Matei Marilena, Author at Traficmedia

Uniunea Naționalã a Transportatorilor Rutieri din România (UNTRR) a solicitat demersuri urgente din partea autorităţilor române pentru eliminarea practicilor abuzive și discriminatorii ale operatorului parcãrii de camioane construite la Ruse cu sprijinul autoritãților bulgare.

Aşa cum am informat anterior, de la începutul lui iunie s-a deschis o parcare privată de camioane, cu 700 de locuri, chiar la intrarea în punctul de trecere a frontierei din Ruse.

Deși autoritãțile bulgare declarã cã nu este obligatorie utilizarea acestui spațiu de parcare a camioanelor, camioanele care nu intră şi nu plătesc taxa de 25 de euro de parcare nu primesc pagerele care îi atestă locul în coada de la punctul de trecere a frontierei şi nici nu sunt practic anunţate când le vine rândul să treacă graniţa.

Astfel, parcarea privatã de camioane construitã cu sprijinul autoritãților bulgare la punctul de trecere a frontierei din Ruse este dotatã cu panouri de monitorizare, la care fiecare șofer de camion poate vizualiza câte camioane mai sunt în fațã, dar nu și timpul de așteptare la frontierã, care este în funcție de cât de repede lucreazã vama. La intrarea în parcare, fiecare camion primește un pager care vibreazã și sunã cu 10 minute înainte pentru a notifica șoferul când îi vine rândul la trecerea frontierei.

Revolta românilor vine pe fondul obligării, în acest fel, a parcării şi plata unei taxe cu cel puţin 10 euro mai scumpă decât plătesc transportatorii bulgari.

« În lipsa oricãror mãsuri, aceastã practicã se va extinde, iar autoritãțile din frontiere vor crea timpi de așteptare cât mai mari pentru a justifica înființarea unor astfel de parcãri și a unor astfel de practici abuzive si discriminatorii, contrare obiectivelor de creștere a fluiditãții circulației diverselor mijloace de transport în interiorul Comunitãții, stabilite prin Regulamentul european nr. 1100/2008 care prevede eliminarea controalelor la frontierele statelor membre în domeniul transporturilor rutiere. Astfel, conform legislației europene, controalele privind greutãțile și dimensiunile camioanelor nu se efectueazã ca și controale la frontierã, ci numai în cadrul procedurilor obișnuite de control aplicate în mod nediscriminatoriu pe întreg teritoriul unui stat membru, iar vehiculele pot fi supuse, în ceea ce privește standardele comune privind greutatea, unor controale prin sondaj și, în ceea ce privește standardele comune privind dimensiunile, exclusiv unor controale în caz de suspiciune privind neconformitatea cu dispozițiile acestuia », se mai menţionează în comunicatul UNTRR.

Revista Tranzit aşteaptă din 9 iunie un răspuns oficial din partea MAE, a Ambasadei României la Sofia şi a cabinetul Comisarului Adina Vălean.

Din surse neoficiale, MAE a solicitat clarificări pe subiectul cuantumului discriminatoriu a taxei de acces în parcare între transportatorii bulgari şi cei străini şi respectiv a obligaţiei de a folosi facilităţile parcării private, însă autorităţile bulgare încă nu au răspuns interpelării.

Autorităţile române speră să se elimine această taxă discriminatorie cât mai curând. Până la o măsură concretă, transportatorii români sunt buni de plată.

Încălcarea obligației de a informa angajatul cu privire la drepturile sale privind remunerația, indemnizația specifică detașării și cheltuielile aferente acesteia se consideră contravenție și se sancționează cu amendă de la 10.000 la 20.000 de lei. Astfel, în actul adițional la contractul de muncă trebuie oferit angajatului inclusiv un link unde acesta din urmă să găsească toate informațiile privind condițiile de salarizare/detașare din statul membru unde urmează să fie detașat, a precizat Larisa Papp. Practic, de unde se poate documenta cu privire la drepturile sale din perspectiva legislației naționale a statului de detașare, în condițiile în care această informație nu este disponibilă în foarte multe state?

Potrivit reprezentantului Inspecției Muncii, nu este clar dacă este suficient ca o firmă de transport să își informeze șoferii o singură dată pe an, prin act adițional, cu privire la condițiile de salarizare din toate statele membre unde urmează să fie detașat. Problema este însă că șoferii sunt în continuă mișcare și nu sunt detașați într-un singur stat, iar încheierea de acte adiționale informative pentru fiecare detașare în parte este aproape imposibilă. Plus că, în foarte multe situații, este greu de știu de la începutul unei curse în ce state urmează să ajungă un șofer, întrucât comenzi de transport pot veni și pe parcurs. „Din păcate, regulile de transpunere a directivei detașării nu sunt foarte clare. Tot ce pot face angajatorii din transporturi este să vină cu provizioane referitoare la statele unde șoferii ar putea să fie detașați. Sunt convinsă că se cunosc măcar statele de stabilire ale clienților permanenți sau a celor cu care se colaborează mai des. Și se pot menționa mai multe state, nu este nicio problemă. Atenție! Este o mare diferență între o simplă informare și un act adițional, pentru că acesta din urmă – fiind semnat de angajat – certifică faptul că angajatul a luat la cunoștință care îi sunt drepturile și obligațiile.“ Intervenția doamnei Papp este disponibilă abonaților revistei Tranzit și participanților la conferința de la Suceava în integralitate la linkul de mai jos: