Întrebată dacă un stat membru poate să includă în dispozițiile sale privind detaşarea transnaţională șoferi detașați din țări terțe, în cazurile în care aceștia nu au o relație de muncă cu angajatorul care detașează, dar efectuează totuși operațiuni de transport rutier în numele acestui angajator pe baza, de exemplu, a unui acord de drept civil, Comisia Europeană a răspuns că directiva 1057/2020 se aplică doar conducătorilor auto angajați în baza unui contract de muncă (adică se încadrează la articolul 1 alineatul 3 litera a din directiva 71/1996).
Astfel, şoferii-patroni nu intră sub incidenţa directivei detaşării 1057.
Nimic nu împiedică însă statele membre să stabilească norme naționale aplicabile pe teritoriul lor, care să acopere şi alte tipuri de conducători auto, care nu intră sub incidenţa directivelor 71/1996, 67/2014 sau 1057/2020 – cum ar fi normele aplicabile conducătorilor auto care efectuează operațiuni de transport rutier pe baza unor contracte care nu se supun legislației naționale a muncii. Aceste norme naţionale nu reprezintă însă prevederi de punere în aplicare ale directivelor 71/1996, 67/2014 sau 1057/2020, se arată în poziţia CE.
Pentru a să fie compatibile însă cu principiul libertății de a presta servicii, normele naţionale ar trebui să fie aplicate în mod nediscriminatoriu, să fie justificate de obiective de interes public, să fie adecvate pentru a asigura atingerea obiectivului pe care îl urmăresc și să nu depășească ceea ce este necesar în atingerea acestui obiectiv.
