Într-o conferință de presă susținută ieri, 25 august, de noul ministru al Finanțelor Publice, Dan Vîlceanu, acesta a declarat că problema transportatorilor legată de reîncadrarea diurnei ca venit de natură salarială se va rezolva printr-un proiect de lege asupra cărora transportatorii au fost consultați de inițiatori. Deși nu au existat niciun fel de consultări oficiale în afara propunerilor lansate în cadrul grupului de lucru pe diurnă, respinse din start de către reprezentanții transportatorilor, care nu s-au lăsat manipulați și au subliniat că legislația actuală este foarte clară și că ANAF este instituția care nu aplică legea, ci o reinterpretează abuziv, iată că manipularea merge mai departe și ministrul Finanțelor a declarat ieri că sunt aspecte în proiectul de lege asupra cărora și transportatorii, și Finanțele s-au pus de acord.
Sigur, dacă Dan Vîlceanu se referă la necesitatea amnisitiei fiscale și aplicarea unui prag de neimpozitare de 2,5 ori indemnizația acordată bugetarilor atât pentru diurnă, cât și pentru orice indemnizație de delegare/detașare, atunci ministrul Vîlceanu are dreptate. Alte propuneri de limitare a diurnei neimpozabile, așa cum se știe că se dorește prin proiectul de lege al cărui initiator este și Dan Vîlceanu, alături de alți PNL-iști, nu au fost agreate, astfel că probabil patronatele din transporturi trebuie deja să își caute aliați politici în Parlament unde proiectul de lege va fi depus după vacanța parlamentară.
Sunt necesare multe modificări, de la tratarea egală a celor controlați de ANAF pe diurnă și care au atacat în instanță decizia ANAF și au pierdut (și pe care proiectul de lege îi lasă cu paguba) cu cei care nu au atacat în instanță deloc (caz în care decizia de impunere a ANAF se anulează și sumele executate sau achitate între timp se restituie) până la respingerea limitării diurnei lunare la trei salarii de bază, așa cum se propune prin proiectul de lege.
O analiză a pericolelor conținute de proiectul de lege care va fi înaintat Camerei Deputaților pe 1 septembrie va fi publicată în ediția de septembrie a revistei Tranzit.
Problema este că, așa cum a lăsat să se înțeleagă Dan Vîlceanu, orice măsură legislativă care trece prin Parlament e o acțiune de durată. Dar până trece prin Comisii, unde se aduc amendamente, se resping altele, ANAF continuă controalele, iar firmele de transport deja controlate nu știu ce să facă: să atace în instanță, că poate câștigă, în funcție de cum are norocul să îi pice un judecător de caz mai puțin influențabil de deciziile unei alte instituții de stat, sau să nu atace deloc în instanță, să intre în insolvență, să plătească ceva acum din suma rezultată din decizia de impunere, în ideea că actualul proiect de lege va admite în final și amnistia fiscală, dar doar pentru cei care nu pierd în instanță? În condițiile actualului proiect de lege patronatele din transporturi trebuie să meargă înainte cu protestele și să forțeze amnistia fiscală prin ordonanță de urgență. Este un haos provocat de ANAF, care, apropos, nu pare să sufere niciun prejudiciu pentru închiderea deja a mai multor firme de transport care au trecut prin experiența controlului. Proiectul de lege nu prevede nicio măsură compensatorie pentru afacerile ruinate și sănătatea distrusă a mai multor administratori de firme de transport. Proiectul de lege prevede doar prețul amnistiei, a “iertarii” și anume reducerea cuantumului diurnei neimpozabile care poate fi plătita de la data intrării în vigoare a viitoarei legi, promovată “în regim de urgență”.
