Recenta hotărâre a Curții Supreme a Regatului Unit conform căreia șoferii Uber sunt angajaţi și nu contractori independenți are implicații în economie, din perspectiva asigurării pensiilor acestora.

În Marea Britanie, fiecare angajator trebuie să înscrie „deținătorii de locuri de muncă eligibili” în sistemul de pensii şi să le plătească contribuțiile minime statutare. (Un „deținător de loc de muncă eligibil” este un „lucrător”, care lucrează în mod obișnuit în Marea Britanie, cu vârsta cuprinsă între 22 și vârsta de pensionare, ale cărui câștiguri sunt mai mari decât declanșatorul veniturilor – 10.000 de lire sterline pentru anul fiscal 2021/22).

Hotărârea Uber îi aduce pe șoferi potențial în sfera obligațiilor de înscriere automată, cu condiția să îndeplinească criteriile relevante de eligibilitate pentru vârstă și câștiguri. Întrucât salariul minim din Marea Britanie a crescut la 8,91 lire sterline/oră în aprilie 2021, șoferii Uber care lucrează în medie peste 22 de ore pe săptămână pot fi, prin urmare, înscriși automat.

În sistemul de pensii, contribuția minimă obligatorie legală a angajatorului este de 3% din câștigurile eligibile (câștiguri grupate între 6.240 și 50.270 de lire sterline pentru anul fiscal 2021/22), în condiţiile în care contribuțiile totale ale angajatului ajung la cel puțin 8%. În multe cazuri, deținătorii de locuri de muncă sunt obligați să plătească 5%, deși un angajator poate alege să acopere întreaga contribuție de 8%. Având în vedere numărul mare de angajatori potențial afectați de hotărârea Uber și necesitatea probabilă de a soluționa cererile de date actualizate, autoritatea de reglementare a pensiilor poate oferi mai multe îndrumări cu privire la modul în care angajatorii ar trebui să se raporteze la lucrătorii clasificați greșit și obligațiile retroactive de înscrere automată în sistemul de pensii.