Vrei să fii la curent cu ultimele noutăți?
Abonează-te la newsletter.

In noul proiect de ordonanță pentru modificarea și completarea Legii 227/2015 privind Codul fiscal, Finanțele introduc un articol care aruncă în aer victoria asociațiilor patronale concretizată în legea amnistiei fiscale pe diurnă din această primăvară și care fixa limita de neimpozitare a indeminizațiilor de delegare/detașare la de 3 ori salariul de bază. Noul plafon de neimpozitare (in limita de cel mult 33% din salariul de bază corespunzător locului de muncă ocupat) nu vizează indemnizația de delegare/detașare, ci “prestaţiile suplimentare primite de salariaţi în baza clauzei de mobilitate”.

Cum însă multe RIF-uri încheiate de ANAF la firmele de transport au fost construite pe baza considerării șoferului drept lucrător mobil, calitate în care nu are ar fi avut dreptul la diurnă, revine în discuție importanța precizării din partea Inspecției Muncii dacă șoferul care lucrează în transportul internațional este lucrător mobil sau nu.

Fără o astfel de precizare, orice control ulterior aprobării modificărilor la noul Cod fiscal din partea Inspecției Muncii și al ANAF s-ar putea încheia cu concluzia că indemnizația de delegare sau detașare e totuna cu indemnizația de mobilitate, caz în care orice sumă care depășește 33% din salariul de bază, acordată ca indemnizație de detașare, trebuie impozitată.

Astfel, asociațiile patronale ale transportatorilor și firmele de transport care lucrează pe Comunitate sunt nevoite să reia campania de consultări/discuții cu Ministerul Finanțelor înainte ca Ordonanța de Urgență de modificare a Codului fiscal să fie publicată în Monitorul Oficial și să producă efecte.

Altfel, există pericolul ca peste alți 2-3 ani campaniile pe transport ale ANAF să revină în atenție, iar transportatorii să repare (pentru a treia oară) inconsecvența statului român și incapabilitatea de a face legi clare care să fie înțelese de agenții economici din domeniul transporturilor.

“Șopârlița” introdusă de Finanțe se găsește în noul proiect de modificare a Codului fiscal, la punctul 36 si sună astfel: “La articolul 76, după alineatul (4) se introduc două noi alineate, alin. (4₁) și (4₂), cu următorul cuprins:„(4₁) Următoarele venituri cumulate lunar nu reprezintă venit impozabil în înțelesul impozitului pe venit, în limita plafonului lunar de cel mult 33% din salariul de bază corespunzător locului de muncă ocupat:

• a) prestaţiile suplimentare primite de salariaţi în baza clauzei de mobilitate potrivit legii, în limita a 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru indemnizaţia de delegare/detașare, prin hotărâre a Guvernului, pentru personalul autorităţilor şi instituţiilor publice;
• b) contravaloarea hranei acordate de către angajator pentru angajații proprii, persoane fizice care realizează venituri din salarii sau asimilate salariilor, în alte situații decât cea prevăzută la alin. (4) lit.c), astfel cum este prevăzut în contractul de muncă sau în regulamentul intern, în limita valorii maxime, potrivit legii, a unui tichet de masă/persoană/zi, prevăzută la data acordării, în conformitate cu legislația în vigoare. La stabilirea plafonului lunar neimpozabil nu se iau în calcul numărul de zile din luna în care persoana fizică desfășoară activitate în regim de telemuncă sau muncă la domiciliu sau se află în concediu de odihnă/medical/delegare. Prin hrană se întelege hrana preparată în unități proprii sau achiziționată de la unități specializate. Prevederile nu sunt aplicabile angajaților care beneficiază de tichete de masă, în conformitate cu legislația în vigoare.
• c) cazarea şi contravaloarea chiriei pentru spațiile de cazare/de locuit puse de către angajatori la dispoziţia angajaților proprii, persoane fizice care realizează venituri din salarii sau asimilate salariilor, astfel cum este prevăzut în contractul de muncă sau în regulamentul intern, în limita unui plafon neimpozabil de 20 % din salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată /lună/persoană, în următoarele condiții:
  • (i) angajatul, soţul/soţia acestuia nu deţin o locuinţă în proprietate personală sau în folosință în localitatea în care îşi desfăşoară activitatea;
  • (ii) spațiul de cazare/de locuit se află în unitățile proprii, inclusiv de tip hotelier sau într-un imobil închiriat de la o terță persoană, în acest scop, prevăzut astfel în contractul de închiriere încheiat în condiţiile legii;
  • (iii) contractul de închiriere este încheiat în condiţiile legii – contractul de închiriere încheiat de angajator cu proprietarul imobilului;
  • (iv) plafonul neimpozabil se acordă unuia dintre soți, în cazul în care ambii soți desfășoară activitate în aceeași localitate, la același angajator sau la angajatori diferiți, pe baza declarației pe propria răspundere a acestuia. La determinarea plafonului de 20% din salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată, se ia în calcul valoarea cea mai mică a salariului minim brut pe țară, în vigoare în luna pentru care se acordă avantajele. Verificarea îndeplinirii condițiilor se efectuează pe baza documentelor justificative și constituie responsabilitatea angajatorului.
• d) contravaloarea serviciilor turistice şi/sau de tratament, inclusiv transportul, pe perioada concediului, pentru angajaţii proprii şi membrii de familie ai acestora, acordate de angajator, astfel cum este prevăzut în contractul de muncă, regulamentul intern, sau primite în baza unor legi speciale şi/sau finanţate din buget, în limita unui plafon anual, pentru fiecare angajat, reprezentând nivelul unui câştig salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul în care au fost acordate;
• e) contribuţiile la un fond de pensii facultative potrivit Legii nr. 204/2006, cu modificările şi completările ulterioare, şi cele reprezentând contribuţii la scheme de pensii facultative, calificate astfel în conformitate cu legislaţia privind pensiile facultative de către Autoritatea de Supraveghere Financiară, administrate de către entităţi autorizate stabilite în state membre ale Uniunii Europene sau aparţinând Spaţiului Economic European, suportate de angajator pentru angajaţii proprii, în limita a 400 euro anual pentru fiecare persoană;
• f) primele de asigurare voluntară de sănătate, precum şi serviciile medicale furnizate sub formă de abonament, suportate de angajator pentru angajaţii proprii, astfel încât la nivelul anului să nu se depăşească echivalentul în lei al sumei de 400 euro, pentru fiecare persoană;
• g) sumele acordate angajaţilor care desfăşoară activităţi în regim de telemuncă pentru susţinerea cheltuielilor cu utilităţile la locul în care angajaţii îşi desfăşoară activitatea, precum electricitate, încălzire, apă şi abonamentul de date, şi achiziţia mobilierului şi a echipamentelor de birou, în limitele stabilite de angajator prin contractul de muncă sau regulamentul intern, în limita unui plafon lunar de 400 lei corespunzător numărului de zile din luna în care persoana fizică desfăşoară activitate în regim de telemuncă. Sumele vor fi acordate fără necesitatea de prezentare a documentelor justificative.

