Cătălina Crăciun, Managing Consultant, Horváth România, a explicat că, în ultimii ani, tot mai multe organizații au constatat că dificultățile majore nu mai provin din „greșeli” punctuale, ci dintr-un context economic care funcționează după reguli diferite față de cele pe care a fost construit managementul tradițional. Schimbările legislative imprevizibile, volatilitatea valutară, presiunea tehnologică și crizele cu propagare globală rapidă nu mai sunt episoade excepționale, ci caracteristici structurale ale mediului de business.
Această realitate este surprinsă de conceptul VUCA – volatilitate, incertitudine, complexitate și ambiguitate. Deși termenul provine din mediul militar, el descrie astăzi foarte precis condițiile în care liderii economici sunt forțați să ia decizii: cu informații incomplete, sub presiune de timp și cu consecințe financiare semnificative. În acest context, valoarea nu mai este generată de planuri rigide, ci de capacitatea organizațiilor de a se adapta rapid atunci când ipotezele inițiale nu mai sunt valide.
Volatilitatea se manifestă prin șocuri rapide, cu efecte disproporționate. Globalizarea lanțurilor de aprovizionare și integrarea financiară fac ca perturbări aparent limitate să genereze blocaje majore. Restrângerea accesului la finanțare, creșterea costului capitalului sau tensiunile valutare se transmit rapid în economie, afectând sectoare întregi. Stabilitatea a devenit excepția, nu regula.
Incertitudinea accentuează această presiune prin dispariția predictibilității. Modelele bazate pe proiecții liniare devin insuficiente într-un mediu în care cererea, reglementările sau comportamentul consumatorilor se pot schimba peste noapte. Industrii precum turismul, HORECA sau retailul local au trecut rapid de la ajustări marginale la întrebări fundamentale privind continuitatea. În acest cadru, avantajul competitiv nu mai aparține celor care „prevăd corect”, ci celor care pot reacționa coerent la realități noi.
Complexitatea adaugă un nivel suplimentar de dificultate. Interdependențele economice, politice și sociale depășesc capacitatea tradițională de management. Decizii aparent bine intenționate – de la politici monetare la regimuri de sancțiuni – produc efecte neliniare, cu impact întârziat asupra inflației, dobânzilor și stabilității financiare. Sectoarele cu expunere sistemică ridicată, precum energia, industria sau logistica, resimt aceste efecte cel mai acut.
Ambiguitatea completează tabloul VUCA prin discrepanța dintre intenție și rezultat. Organizațiile declară obiective ambițioase de transformare, dar rămân blocate în structuri, procese și sisteme legacy. Digitalizarea, automatizarea sau utilizarea inteligenței artificiale intră frecvent în conflict cu constrângeri legale, culturale sau operaționale, generând confuzie și blocaje în execuție.
În România, aceste caracteristici sunt amplificate de factori locali: instabilitate legislativă, deficit de forță de muncă, birocrație și infrastructură deficitară. Multe companii sunt încă dependente de o singură persoană-cheie, în loc să fie susținute de mecanisme solide de guvernanță și adaptare. Într-un mediu VUCA, acest model devine un risc structural, cu efecte directe asupra valorii companiei și costului finanțării.
În acest context, rolul consultantului nu este acela de a oferi „rețete”, ci de a aduce claritate într-un mediu dominat de incertitudine. Prin scenarii alternative, procese robuste și o perspectivă obiectivă, consultanța ajută organizațiile să reducă riscurile sistemice și să își accelereze capacitatea de reacție. În perioade de instabilitate, consultanța nu este un lux, ci un instrument de control, reziliență și captare a valorii într-o economie imprevizibilă.
