Cresterea accelerata din ultimele luni a preturilor la energie electrica si la carburanti a aruncat in aer orice planificare de cost operational pentru companiile de transport rutier, atat de marfa, cat si de pasageri. Chiar si pentru cele care au contracte de furnizare de motorina vrac, cu volume mari in fiecare luna, scumpirea a fost semnificativa.
Daca la transportul de marfa contractele au o clauza de indexare a tarifului in functie de pretul carburantului, la calatori nu este la fel de simplu. Cresterea tarifelor biletelor si abonamentelor nu se poate face oricum si trebuie tinut cont si de puterea de cumparare a publicului, afectat de scumpiri care vin din toate directiile. Foarte multi operatori au majorat deja biletele inca de la inceputul anului, preconizand o crestere a costurilor, dar nimeni nu a banuit ca situatia va escalada in acest fel.
Cei mai vulnerabili sunt elevii si navetistii (aceia dintre ei care nu beneficiaza de transport oferit de catre angajatorii lor), care platesc lunar cei mai multi bani pentru transport. Trist este ca, in cazul elevilor, dupa ce s-a polemizat atat in jurul plafonarii tarifelor, acordarii de gratuitati si altele, acestia nu au mai primit in final nimic. Si, sub povara cresterii cheltuielilor in familie, multi s-ar putea sa nu isi mai permita sa se duca la scoala.
Perioada aceasta de instabilitate vine intr-un moment cu atat mai dificil cu cat la nivel national se pregatesc licitatiile pentru atribuirea noilor programe de transport judetean, pentru o perioada de 6 ani. Dar cum sa poti estima corect costul operational, pentru a licita mai departe tariful de calatorie, mai ales ca in conformitate cu legea 99/2006 a achizitiilor sectoriale (in functie de care se organizeaza acum licitatiile) indexarea pretului biletelor se poate face cu maximum 10% pe an? Ce sa mai vorbim de judetele unde procedurile de atribuire au ajuns deja intr-o etapa avansata, iar transportatorii si‑au depus ofertele conform tarifelor vechi…
In aceste conditii, statul trebuie sa intervina, pentru a sustine transportul de calatori, fie ca vorbim de masuri de sprijin pentru operatori, fie de compensatii pentru pasageri. Dar ceva trebuie facut. Este adevarat ca si alte sectoare de activitate au nevoie de sprijin, iar presiunea pe economie este uriasa, insa nici carausii nu mai au resurse – dupa doi ani de pandemie – sa sustina o noua criza. Deja numarul firmelor cu capital romanesc s-a imputinat. Cand situatia se va mai „limpezi”, locul acestora ar putea fi luat de operatori straini. Implicatiile sunt uriase. Speram ca se vor gasi solutii mai devreme decat mai tarziu.
