Matei Marilena, Author at Traficmedia

Potrivit Legii amnistiei diurnelor reconsiderate venituri de natură salarială, “plafonul aferent valorii a 3 salarii de bază corespunzătoare locului de muncă ocupat se calculează prin raportarea celor 3 salarii la numărul de zile lucrătoare din luna respectivă, iar rezultatul se multiplică cu numărul de zile din perioada de delegare/detaşare/desfăşurare a activităţii în altă localitate, în ţară sau în străinătate”.

Potrivit legii, salariul minim pe economie este, de la 1 ianuarie 2022, 2.550 de lei brut pe lună. În cazul în care o firmă de transport plătește șoferul cu salariul minim pe economie, valoarea neimpozabilă a indemnizației zilnice este de 3 x 2.550 de lei, împărțit la numărul de zile lucrătoare, care este între 20 și 23. Dacă luăm în calcul 21 de zile lucrătoare, compania poate acorda șoferilor săi o indemnizație zilnică neimpozabilă în valoare de 364 de lei, adică circa 73 de euro.

Șoferii detașați 30-31 de zile pe lună pot primi așadar 2.190 EUR (30 x 73 EUR) ca indemnizație de detașare, la care se adaugă salariul de bază de 2.550 lei brut.

Cei care doresc să ofere o indemnizație mai mare – de pildă 85 EUR pe zi – pot beneficia de o totală neimpozitare a sumei acordate ca indemnizație, dacă măresc salariul de bază lunar la aproape 3.000 de lei brut pe lună.

Trebuie să mai precizăm încă o dată că o firmă de transport poate îndeplini condiția de a plăti cu remunerația minimă din majoritatea statelor membre de detașare chiar și în cazul acordării salariului minim brut pe economie din România – remunerația ajunge la circa 2.700 EUR – și asta pentru că, așa cum am mai explicat și în alte rânduri, cursele de transport bilaterale și tranzitul dintre cursele care implică detașare nu sunt supuse aceluiași tratament fiscal ca în cazul cabotajului și parcursului pe țările în case se încarcă/se descarcă pentru cross-border.

Mai exact, dacă într-o lună şoferul face o cursă bilaterală cu plecare din România, după care face curse cross-border, iar după 3-4 săptămâni ia o cursa bilaterală de retur, aproape 10 zile pe lună șoferul nu e considerat detașat – 6-7 zile șoferul parcurge curse bilaterale, iar pe durata curselor cross-border tranzitul e exclus de la detașare. Astfel, în cazul unei curse cross-border Austria-Franța, să zicem, șoferul este considerat în detașare doar pe teritoriul țării de încărcare (Austria – de la punctul de încărcare până iese de pe teritoriul acestei țări; apoi cât se află în tranzit nu mai e considerat detașat și reintră pe regim de detașare când intră pe teritoriul Franței până la locul de descărcare. Dacă de la locul de descărcare se deplasează la o încărcare pentru România (bilateral), deja după ce pleacă de la descărcare șoferul nu mai e considerat detașat.

Iar în cazul curselor dintre un stat membru al UE (altul decât România) şi UK șoferul este exclus de la detașare inclusiv pe teritoriul țărilor de încărcare/descărcare.

Proiectul de lege a amnistiei diurnelor reconsiderate venituri de natură salarială (PLx 583/2021) s-a votat, în sfârșit, azi de Camera Deputaților, forul decizional, cu 292 de voturi „pentru” și 2 abțineri, după multe eforturi ale asociațiilor patronale ale transportatorilor.

Sigur, transportatorii care și-au falimentat singuri firmele pentru a-și salva o parte din patrimoniu și cei care au cheltuit câteva zeci de mii de euro cu contestații și formulări de acțiuni în instanță nu savurează pe deplin înfrângerea sistemului ANAF, care și-a trimis inspectorii în control până în ultimul moment, dând frisoane până azi multor administrator ai firmelor de transport

Au fost multe eforturi, multă suferință, însă proiectul de lege tocmai votat este suficient de bun pentru a evita repetarea acestor experiențe dramatice.

Urmează promulgarea de către președintele Iohannis. Și cine știe? Poate niște acțiuni în instanță împotriva inspectorilor ANAF și a instituției care a dat girul său pentru dispariția mai multor firme de transport cu capital românesc de pe piață și care și-au mutat patrimoniul altundeva.

Șoferii vor putea primi o indemnizație neimpozabilă în limita a de 3 ori salariul de bază

Ieri au fost publicate amendamentele Comisiilor pentru buget, finanțe și bănci, respectiv ale Comisiei pentru muncă și protecție socială, care sunt în continuare favorabile transportatorilor cărora le-au fost impuse plăți retroactive pentru diurnele acordate șoferilor în ultimii 5 ani. Și aici vestea bună este că nu se mai face discriminare între cei care au acționat în instanță reîncadrarea, de către ANAF, a diurnelor ca venituri de natură salarială și au pierdut.

