest segment de business.
Astfel, potrivit unui studiu derulat de Institutul KU Leuven în 2020, companiile mari sunt, de regulă, cele care îşi înfiinţează filiale în străinătate. 12,8% dintre firmele de transport de marfă din UE-28 au acţionariat majoritar străin. 21,6% din cifra de afaceri realizată de toate firmele din UE-28 revine companiilor cu acţionariat majoritar străin, la fel ca şi 16,5% dintre angajaţi.
În cazul companiilor din UE-15 (statele occidentale), nu mai puţin de 17,3% dintre firme au acţionariat majoritar străin. Acestea realizează 21,1% din cifra de afaceri totală şi angajează 16,7% din totalul salariaţilor.
Doar 5,3% din totalul firmelor de transport din UE-13 (statele central-europene şi estice) au acţionariat majoritar străin. Ele realizează 23,4% din cifra totală de afaceri şi deţin 15,9% dintre angajaţi. Prin urmare, firmele „căsuţă-poştală” – pe care se presupune că ne chinuim să le combatem – nu „îngroaşă” cu adevărat rândurile în Europa de Est, deşi măsurile care s-au luat vizează tocmai operarea companiilor de transport din această zonă a UE.
Pe primul loc în topul ţărilor cu cele mai multe firme deţinute de acţinari străini este Lituania (cu 50,1% din total), urmată de Marea Britanie (43,8%), Estonia (34,7%) şi Slovacia (31,7%). România este spre coada clasamentului în ceea ce priveşte firmele cu acţionariat străin, având o pondere de doar 4,2% din total. Susţinătorii măsurilor adoptate prin Pachetul Mobilitate nu vor să recunoască faptul că promotorii firmelor tip „căsuţă-poştală” sunt tocmai occidentalii şi sunt dispuşi să sacrifice transportul de marfă est-european pentru a-şi atinge obiectivul, respectiv acela ca operatorii vestici să nu mai fie concuraţi pe piaţa unică, pe care occidentalii au creat-o doar ca să aibă o piaţă de desfacere mai largă pentru business-urile proprii.