(4₂) Ordinea în care veniturile prevăzute la alin. (4₁) se includ în plafonul lunar de cel mult 33% din salariul de bază corespunzător locului de muncă ocupat, se stabilește de angajator.”

Am auzit adeseori transportatori care se plângeau că transportul pe unele rute, precum Italia, devenise acum 2-3 ani mai ieftin decât în urmă cu 10 ani. „Și ce costuri aveam acum 10 ani și ce costuri sunt acum!?”

Sigur, datorită firmelor din estul Europei, transportul a devenit tot mai ieftin de la an la an. Dar, odată cu Pachetul Mobilitate și îndepărtarea unui procent important din transportatorii mici, ieftini, europenii încep să simtă ce înseamnă costul de transport reflectat în prețul produsului, inclusiv (sau mai ales) al celui comandat online.

L-am întrebat cu 1-2 ani în urmă pe Ismail Ertug, cel care a reușit să impună Pachetul Mobilitate în forma actuală, în parte modificat mult față de forma inițială aprobată de Consiliul Miniștrilor, dacă e conștient de faptul că prețul transportului va crește mult în condițiile în care est-europenii vor fi alungați de pe piața de internațional. Răspunsul a fost că prețul transportului trebuie să crească, pentru că e prea mic!

Și, chiar înainte ca Pachetul Mobilitate să își producă efectele în ceea ce privește creșterea tarifelor – ca urmare a întoarcerii camioanelor, creșterii salariilor șoferilor, reducerii capacității de transport prin falimentarea firmelor mici sau mutarea lor pe piețele naționale – iată că tarifele au suferit deja creșteri importante, dar ca urmare a inflației, scumpirii combustibililor, lipsei de materii prime pentru industria auto și implicit scumpirii echipamentelor etc.

După ajustarea tarifelor cu ultimele cifre ale inflației – despre care unii cred că a atins vârful și că va începe să scadă spre final de an pentru că cererea e în scădere și deci presiunea pe resurse și materii prime se va diminua (sigur, cu dezavantajul că s-ar putea să intrăm direct în recesiune economică!) – spre final de an prețul transportului ar putea să depășească 2 euro/km, mai ales că în a doua parte a anului vor începe și primele controale serioase pentru respectarea plății șoferului cu remunerația minimă din țările în care este detașat și multe dintre ele se vor solda cu eliminarea de pe piață a firmelor controlate, cu atât mai mult cu cât majoritatea nu prea știe cum să aplice noile reglementări. Și vorbesc aici nu numai despre transportatori, ci și despre autorități, care știu despre ce spune Pachetul Mobilitate, dar nu pot să calculeze efectiv remunerația care se cuvine unui șofer în fiecare lună, în funcție de activitate.

Chiar și în condițiile ajutoarelor acordate de Comisia Europeană pentru transportatori pentru scumpirea motorinei, tarifele nu vor scădea, poate doar în condiții de recesiune economică. Atunci se va mai face o filtrare a pieței, iar cei care vor rămâne în final vor crește în continuare tarifele.

Și apoi vine noua provocare a industriei transporturilor: decarbonizarea. La prețurile noilor camioane electrice sau pe hidrogen, de peste trei ori mai mari decât cele diesel, se adaugă salariile poate duble ale șoferilor, care nu numai că vor fi tot mai puțini, dar vor fi și mult mai instruiți, camioanele viitorului fiind extrem de sofisticate și necesitând operatori cu un grad de educație ridicat, astfel că evoluția tarifelor de transport este în continuă dinamică, iar prețurile mici vor fi istorie.

Dacă 2021 a fost un an bun pentru transporturi, cu profituri mult mai mari ca în trecut, acestea au fost topite anul acesta brusc de creșterile bruște și necontrolate ale prețurilor la combustibili, mai ales, dar și la echipamente, care s-au scumpit, în unele cazuri, cu 30%. Astfel că profiturile de anul trecut sunt deja prea mici pentru scumpirile actuale.

Cei care au început transporturile acum 30 de ani vor crede că e o glumă să vorbim despre tarife de 3 euro/km, însă, din păcate, și acestea vor fi prea mici pentru costurile uriașe care se întrevăd.