Proiectul de Lege pentru anularea unor obligații fiscale și pentru modificarea unor acte normative rămâne în continuare favorabil acordării de indemnizații de delegare sau de detașare neimpozabile în limita a 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru diurnă, prin hotărâre a Guvernului, pentru personalul român trimis în străinătate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar, în limita a 3 salarii de bază corespunzătoare locului de muncă ocupat.

Este importantă precizarea “salarii de bază corespunzătoare locului de muncă ocupat”, care în forma adoptată de Senat se schimbase față de forma inițială propusă în“limita a 3 salarii de bază” și care ar fi putut fi interpretată ca o plafonare a deductibilității indemnizației la 3 salarii minime pe economie, pe când mulți angajatori din transporturi acordă un salariu de bază peste salariul minim pe economie, caz în care suma neimpozabilă din indemnizația de detașare acordată este mai mare.

Cum se calculează, concret, indemnizația nedeductibilă?

Textul de lege precizează și modul concret de calcul al indemnizației neimpozabile: “Plafonul aferent valorii a 3 salarii de bază corespunzătoare locului de muncă ocupat se calculează prin raportarea celor 3 salarii la numărul de zile lucrătoare din luna respectivă, iar rezultatul se multiplică cu numărul de zile din perioada de delegare/detaşare/desfăşurare a activităţii în altă localitate, în ţară sau în străinătate.”

Astfel sunt prevenite situațiile în care administraţia fiscală ar putea “să reîncadreze indemnizaţiile de delegare/detasare netaxate, ca şi prestaţii suplimentare taxate. Acest lucru se întâmplă deja în cadrul verificărilor fiscale făcute, de exemplu la transportatori.

Mai mult, dacă prestaţiile suplimentare nu se cuprind în acelaşi regim fiscal de netaxare, similar cu indemnizaţiile de delegare/detaşare, pentru viitor rămâne, în continuare, nerezolvată tocmai problema transportatorilor români, deoarece diurnele plătite şoferilor ar putea fi, cu uşurinţă, reîncadrate ca prestaţii suplimentare, pe motivele de fapt şi de drept cunoscute şi folosite deja de ANAF” – motivează deputații amendamentele introduse.

Tot în motivația modificărilor introduse se mai spune că (n.r. ANAF) se folosește “de argumentaţia potrivit căreia şoferii de pe trasee interurbane şi internaţionale, în principal, nu ar avea practic un loc de muncă fix, la autobază, la sediul societăţii angajatoare, iar în aceste condiţii ei nu ar avea de unde să fie delegaţi sau detaşaţi şi, implicit, nu ar putea beneficia nici de indemnizaţiile netaxate fiscal specifice delegării/ detaşării, iar aceste sume sunt reîncadrate fiscal în prestaţii suplimentare specifice clauzei de mobilitate. Pentru evitarea, pe viitor, a acestor situaţii confuze şi a interpretărilor care, de multe ori, depăşesc limita legii şi devin abuzive, fie de o parte fie de alta, este evidentă necesitatea stabilirii aceluiaşi regim fiscal, de netaxare a prestaţiilor suplimentare în baza clauzei de mobilitate, prevazută de art.25 din Codul muncii.”

Personalul de management, neangajat, beneficiază de o indemnizație în limita a 3 remunerații prevăzute în raportul juridic

În ceea ce privește indemnizaţiile acordate administratorilor stabiliţi potrivit actului constitutiv/contractului de administrare/mandat, directorilor care îşi desfăşoară activitatea în baza contractului de mandat/de management, potrivit legii, plafonul neimpozabil este stabilit la de

2,5 ori nivelul legal pentru indemnizaţia personalului autorităţilor şi instituţiilor publice, în limita a 3 remuneraţii prevăzute în raportul juridic.

De precizat aici este că remunerația la care face referire acest articol de lege nu are același înțeles cu remunerația prevăzută de Legea detașării (172/2020), ci la suma de bani stabilită prin contract a fi acordată administratorului/managerului. Această sumă de bani nu poate fi denumită salariu, deoarece administratorul/managerul în cauză nu este salariat, nu are un raport de muncă cu societatea administrată/manageruită, ci are un alt raport juridic încheiat.

Astfel, proiectul de lege întrunește așteptările transportatorilor, care așteaptă cu nerăbdare să fie votat în Camera Deputaților astăzi, 2 martie.