Vrei să fii la curent cu ultimele noutăți?
Abonează-te la newsletter.

De la începutul lunii iunie, transportatorii români au reclamat nedreptatea pe care trebuie să o suporte în punctul vamal Ruse: obligaţia de a intra într-o parcare private înainte de a primi acces în terminalul vamal Ruse şi plata unei taxe de parcare de 25 de euro/acces, faţă de numai 15 euro cât plătesc transportatorii bulgari.

Aşteptăm încă un răspuns oficial la sesizările trimise de revista Tranzit la MAE, Ambasada României la Sofia şi cabinetul Comisarului European al Transporturilor, Adina Vălean, care, la rândul lor, aşteaptă un răspuns de la autorităţile bulgare (Ministerul Afacerilor Externe din Bulgaria, cât şi Municipalitatea Ruse).

Neoficial, am aflat că Municipalitatea Ruse a încheiat un parteneriat public cu o firmă privată, care a investit în construcţia parcării de lângă graniţă, pe un teren privat, cumva similar practicii din parcarea de camioane de la graniţa bulgaro-turcă (din Căpitan Andreevo),

Pentru a constrânge toate camioanele să intre în această parcare şi să plătească taxa de 25 de euro, autorităţile bulgare au oferit proprietarului parcării din Ruse facilitatea de a distribui administratorilor săi pagere conectate cu autoritatea vamală care stabileşte ordinea de intrare în terminalul vamal. Cei care refuză să intre în parcare şi, automat, li se alocă un număr de ordine în coadă, nu pot intra în terminalul vamal, fiind, astfel, constrânşi să plătească taxa de acces în parcare, indiferent cât de aglomerată este trecerea la punctul de frontieră şi indifferent dacă vor sau nu să folosească facilităţile parcării.

Pe lângă discrimarea la care sunt supuşi transportatorii europeni în raport cu cei Bulgari, taxa străinilor fiind cu 10 euro mai scumpă decât în cazul firmelor autohtone, transportatorii români mai reclamă faptul că în timp şi-au încheiat contracte cu alte parcări din zonă pentru a putea face pauzele obligatorii de odihnă, la preţuri mult mai avantajoase, nedorind să folosească facilităţile noii parcări. Fără să plătească taxa de acces în parcare, însă, nu pot intra în punctul vamal deoarece nu primesc număr de ordine în coadă.

Autorităţile din Ruse se apără şi spun că locuitorii oraşului au reclamat de multe ori că se fac cozi uriaşe la punctul vamal, unde uneori camioanele stăteau ore în şir pentru a-şi face şi pauzele de odihnă şi astfel erau zile când se stă în coadă şi 72 de ore. Pe lângă blocarea accesului autoturisemlor în punctul vamal, locuitorii din regiunea Ruse sunt nemulţumiţi de poluare, mizerie, gălăgie.

Guvernul bulgar a alocat fonduri de aproape 3 milioane de leva pentru a construi 75 de locuri de parcare în zonă, însă între timp municipalitatea din Ruse a încheiat un parteneriat public-privat şi a construit parcarea-gigant de la “buza” terminalului vamal, unde sunt aproape 700 de locuri de parcare. Primăria din Ruse susţine că intrarea în parcare este benevolă, însă şoferii românii susţin altceva. Oricum, câtă vreme intrarea în punctul de trecere a frontierei este condiţionată de înregistrarea din pagerele parcării private, plata taxei de parcare este obligatorie.

Inspecția Muncii a anunțat la conferința Tranzit de la Suceava că rapoartele de inspecție rezultate în urma tuturor controalelor Inspecției Muncii cu privire la situațiile de delegare/detașare trebuie trimise în termen de 45 de zile către ANAF, ceea ce ar putea avea ca rezultat impozitarea anumitor sume plătite ca indemnizații de detașare, dacă firmele de transport nu evidențiază clar cheltuielile legate de detașare.

Consultantul fiscal Petrică Horga a amintit în cadrul intervenției sale la conferința de la Suceava că prin legea amnistiei s-a prevăzut tocmai faptul că reîncadrarea diurnelor ca venituri de natură salarială să nu mai poată fi făcută de către ANAF decât cu acordul ITM. Procedura nu reflectă, din păcate, spiritul legii, a arătat Petrică Horga.

Practic, ITM ar fi trebuit să comunice ANAF doar situațiile în care o companie ar fi fost găsită în culpă, respectiv dacă s-ar fi descoperit că dă angajaților sume de natură salarială sub formă de diurnă ori ca indemnizație de delegare sau de detașare. ANAF este însă în situația de a primi mii de rapoarte de inspecție fiscală efectuală de ITM la entitățile care detașează.

Petrică Horga recomandă atenție la întocmirea contractelor individuale de muncă și evidențierea clară a tuturor elementelor remunerației. Foarte important, trebuie diferențiat între indemnizația specifică detașării și cheltuielile generate de detașare (masă, transport și cazare), fie în contractul de muncă, fie printr-un act adițional. Spre exemplu, să se precizeze explicit cât este indemnizația de detașare și, separat, cât este indemnizația de masă. Pentru că există riscul ca, în lipsa unei delimitări clare, autoritățile din statul membru unde se realizează detașarea (ori Inspecția Muncii din România) să nu considere indemnizația specifică detașării transnaționale ca parte a remunerației și, astfel, compania respectivă să fie acuzată că nu respectă directiva 1057.

„Directiva europeană stipulează clar că acolo unde nu este o delimitare clară între indemnizația de detașare și indemnizația pentru cheltuielile de detașare, atunci prima este asimilată în cheltuieli și nu este considerată ca parte a remunerației“, a subliniat consultantul fiscal. „În mediul privat, indemnizația de masă este supusă negocierii. Practic, conform legii, angajatul poate să primească și 1 euro, dacă așa s-a stabilit între părți. Totuși, sumele foarte mici pot fi considerate nesustenabile din punct de vedere economic, iar autoritățile de control să le încadreze sub altă formă decât scopul declarat inițial. Cu alte cuvinte, să se considere că au fost acordate doar cu scopul de a obține un avantaj fiscal.“

Prezentarea domnului Petrică Horga la Suceava cu calculul corect al indemnizației de detașare și al alocației de hrană neimpozabile în funcție de salariul de încadrare al șoferului este disponibilă (fișier video) pentru abonații revistei Tranzit și participanții conferinței de la Suceava la linkul de mai jos: