În timp ce transportatorii abia fac față cerințelor Pachetului Mobilitate și tot mai puțini se încumetă să funcționeze într-un regim de nesiguranță în ceea ce privește respectarea regulilor de detașare și de întoarcere a șoferilor/camioanelor acasă la intervalele prevăzute de noile reglementări, expeditorii noi și vechi caută cu disperare transportatori. Fără ei, nicio casă de exepediții nu are valoare, iar clienții mari, cu volume uriașe, au nevoie de garanții de capacitate de transport. Sigur, casele de expediții care nu plătesc prea mult și nici prea repede au fost întotdeauna în căutare de transportatori, însă în ultima vreme chiar și cele care plăteau la 30 de zile caută să-și înnoiască portofoliul de subcontractori (cu sau fără semiremorcă), pentru că multe firme de transport nu mai au capacitatea de a-și extinde parcul dacă e cerere, ca în trecut, ci mai degrabă își mai diminuează parcul, iar altele se reorientează către piețele naționale unde regulile sunt mai clare și mai sigure.

Și dacă până acum transportatorii mai ieftini, cei din estul Europei, au mai dat curs comenzilor câtă vreme nu era clar cine/cum controlează obligațiile impuse de Pachetul Mobilitate, odată cu întețirea controalelor, unele la limita abuzului, sunt firme micuțe care preferă să se întoarcă acasă. Sunt țări care au început să ceară deja dovada că șoferii detașați sunt plătiți cu salariul minim din țara de detașare pe perioada zilelor de detașare și, cum softurile de calcul al salariilor nu au fost încă puse la punct cu modalitatea corectă a calculului remunerației șoferilor pe fiecare lună și pe fiecare perioadă de detașare, totul se face mai mult sau mai puțin exact. Documentația plății fiecărui șofer lună de lună, zi de zi, analizând și documentând fiecare cursă dacă e supusă sau nu regimului detașării, e o muncă de Sisif. În plus, este posibil să avem o surpriză cu unele state, care nu vor lua în considerare indemnizația de detașare drept parte a remunerației. Și atunci probabil vor urma amenzi, contestații în instanță, chestionarea Curții Europene de Justiție…

Urmează o perioadă foarte grea pentru transportatori și, din păcate, riscul imens pe care și-l asumă cei care mai îndrăznesc să facă transporturi nu este acoperit de tarife, deși în creștere destul de mare față de anul trecut.

Transporturile reprezintă un serviciu ideal pentru a fi digitalizat. Cu algoritmi care să caute traseul cel mai scurt, camionul cel mai aproape de locul de încărcare, locul cel mai potrivit pentru efectuarea pauzei de condus sau a repausului săptămânal, combinarea unor încărcături pentru umplerea optimă a spațiului de încărcare disponibil din semiremorcă, poziționarea și monitorizarea parametrilor de funcționare și de siguranță ai vehiculelor etc., este foarte probabil ca eficiența muncii și profitabilitatea transportului să fie mult mai bune decât cele obținute de fiecare transportator sau expeditor pe cont propriu. Pentru a se justifica însă orice proiect de Inteligență Artificială în transporturi e nevoie de volume mari de marfă care trebuie dusă de colo-colo.

Volumele imense au ajutat și până acum casele de expediții mari să facă profituri însemnate, deoarece sinergiile și instrumentele de lucru erau folosite eficient pentru a organiza încărcăturile unui număr însemnat de clienți de transport. Experiența oamenilor din casele de expediții, imbatabili când vine vorba de soluții multimodale, de grupaje sau de legislație specială, este concurată masiv pe transporturile mai simple, full-loads, de către tinerii nou-intrați pe piața transporturilor, cu entuziasm și cu instrumente IT care simplifică mult lucrurile și automatizează procesele de comandă de transport, contractare de servicii, facturare, recepție documente, urmărire marfă, urmărire indicatori de performanță etc.

Ce nu oferă însă nicio casă de expediții, niciun portal de marfă și niciun client este consultanța legislativă necesară și garanția că modul de lucru al transportatorului e conform cu reglementările. O astfel de abordare ar aduce cu adevărat o schimbare pentru transportatori.

Legea 72/2022, care a introdus amnistia fiscală pentru angajatorii care au primit recalificări ale diurnelor pentru sumele acordate în perioada 1 iulie 2015-3 aprilie 2022, a stabilit și uniformizarea tratamentului fiscal al diurnelor și faptul că, pe viitor, orice recalificare poate fi făcută numai în urma unui control de specialitate efectuat de Inspecția Muncii. Astfel, era nevoie de un ordin comun al Ministerului Finanțelor și al Ministerului Muncii pentru a stabili reguli procedurale precise. Conform legii 72/2022, procedurile trebuiau stabilite până pe 30 mai, însă proiectul de ordin comun a fost pus în dezbatere publică abia pe 12 iulie.

