Matei Marilena, Author at Traficmedia

Pornind de la observaţia că marjele sunt scăzute în sectorul transporturilor de mărfuri şi că firmele din sector trebuie să facă față unor provocări fundamentale și costisitoare, cum ar fi tranziția energetică și atractivitatea sectorului, președintele federației transportatorilor francezi OTRE, Alexis Gibergues, a evidenţiat necesitatea actualizării indicilor CNR şi a creșterii valorii serviciilor, facturând în plus servicii precum gestionarea paleților sau operațiunile de încărcare și descărcare.

“Avem nevoie de bani pentru a-i reinvesti. În acest moment, însă, nu putem. Este de neconceput ca noi să trăim din datorii și infuzii de capital. Prin urmare, trebuie să ne vindem mai bine serviciile de transport”, explică Jean-Marc Rivera, delegat general al asociaţiei transportatorilor francezi OTRE.

“În stadiul actual, un text de lege stabilește obligația de a introduce în contracte o clauză privind transferul fluctuațiilor prețului motorinei, iar un alt text stabilește procedurile. În esență, acest lucru înseamnă că sunteți liberi să negociați de comun acord procentul dumneavoastră de creştere a cpstului ca urmare a preţului motorinei sau bazați-vă pe indicatorii CNR. Iar dacă CNR nu acoperă segmentul de piaţă în cauză, care nu beneficiază de aceeași pondere a motorinei în prețul de cost, negociaţi-vă propriile creşteri de preţ.”

A doua modalitate de a spori valoarea transportului este de a se asigura că clienții achită corect serviciile pe care le primesc. “Trebuie să legiferăm interzicerea încărcării și descărcării vehiculelor de către șofer, cu excepția cazurilor în care aceste operațiuni sunt necesare. În acest din urmă caz, legea ar trebui să prevadă ca acestea să facă obiectul unui contract specific cu plată sau al unei clauze specifice cu plată în contractul de transport. Acest lucru este valabil și pentru gestionarea paleților, care ar trebui să fie considerată ca o activitate auxiliară”, spune Jean-Marc Rivera, adăugând că așa-numitele contracte standard “suplimentare”, care sunt impuse doar în absența unor clauze negociate între părți, își arată limitele și nu ajută la vânzarea corectă a serviciilor de transport.

Indexarea preţului de transport în funcţie de preţul motorinei aduce în prim-plan şi alte nemulţumiri ale industriei: activităţile de încărcare și descărcare a camionului de către şofer. În Germania, Comisia pentru transporturi a Parlamentului german ia în considerare posibilitatea de a interzice șoferilor de camioane să efectueze aceste operațiuni, așa cum se întâmplă în Spania și Portugalia din septembrie. Dar dacă aceste trei ţări propun interzicerea încărcării şi descărcării de către şofer pentru a oferi condiții de muncă mai bune șoferilor de camion, asociaţia transportatorilor francezi doreşte efectuarea acestei activităţi doar contra cost, atunci când nu poate încărca/descărca altcineva.

Pentru că mulţi transportatori ne-au cerut sfatul cu privire la modul în care trebuie redactat actul adiţional la contractul de muncă al şoferilor şi, pentru că, odată cu modificarea salariului minim pe economie, este momentul pentru semnarea unor noi acte adiţionale la contractul de muncă, ne-am adresat consultantului fiscal Petrică Horga (www.horgaconsulting.ro) pentru a formula câteva clauze absolut obligatorii pentru a fi incluse în contractele de muncă/actele adiţionale la contractele de muncă ale şoferilor.

Aşa cum s-a menţionat deja în repetate rânduri în cadrul evenimentelor organizate de revista Tranzit, pentru a nu avea surprize neplăcute la un eventual control din partea autorităţilor din statul gazdă unde se face detaşarea, companiile de transport sunt sfătuite să fie foarte explicite în contractele individuale de muncă cu privire la remuneraţia şoferului pe perioada detaşării transnaţionale.

Astfel, în actul adiţional la contractul de muncă este bine de precizat scopul acordării indemnizaţiei (acela de a compensa inconvenientele legate de detaşare), precum şi faptul că indemnizaţia de detaşare transnaţională nu acoperă cheltuielile ocazionate de detaşare (cheltuielile de hrană, transport şi cazare).

Practic, indemnizaţia poate fi acordată pentru mai multe scopuri, iar ea face parte din remuneraţia minimă atâta timp cât nu vizează nicio cheltuială legată de detaşare (hrană, transport şi cazare). Directiva 1057 prevede că atunci când nu se poate face o delimitare clară între indemnizaţia acordată în acest scop şi banii aferenţi acoperirii cheltuielilor ce ţin de detaşare, atunci aceasta nu mai poate fi inclusă în remuneraţie.

