Matei Marilena, Author at Traficmedia

În 2023, în analiza celor mai eficiente companii de transport marfă, efectuată de revista Tranzit, s-a luat în considerare și și indicatorul venit operațional/angajat. Astfel s-au putut detașa firmele care efectuează mai mult expediții sau alte activități pe lângă transport rutier de marfă: MS Special Projects & Transport, de exemplu, are cel mai mare venit per angajat în 2022 – 934.000 euro – fiind urmat în topul firmelor cu cele mai mari venituri/angajat de La Maritec (657.000 de euro/angajat), Polach Impex (639.000 de euro), Royal Trans, (511.000 de euro/angajat), Excelent Auto (484.000 EUR). Vos Logistics Bulk (430.000 de euro/angajat) Rozoti Prodcom (430.000 de euro/angajat), Anasped (362.000 de euro/angajat), Est Europa Expediții (351.000 de euro/angajat), Euro Team GB Spedition (308.000 euro/angajat). Majoritatea firmelor din top 10 după veniturile realizate per angajat sunt companii care au în mare parte activitate de case de expediții și care, deci, dau de lucru multor alte companii cu mulți angajați. Veniturile acestor firme acoperă, practic, și veniturile realizate de angajații subcontractorilor lor, care apar la acești expeditori drept cheltuieli.

Firmele care au mai multe camioane, dar fac și expediții, însă activitatea principală este de a efectua servicii de transport, realizează, firesc, venituri mai mici per angajat. De exemplu, Routier European Transport obține 198.000 de euro per angajat, Vio Transgrup, 176.000, Luscan Com, 156.000 și Filip, 141.000 de euro/angajat. Iar două din aceste firme, implicate în intermodal, practic are venituri mai mari din comisionare, pe tren intrând mai multe semiremorci decât șoferii necesari.

Logistic E van Wijk, Express Euroscan, Lancetti, Blue River București 78 sau Atlas Imobiliare, la care transporturile dețin ponderea veniturilor, obțin venituri operaționale în jur de 100.000 de euro/angajat. Între transport și expediții se situează Laguna Technology (139.000 de euro/angajat), Avis Trans (133.000), Ravitex (125.000) și Speed Line Impex (120.000).

Firmele care au și o pondere de logistică și distribuție, precum Maracana, obțin un venit per angajat foarte mic comparativ cu celelalte companii analizate, lucru normal dacă ținem cont de numărul mare de angajați în logistică și depozitare, cu venituri apropiate de minimum-ul pe economie: 49.000 de euro/angajat. O analiză extinsă a datelor financiare înregistrate de firme în 2022/2023 puteți citi în catalogul TOP Romanian Transport & Logistics Operators, distribuit gratuit abonaților revistei Tranzit.

După una dintre cele mai ample mişcări de protest al transportatorilor din ultimii ani, trei consilieri de stat ai Cancelariei Prim-ministrului – Florin Spătaru, Ovidiu Gheorghe și Daniel Botănoiu – i-au primit astăzi, la Palatul Victoria, pe reprezentanții transportatorilor care au ieşit la protest în toate zonele României.

Rezultatul discuţiei – promisiunea unui grup de lucru cu ASF până pe 19 ianuarie!

În timp ce reprezentanţii transportatorilor au expus cele mai importante probleme cu care se confruntă breasla, în stradă a început agitaţia, cauzată de încercările de politizare a protestului. Protestatarii au fost revoltaţi de încercarea politicienilor de discreditare a mişcării de protest, susţinând că reprezintă interese politice. Indiferent dacă printre protestatari sunt şi membrii vreunui partid sau nu, indiferent dacă unii au încercat să profite de pe urma protestului transportatorilor mai mult sau mai puţin decât de pe urma protestului agricultorilor, care s-a lipit de transporturi întâmplător sau nu, nu se poate pune la îndoială faptul că majoritatea celor din stradă au ieşit disperaţi de situaţia financiară precară a firmelor pe care le conduc după un an extrem de greu, cu comenzi puţine şi tarife mici, dar multe obligaţii legislative şi taxe mari.

