Transportul județean merge în derivă, după ce Ministerul Dezvoltării s-a încăpățânat să nu mai intervină, lăsând consiliile județene să se descurce cu atribuirea programelor în baza legii 99/2016 a achizițiilor sectoriale și să semneze contracte de prestări servicii pe 6 ani cu operatorii privați, când, în fapt, obligațile ce le revin acestora din urmă sunt mai degrabă specifice contractelor de concesiune. Concluzia acestui haos descentralizat la nivel județean este clară: prea puține județe au reușit să se achite de responsabilități până la 31 decembrie 2022, iar acolo unde s-au făcut totuși atribuiri, aproape jumătate din trasee au rămas descoperite, din lipsă de ofertanți.
Într-un nou efort de a sensibiliza decidenții politici, Federația Operatorilor Români de Transport (FORT) a trimis o scrisoare deschisă către Parlament, Guvernul României și Autoritatea Națională pentru Monitorizarea Achizițiilor Publice, prin care expune pe larg situația gravă în care se găsește transportul județean, care, în lipsa unor măsuri urgente, riscă să se întoarcă în urmă cu 30 de ani.
Transportatorii membri FORT sunt de părere că s-a ajuns aici din cauza neînțelegerii corecte a prevederilor regulamentului 1370, a lipsei studiilor de trafic și de oportunitate din teritoriu și, cel mai grav, din cauza lipsei personalului de specialitate ori a pregătirii deficitare.
Evitarea acordării de compensații și/sau drepturi exclusive, întocmirea caietelor de sarcini cu erori grave, dar și multitudinea de obligații puse în cârca operatorilor privați fără niciun angajament contractual serios din partea autorităților locale, i-a determinat pe mulți transportatori să renunțe. Iar multe dintre traseele sau grupele oferite spre atribuire până acum (aproape jumătate) au rămas nelicitate.
Având în vedere eșuarea implementării legii 99/2016 a achizițiilor publice la transportul județean și încercarea de a semna contracte de prestare de servicii cu clauze specifice contractelor de concesiune, soluțiile pe termen scurt identificate de cărăuși sunt următoarele:
- Nevoia de efectuare a studiilor de oportunitate și de trafic de către firme specializate, acolo unde nu s-au făcut încă;
- Evidențierea compensației ca fiind obligatorie pentru acoperirea efortului financiar al operatorilor privați de a executa obligații de serviciu impuse de autoritățile contractante;
- Nevoia de consultare a transportatorilor din județ pentru structurarea echilibrată a programelor, în județele unde încă se întârzie elaborarea lor;
- Eliminarea procedurilor greoaie și inaccesibile din etapa SEAP/SICAP (formulare inutile, condiționare excesivă și multe piedici în ofertele tehnice și financiare), care scad interesul și motivația operatorilor, cu consecința creșterii numărului de trasee rămase neatribuite;
- Implicarea Ministerului Dezvoltării în a verifica – prin specialiștii proprii – stadiul de implementare a acestor prevederi ale legislației de achiziții sectoriale în transportul de persoane și implicarea ANAP în verificarea documentației autorității contractactate – de cele mai multe ori incompletă și eronată – înainte de postarea în SEAP/SICAP.