Atenţie, însă! Indemnizaţia specifică detaşării transnaţionale împreună cu alocaţia de masă (luate împreună) sunt neimpozabile până la nivelul prevăzut de Codul fiscal. Dacă şoferului i se acordă o indemnizaţie specifică detaşării şi o alocaţie de hrană, verificarea plafonului zilnic neimpozabil se face prin însumarea celor două. Iar cum de la 1 ianuarie salariul minim a crescut la 3.000 de lei brut, implicit și nivelul neimpozabil al indemnizaţiei de detaşare a crescut, astfel încât, în actualele condiții fiecare companie își poate reevalua nivelul neimpozabil al indemnizației specifice detașării transnaționale și a indemnizației de hană, dacă aceasta din urma este acordată.

Indemnizaţia specifică detaşării transnaţionale poate fi diferenţiată ca valoare între şoferi, apreciază consultantul fiscal Petrică Horga, întrucât ea este acordată cu un anumit scop, de recompensare a inconvenientelor legate de detașare, şi prin urmare nu trebuie să fie la fel pentru toţi.

Clauze obligatorii care trebuie menţionate în contractul de muncă/actul adiţional la contractul de muncă al şoferilor pentru ca indemnizaţia de detaşare să fie recunoscută drept parte a remuneraţiei minime atât de câtre ANAF, cât şi de către autorităţile fiscale ale altor ţări care respectă ad literam Directiva Europeană a detaşării:

Angajatul detaşat transnaţional va primi pe perioada detaşării o indemnizaţie de detaşare care are scopul de a compensa inconvenientele legate de detaşare (şi în special acela de a-şi îndeplini obligaţiile de serviciu departe de mediul obişnuit de viaţă).
Indemnizaţia de detaşare transnaţională nu acoperă cheltuielile ocazionate de detaşare (cheltuielile de hrană, transport şi cazare).
Pe perioada detaşării, pe lângă indemnizaţia specifică detașării transnaționale, compania care face detașarea asigură salariatului detașat și rambursarea cheltuielilor legate de detașare, respectiv a cheltuielilor de transport, cazare și hrană dacă acestea sunt solicitate.

Foarte important!

Acordarea unei alocații zilnice de hrană, pe lângă indemnizația specifică detașării transnaționale, ar reduce riscul ca autoritățile din statele unde se face detașarea să interpreteze că indemnizația specifică detașării ar conține și o componentă de hrană și în felul acesta, nu ar putea fi luată în calcul la determinarea remunerației minime din statul unde se face detașarea.

Operatorii de transport trebuie să facă dovada informării în scris a angajatului detaşat transnaţional informaţiile prevăzute la art. 11 indice 3 alin. 1 din Lg. 16/2017 si informatiile prevăzute de art. 18, alin. 1, din Codul muncii.

Informaţiile care trebuie comunicate şoferilor în conformitate cu art. 11 indice 3, alin. 1 din Lg. 16/2017 sunt :

a) elementele constitutive ale remuneraţiei la care are dreptul lucrătorul, în conformitate cu legislaţia aplicabilă în statul membru gazdă, şi nivelul acestora;
b) cuantumul total al remuneraţiei acordate salariatului pe perioada detaşării, cu evidenţierea distinctă a indemnizaţiei specifice detaşării, atunci când aceasta este acordată;
c) cheltuielile efectiv generate de detaşare, precum transportul, cazarea şi masa, precum şi modalitatea de acordare sau de rambursare a acestora, respectiv modalitatea de asigurare a transportului, cazării sau mesei, după caz;
d) linkul către site-ul oficial naţional unic creat de statul membru gazdă în conformitate cu art. 5 alin. (2) din Directiva 2014/67/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 15 mai 2014 privind asigurarea respectării aplicării Directivei 96/71/CE privind detaşarea lucrătorilor în cadrul prestării de servicii şi de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1.024/2012

Informaţiile prevazute la art. 18 alin. 1 din Codul muncii sunt:

a) durata perioadei de muncă ce urmează să fie prestată în străinătate;
b) moneda în care vor fi plătite drepturile salariale, precum şi modalităţile de plată;
c) prestaţiile în bani şi/sau în natură aferente desfăşurării activităţii în străinătate;
d) condiţiile de climă;
e) reglementările principale din legislaţia muncii din acea ţară;
f) obiceiurile locului a căror nerespectare i-ar pune în pericol viaţa, libertatea sau siguranţa personală;
g) condiţiile de repatriere a lucrătorului, după caz.