Am auzit adeseori transportatori care se plângeau că transportul pe unele rute, precum Italia, devenise acum 2-3 ani mai ieftin decât în urmă cu 10 ani. „Și ce costuri aveam acum 10 ani și ce costuri sunt acum!?”
Sigur, datorită firmelor din estul Europei, transportul a devenit tot mai ieftin de la an la an. Dar, odată cu Pachetul Mobilitate și îndepărtarea unui procent important din transportatorii mici, ieftini, europenii încep să simtă ce înseamnă costul de transport reflectat în prețul produsului, inclusiv (sau mai ales) al celui comandat online.
L-am întrebat cu 1-2 ani în urmă pe Ismail Ertug, cel care a reușit să impună Pachetul Mobilitate în forma actuală, în parte modificat mult față de forma inițială aprobată de Consiliul Miniștrilor, dacă e conștient de faptul că prețul transportului va crește mult în condițiile în care est-europenii vor fi alungați de pe piața de internațional. Răspunsul a fost că prețul transportului trebuie să crească, pentru că e prea mic!
Și, chiar înainte ca Pachetul Mobilitate să își producă efectele în ceea ce privește creșterea tarifelor – ca urmare a întoarcerii camioanelor, creșterii salariilor șoferilor, reducerii capacității de transport prin falimentarea firmelor mici sau mutarea lor pe piețele naționale – iată că tarifele au suferit deja creșteri importante, dar ca urmare a inflației, scumpirii combustibililor, lipsei de materii prime pentru industria auto și implicit scumpirii echipamentelor etc.
După ajustarea tarifelor cu ultimele cifre ale inflației – despre care unii cred că a atins vârful și că va începe să scadă spre final de an pentru că cererea e în scădere și deci presiunea pe resurse și materii prime se va diminua (sigur, cu dezavantajul că s-ar putea să intrăm direct în recesiune economică!) – spre final de an prețul transportului ar putea să depășească 2 euro/km, mai ales că în a doua parte a anului vor începe și primele controale serioase pentru respectarea plății șoferului cu remunerația minimă din țările în care este detașat și multe dintre ele se vor solda cu eliminarea de pe piață a firmelor controlate, cu atât mai mult cu cât majoritatea nu prea știe cum să aplice noile reglementări. Și vorbesc aici nu numai despre transportatori, ci și despre autorități, care știu despre ce spune Pachetul Mobilitate, dar nu pot să calculeze efectiv remunerația care se cuvine unui șofer în fiecare lună, în funcție de activitate.
Chiar și în condițiile ajutoarelor acordate de Comisia Europeană pentru transportatori pentru scumpirea motorinei, tarifele nu vor scădea, poate doar în condiții de recesiune economică. Atunci se va mai face o filtrare a pieței, iar cei care vor rămâne în final vor crește în continuare tarifele.
Și apoi vine noua provocare a industriei transporturilor: decarbonizarea. La prețurile noilor camioane electrice sau pe hidrogen, de peste trei ori mai mari decât cele diesel, se adaugă salariile poate duble ale șoferilor, care nu numai că vor fi tot mai puțini, dar vor fi și mult mai instruiți, camioanele viitorului fiind extrem de sofisticate și necesitând operatori cu un grad de educație ridicat, astfel că evoluția tarifelor de transport este în continuă dinamică, iar prețurile mici vor fi istorie.
Dacă 2021 a fost un an bun pentru transporturi, cu profituri mult mai mari ca în trecut, acestea au fost topite anul acesta brusc de creșterile bruște și necontrolate ale prețurilor la combustibili, mai ales, dar și la echipamente, care s-au scumpit, în unele cazuri, cu 30%. Astfel că profiturile de anul trecut sunt deja prea mici pentru scumpirile actuale.
Cei care au început transporturile acum 30 de ani vor crede că e o glumă să vorbim despre tarife de 3 euro/km, însă, din păcate, și acestea vor fi prea mici pentru costurile uriașe care se întrevăd.