Protestatarii sunt dezgustaţi şi de tertipurile ministrului Transporturilor, Sorin Grindeanu, care la scurt timp după începerea discuţiilor la Guvern, a dat un comunicat de presă potrivit căruia s-a întâlnit la minister cu reprezentanţii ai trei asociaţii patronale pentru a discuta problemele transportatorilor, cumva discredintând reprezentanţii trimişi de protestatari la Guvern, arătând că discută de fapt cu adevăraţii reprezentanţi ai transportatorilor, nu cu cei „politici”.

Din nefericire, politicienilor le-a ieşit jocul şi de data aceasta, dezbinând grav transportatorii, care abia se bucuraseră că pot fi o forţă.

Unii transportatori care au legătură cu mişcarea patronală au mai trecut prin episoade similare – euforia schimbării, dezamăgirea după ce iau contact cu demagogia politicienilor obişnuiţi să promită şi să dezbine, hărţuirea cu dosare penale ulterior. Transportatorii simpli, care au sperat că dacă se unesc pot realiza ceva, au avut parte de acelaşi duş rece, poate chiar mai rece, pentru că situaţia economică este acum şi mai gravă, ipocrizia politicienilor e dusă la rang de artă, iar după o noapte de speranţe la -10 grade Celsius au primit lovitura de graţie: negociatorii – doar consilieri guvernamentali – s-au ascuns după degetul reprezentativităţii: indiferent cât de mulţi oameni sunt în stradă, ei trebuie reprezentaţi de asociaţii patronale afiliate la conferedaţii.

Cel mai mult au avut de pierdut reprezentanţii aleşi să negocieze, care s-au străduit, de bună credinţă, să ducă mai departe solicitările argumentate care ar fi ajutat cu adevărat transportatorii. Şi asta pentru că oamenii care aveau aşteptări mari de la ei, de la eforturile colective de protest, sunt dezamăgiţi şi unii se întorc împotriva celor aleşi lideri ad-hoc.

De pierdut au şi oamenii care au îngheţat peste noapte în jurul Bucureştiului, şi cei care au luat amenzi pentru că au claxonat sau au mers prea încet…

Culmea este că şi politicienii au de pierdut, pentru că după ce vor termina cearta, transportatorii vor strânge rândurile şi vor veni din nou, cu aceiaşi lideri sau cu alţi lideri, reprezentativi sau nu. Situaţia este extrem de gravă şi numai o abordare onestă poate fi rezolvarea. Nimeni nu contestă că suntem într-o situaţie economică extrem de gravă. Dar dacă nu s-ar proteja interese particulare ar fi şi lucruri care s-ar putea rezolva.

Poate că asociaţiile patronale din transporturi ar trebui acum să forţeze rezolvarea problemelor, să ducă mai departe ce au început protestatarii, pentru a vedea dacă doar reprezentativitatea e problema pe care o are Guvernul în faţa rezolvării problemelor. Dacă toate asociaţiile profesionale din transporturi ar ieşi public să spună că şi ele susţin reducerea RCA, că şi ele susţin eliminarea cântăririlor din frontiere, că şi ele susţin reintroducerea toleranţelor la mase şi dimensiuni, că şi ele susţin acordarea şi pentru mediul privat a alocaţiei de cazare de 265 de lei/noapte fără acte justificative, aşa cum se acordă şi angajaţilor de la Stat – ca să numim numai câteva dintre revendicările transportatorilor care au ieşit la protest – poate că Guvernul le-ar considera revendicări îndreptăţite, „reprezentative”.

Altfel, când asociaţiile se vor ruga de firme să scoată camioanele în stradă pentru a susţine nişte revendicări la un moment dat, va fi destul de greu să-i convingă. Nimeni nu se aruncă cu capul înainte să scoată camioanele din producţie, să piardă bani, contracte sau să rişte dosare penale. Aşa că ar fi tare bine dacă şi asociaţiile, şi transportatorii neafiliaţi, ar reuşi să încerce să rezolve problemele în acelaşi timp, împreună. Altfel, scuza cu reprezentativitatea va fi scoasă mereu la înaintare de politicieni şi transportatorii vor juca mereu cum cântă fiecare Guvern.