Vineri 21 iunie revista Tranzit a prilejuit, cu sprijinul IFPTR, prima intalnire informala intre patronatele transportatorilor (APTE 2002, ATM Bucovina, Apulum, ARTRI si FORT) si Sindicatul Solidaritatea Drumuri Bune (SSDB) dupa primul pas facut cu ocazia ExpoTranzit la Cluj, pe 31 mai.
Fiecare dintre parti si-a exprimat doleantele, care de partea soferilor merg inspre asigurarea unui salariu pe cartea de munca mai mare decat minimul pe economie, plata orelor suplimentare (tot ce depaseste 40 de ore pe saptamana, conform Codului muncii) si plata diurnei astfel incat per total sa atinga venitul lunar din prezent de circa 2.000-2.500 de euro.
Daca negocierea s-a dovedit dura inca de la inceput, reprezentantii soferilor afirmand ca un salariu net sub 4.000 de lei nu poate fi acceptat, dupa discutiile in care s-a mentionat rata mica de profitabilitate a firmelor de transport, in jur de 3% in ultimii doi ani, soferii au spus ca ar putea fi multumiti si cu 3.000 de lei net pe luna.
Propunerea patronatelor, de a mai mari putin salariul brut si a continua sa se foloseasca de avantajele fiscale ale diurnei pana cand vor mai permite Pachetul Mobilitate si Directiva Detasarii, aducand in plus asigurarea batranetii prin plata unei pensii private, nu a fost prea bine primita. Soferii nu au incredere in sistemul de pensii private, desi parca nici in cea de Stat nu isi pun mari sperante, insa un salariu mai mare pe cartea de munca i-ar ajuta nu numai in accesarea mai usoara a sistemului de credite bancare, dar le-ar conferi mai multa siguranta si in relatia cu angajatorul, mai ales ca situatiile de incapacitate temporara de munca, in urma unui accident de munca, sunt recompensate tot cu sume raportate la salariul brut.
Desi comentariile stranse pe Facebook ii determina pe angajatorii din transporturi sa caute mai degraba solutii de aducere a extracomunitarilor in firmele lor, cu eforturi destul de mari si cu riscul unor schimbari de legislatie la nivel european, mai degraba decat sa stea la masa cu reprezentantii soferilor, liderul SSDB, Virgil Purcarescu, crede ca se pot gasi solutii in semnarea unui contract colectiv de munca cu crestere salariala progresiva, care poate porni de la 2.000 de lei net pana la 4.000 de lei in urmatorii cinci ani de munca in cadrul aceleiasi firme. In felul acesta soferii capata mai multa incredere in viitorul lor in Romania, iar daca cresterea salariala se bazeaza si pe evaluarea criteriilor de competenta profesionala vor fi si mai motivati sa lucreze in interesul firmei de la care isi iau salariul.
Sigur, angajatorii trebuie sa calculeze daca taxele si impozitele pe care le-ar plati in plus fata de plata cu salariul minim din prezent vor putea compensa, de pilda, pagubele produse astazi din neatentia soferilor si care acum nu pot fi imputate acestora. Insa odata cu marirea drepturilor salariale trebuie sa fie incluse in contract si cresterea raspunderii soferilor si posibilitatile mai rapide de recuperare a prejudiciilor produse de acestia, peste sumele ce pot fi acoperite de un contract de asigurare de malpraxis.
In acelasi timp, angajatorii trebuie sa comunice mai strans cu beneficiarii pentru a putea recupera o parte din aceste costuri reprezentate de cresterea salariilor pentru soferi din marirea tarifului de transport.
Pentru a face lucrurile sa avanseze trebuie ca un numar de firme din asociatiile patronale existente sa semneze un contract colectiv de munca cu sindicatul SSDB, care trebuie sa aiba membri 50%+1 dintre angajatii firmelor de transport semnatare. Solutia prezentata de Casa de avocatura Ludusan, din Tg. Mures, urmeaza sa fie analizata de patronate si sindicate si sa se treaca efectiv la negocierea salariala si a conditiilor contractuale la urmatoarea intalnire. Exemplul de buna practica oferit de aceasta asociere ar putea folosi ulterior tuturor companiilor de transport interesate, el neavand rolul de contract colectiv de munca national pe ramura transporturi, ca urmare a dificultatii de a dovedi reprezentativitatea la nivel national, atat a patronatelor, cat si a sindicatului SSDB, ceruta de Legea de dialog social (nr. 62), romanii neavand practica platii de cotizatii daca nu sunt obligati in acest sens. Dar, chiar si ca exemplu de buna practica, un asemenea model de contract de munca ar fi folositor. Si repede. Pentru ca dupa iulie 2020 oricum cei care vor mai dori sa faca transporturi in Comunitate vor trebui sa respecte directiva detasarii transnationale si sa-si plateasca soferii cu salariul minim din tarile unde vor lucra cu precadere.
