Matei Marilena, Author at Traficmedia

Dupa o crestere usoara a tarifelor de transport la finele lui 2013, tendinta s-a pastrat si in acest inceput de an, gratie contractelor bunicele incheiate de unele flote din Romania. Cresterea tarifelor este insa insuficienta daca ne raportam la cresterile de costuri din 2013, care vor continua si in 2014, mai ales pentru transportatorii romani. Astfel, dupa cresterea vinietelor in majoritatea tarilor europene, cel mai mare pericol pentru noi il reprezinta cresterea accizei la motorina cu 7 eurocenti, in conditiile in care Statul roman nu insoteste aceasta masura de posibilitatea de a returna catre marii consumatori – transportatorii – o parte din acciza, asa cum se practica in multe alte tari europene (Italia, Spania, Slovenia, Ungaria sau Belgia).

In aceste conditii, viitorul firmelor de transport romanesti este incert, mai ales ca multe din contractele de care s-au bucurat la transportul intracomunitar (ca tractionisti sau cu tot cu ansamblu) au luat in calcul un pret al combustibilului romanesc fara acciza majorata. Iar alimentarea de pe alte piete, cum ar fi Austria, nu este suficienta pentru a te incadra in preturile de transport contractate.

Introducerea unei accize marite la combustibil a reprezentat in trecut o propunere venita chiar de la o anumita asociatie profesionala a transportatorilor, care sustinea atunci strategia cresterii accizei la combustibili la nivelul mediu din Uniunea Europeana pentru a forta astfel companiile petroliere sa mai scada din pretul motorinei la rafinarie, care le-a permis ani de-a randul sa faca profituri imense, desi titeiul era extras de pe teritoriul Romaniei, deci nu implica niciun cost suplimentar de transport.

Teoria viza, la vremea respectiva, cresterea incasarilor la bugetul de Stat – care si-a vaduvit cetatenii de bunastare ca urmare a vanzarii la un pret de nimic a Petrom si a resurselor nationale de petrol – si obligarea companiilor petroliere sa reduca pretul net al motorinei, in caz contrar multi dintre transportatori urmand sa aleaga achizitia de combustibil din alte tari.

Sigur, planul transportatorilor includea si returnarea unei parti insemnate din acciza catre cei care consumau peste 1.000 l de motorina, insa propunerea nu s-a bucurat la vremea respectiva de sustinere. Politicienii au preluat ideea acum, insa nu de la transportatori, ci de la FMI, astfel ca majorarea accizei nu este insotita de masuri compensatorii pentru marii consumatori. APTE 2002 solicita o rambursare a accizei de 130 de euro la 1.000 l de motorina cumparati, fara ca Ministerul de Finante sa raspunda in vreun fel pana acum.

Cresterea accizei la motorina ii loveste mai ales pe transportatorii internationali si pe distribuitorii interni, deoarece firmele care lucreaza in Comunitate alimenteaza oricum mult in UE, dar cei care combinau transporturile intracomunitare cu cele din Romania se bazau destul de mult pe micul avantaj competitiv oferit de pretul mai convenabil la motorina din Romania.

Si, cum marjele de profit sunt extrem de subtiri in transporturi, o crestere a costurilor de transport cu 2-3 centi/km inseamna aproape profitul obtinut de firmele de transport, foarte vulnerabile in cazul unui accident sau al vreunei amenzi. In noile conditii numai o eficienta aproape de maximum a transporturilor cu incarcatura mai poate aduce profitul mult sperat. Iar reducerea la minimum a curselor fara incarcatura presupune o organizare excelenta, softuri de control al costurilor performante si mai ales contracte consistente combinate cu o activitate intensa pe bursele si platformele de licitatii pentru a umple camioanele pe portiunile neacoperite de contracte.

Pentru a incerca supravietuirea firmele romanesti de transport pot alege sa alimenteze din alte tari, lasandu-i pe guvernanti mai degraba sa fluiere a paguba decat sa se bucure de adunarea mai multor bani la buget. Ca sa nu mai vorbim ca unele firme s-ar putea muta cu totul pe la vecini daca politicienii nostri nu incep sa gandeasca si pe termen mai lung de patru ani.