Chiar dacă nu spune concret în ce situații un inspector de muncă poate considera un venit acordat unui șofer de transport internațional drept unul de natură salarială, sunt deja câteva situații clare discutate de-a lungul timpului în cadrul conferințelor organizate de revista Tranzit. Pregătirea firmelor trebuie să înceapă de la elaborarea contractelor de muncă ale șoferilor, care trebuie să aibă acte adiționale în care să se stabilească clar că, în cazul detașării transnaționale, lucrătorul detașat primește o indemnizație de detașare care nu include cheltuielile ocazionate cu detașarea: cazarea, transportul și masa.

Pe de altă parte, valoarea indemnizației de detașare trebuie stabilită clar la nivel de unitate și să nu existe situații în care șoferul primește aceeași indemnizație lunară, indiferent de numărul de zile de detașare. De asemenea, este recomandat ca indemnizația zilnică de detașare transnațională să fie aceeași de la o lună la alta și de la un lucrător la altul.

Ce spune noul proiect de lege?

Potrivit legii 72/2022, reîncadrarea diurnelor (indemnizația de delegare, indemnizația de detașare, indemnizația de detașare transnațională sau prestația suplimentară acordată în baza clauzei de mobilitate) va fi posibilă numai după ce inspectorii ITM vor face un control și vor stabili dacă nu cumva este vorba de indemnizații sau de venituri salariale mascate ca diurne. „Reîncadrarea fiscală a sumelor acordate sub forma indemnizației de delegare, a indemnizației de detașare, inclusiv a indemnizației specifice detașării transnaționale, a prestației suplimentare acordate în baza clauzei de mobilitate, primite de salariați, poate fi realizată de organele fiscale (…) în urma controalelor realizate de organele competente ale Inspecției Muncii, prin care se constată situațiile de delegare, detașare, detașare transnațională în care se pot afla salariații, după caz, potrivit legii.”

Inspecția Muncii, prin inspectoratele sale teritoriale, va fi obligată să confirme natura veniturilor acordate sub forma respectivelor indemnizații (inclusiv prestația suplimentară pentru clauza de mobilitate) fie la cererea autorităților și instituțiilor publice (sau a oricăror altor entități), fie din oficiu, în urma controalelor proprii la angajatori. În cazul din urmă, constatările inspectoratelor se vor comunica Fiscului, care va putea să le folosească pentru a reîncadra sumele acordate incorect ca indemnizații neimpozabile în venituri de natură salarială, pentru care se vor calcula taxele și impozitele aferente.

Proiectul de ordin cu procedura pus în dezbatere stabilește că inspectoratele teritoriale vor face controale specifice la contribuabilii care figurează cu detașări transnaționale, iar actele de control vor fi trimise la Fisc, în timp ce organele fiscale teritoriale vor selecta în baza analizei de risc contribuabilii la care Inspecția Muncii, prin inspectoratele teritoriale de muncă, a efectuat controalele specifice și pentru care actele de control i-au fost transmise. „Fundamentarea constatărilor în ceea ce privește impozitul pe venit și contribuțiile sociale va fi facută ținând cont de constatările efectuate de Inspecția Muncii, prin inspectoratele teritoriale de muncă, cu privire la natura veniturilor acordate salariaților sub forma indemnizației de delegare, detașare, inclusiv a indemnizației specifice detașării transnaționale, a prestației suplimentare acordate în baza clauzei de mobilitate”, scrie în proiectul de ordin. Practic, asta înseamnă că organul fiscal va putea recalifica și stabili impozitul și contribuțiile suplimentare doar pornind de la ce a constatat inspectorul de muncă.

„După primirea actelor de control de la inspectoratele teritoriale de muncă se poate proceda la efectuarea de acțiuni de inspecție fiscală în care se poate realiza reîncadrarea fiscală a sumelor acordate sub forma indemnizației de delegare, detașare, inclusiv a indemnizației specifice detașării transnaționale, a prestației suplimentare acordate în baza clauzei de mobilitate, primite de salariați, în temeiul prevederilor art. 11 alin. (1) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal (…) ținând cont de constatările efectuate de Inspecția Muncii, prin inspectoratele teritoriale de muncă.”