Dincolo de dezbaterile intotdeauna interesante si de platforma de socializare excelenta pe care le ofera conferintele noastre, ExpoTranzit de pe 30 si 31 mai a adus ceea ce isi dorea publicul nostru de mult: stabilirea de pasi concreti pentru rezolvarea problemelor din transport, prin mobilizarea asociatiilor profesionale, a sindicatelor soferilor si a politicienilor.
In paralel cu conferinta propriu-zisa, reprezentantii asociatiilor profesionale din Romania (APTE 2002, ATM Bucovina, ARTRI, Apullum si FORT) si ai unei asociatii din Polonia (TLP) au discutat cu eurodeputata Maria Grapini si prim-vicepresedintele USR, Elek Levente, el insusi transportator, pasii concreti care se mai pot face acum pentru combaterea Pachetului Mobilitate, adoptat in Parlamentul European.
Experienta Mariei Grapini a ajutat transportatorii, mai putin obisnuiti pana acum cu „jocurile” de la Bruxelles, sa inteleaga mai bine procedurile forurilor europene si ce si unde se mai poate actiona. Atat Maria Grapini, cat si Elek Levente si-au declarat sprijinul pentru o intalnire cu toti europarlamentarii romani pentru a fi informati din sursa sigura asupra mizei pentru Romania a Pachetului Mobilitate, pentru a nu mai trai neputinta si revolta ca tocmai politicienii romani sunt cei care au decis ca Pachetul Mobilitate sa ajunga la vot in Parlamentul European. Ca o paranteza, in mediul politic si economic de la Bruxelles circula zvonul ca de fapt Romania a cedat Pachetul Mobilitate pentru primirea in Schengen!
Colegii de la asociatia transportatorilor din Polonia au descris modul in care ei colaboreaza cu autoritatile poloneze, avand comunicare directa si permanenta cu ministrul Transporturilor. Prezent la discutiile noastre de la Cluj, ministrul secretar de stat in Ministerul Transporturilor, Mircea Florin Biban, a promis sa transmita ministrului Razvan Cuc dorinta transportatorilor romani de a face si la noi un astfel de grup de lucru transportatori-Ministerul Transporturilor.
Iar asociatiile profesionale prezente si-au declarat intentia de a aduce la aceeasi masa si alte asociatii, nu numai din tarile vecine, ci si din tarile de mica intindere din vestul Europei, care, paradoxal, sunt si ele defavorizate de Pachetul Mobilitate, in ceea ce priveste reglementarea cabotajului.
Politicieni de rang inalt din USR-Plus care nu au putut participa la conferinta de la Cluj, la doar cateva zile dupa ce alegerile au schimbat ierarhia politica, cel putin pentru Parlamentul European, ne-au transmis ca sunt deja la curent cu problemele transportatorilor, gratie mai multor transportatori care au intrat in politica in partidele tinere, si ca asteapta de la noi date concrete pe baza carora sa construiasca un studiu de impact cu care sa mearga la negocieri in Parlamentul European. Politicienii vest-europeni nu pot fi convinsi cu argumentele aduse pana acum – cu ce pierd tarile est-europene – ci cu argumente noi care sa arate efectele Pachetului Mobilitate asupra cetatenilor din vestul Europei. Sau cu o renegociere a subventiilor pentru agricultura, mai importante pentru vestici decat pentru noi!
O alta realizare importanta este ca am adus la aceeasi masa patronatele si sindicatele soferilor, care au aratat ca exista sanse pentru a gasi solutii ca soferii romani sa nu mai plece din tara. Dupa ce fiecare parte si-a exprimat nemultumirile – sigur, un pic dezechilibrat pentru ca au fost doar doi reprezentanti ai soferilor in fata catorva sute de angajatori – pasul urmator este stabilirea unei intalniri restranse menite sa gaseasca solutii pentru a merge in directia semnarii unui contract colectiv de munca pe ramura transporturi.
Poate mai mult ca oricand, in Romania e nevoie de parteneriate, e nevoie de actiune pentru a misca lucrurile in directia pe care ne-o dorim. Si inca sunt multe forte care trebuie atrase in demersul nostru. Va asteptam alaturi de noi!
02.10.2020
Ultimul număr: Iunie 2026
Revista Tranzit
Rămâi la curent cu ultimele ediții ale revistei Tranzit