De cateva luni innegrim foile de hartie scriind despre incompetenta si nesimtirea aparatului administrativ din Romania, care nu-si urmareste decat propriile interese sau pe cele de grup. Prea putini sefi de ministere si institutii ale Statului mai au constiinta, bun simt sau vreo urma de responsabilitate fata de societate.
Iata ca luna trecuta accidentul aviatic din Apuseni, in urma caruia au murit doi oameni si alti cinci au fost pusi in pericol, a facut opinia publica sa se revolte tocmai fata de aceasta nesimtire si indiferenta care s-a perpetuat in sanul politicienilor si al oamenilor pe care se sprijina acestia, si care duce zilnic la moartea oamenilor, lasati fara niciun suport din partea sistemului medical sau a fortelor de ordine.

Asistam zilnic la erodarea societatii romanesti ca urmare a dezumanizarii angajatilor de la Stat, care isi justifica ineficienta prin salariile mici, motiv pentru a nu-si indeplini responsabilitatile fara o „atentie” din partea oamenilor. Profesorii cer copiilor sa fie olimpici fara sa depuna niciun efort la clasa, sugerand parintilor sa le plateasca meditatii daca vor sa aiba note bune, personalul medical nu mai ofera medicatie sau ingrijire fara sa-i fie indesat ceva in buzunar, preotii nu mai fac slujbe de botez sau inmormantare fara „dar”, functionarii de la fisc nu ofera nicio informatie daca nu vad punga de cafea sau ciocolata pe sub tejghea si tot asa.
Problema este ca, in timp ce politicienii se constituie intr-o casta care isi asigura viitorul, fara teama ca ar putea fi vreodata trasi la raspundere de justitie sau de popor, societatea in ansamblu intra in putrefactie. Urmarile deja se vad in jurul nostru si la televizor: oamenii mor cu zile, valorile morale ale noii generatii se schimba, punand la mare pret superficialitatea, tupeul, incultura, iar micile afaceri care le ofereau oamenilor siguranta si independenta financiara se duc de rapa din cauza sistemului de taxare, caruia cu greu ii pot face fata zecile de mii de firme care dau faliment an de an.
In acelasi registru se inscriu si falimentele din transporturi, cele care au fost si cele care ameninta din plin piata romaneasca. Din pacate, daca in decembrie transportatorii se certau ca unii participa si altii nu participa la greva, am ajuns la inceputul lui februarie in acelasi punct: HG 69 este neschimbata de doi ani, desi s-a promis modificarea ei inca de cand s-a publicat in Monitorul Oficial, facandu-i pe transportatori sa-si angajeze mai multi avocati decat soferi. Desi toti functionarii Ministerului Transporturilor si chiar ai ISCTR recunosc ca amenzile sunt aberant de mari, asta nu ii impiedica sa amendeze cu sute de milioane depasiri de greutate de cateva sute de kilograme, ceea ce-i determina pe transportatori sa conteste in instanta amenzile. Cele mai multe procese sunt castigate de acestia, dar ce folos, caci ajung sa plateasca sume bune lunar catre avocati, care zilnic sunt prin tribunale si prin sediile transportatorilor, de parca ar fi angajati cu totul la firmele de transport.
Tot de incompetenta vorbim cand ne referim la reprezentarea in Parlamentul European si la absorbtia fondurilor europene, capitol la care suntem cei mai incapabili din Europa! Cand alte tari incep deja sa primeasca fonduri, noi abia ne straduim sa facem metodologii, care sa fie cat mai potrivite pentru firmele nepotilor, sotiilor si ale altor rude ale celor implicati in redactarea ei. Si pana vom fi gata se termina programele de finantare. Astfel am devenit unul dintre cei mai mari contribuabili la bugetul UE, in loc sa ne folosim banii pentru drumuri, facilitati de productie sau introducerea civilizatiei in multe sate si chiar orase din Romania.
Tragedia din Apuseni a scuturat cateva scaune si poate ca le-a mai atras atentia functionarilor Statului ca romanii nu sunt idioti, ci doar toleranti. Pana la un punct.