Matei Marilena, Author at Traficmedia

Pe langa insuccesul asociatiilor profesionale de a sensibiliza factorii de decizie din Ministerul Transporturilor in directia renuntarii la cuantumul imens al actualelor amenzi, la placutele care sa indice masele si dimensiunile, oricum mentionate in cartile de identitate ale vehiculelor, sau la licentierea stricta a vehiculelor sub 3,5 t, transportatorii primesc vesti care le dau fiori reci privind viitorul afacerilor lor in Romania. Introducerea unei accize de 0,07 euro pentru fiecare litru de combustibil cumparat din tara noastra, pentru a contribui, chipurile, la constructia de drumuri si autostrazi, le creste costul/km cu circa 2,1 euro la 1.000 km, daca tinem cont de un consum mediu de 30 l/100 km.

Aparent, nu e o suma importanta, insa daca la aceasta scumpire a combustibilului mai adaugam plata rovinietei si amenintarea ca din 2017 vom plati taxe si pe cei cativa kilometri de autostrada pe care-i avem, costurile transportatorilor nostri vor creste consistent in noul an.
La introducerea de noi taxe se adauga si amenintarile Fiscului, care vrea sa colecteze taxe si impozite cat mai mari si cat mai multe. Ultima gaselnita? In mediul societatilor comerciale a „transpirat” stirea ca administratiile financiare au primit instructiuni de la Finante sa puna in vedere firmelor care au activul net al societatii (definit ca diferenta dintre total active si total datorii) negativ ca pana la sfarsitul anului financiar sunt obligate sa-si mareasca activul sau sa-si reduca capitalul social „cu un cuantum cel putin egal cu cel al pierderilor care nu au putut fi acoperite din rezerve, daca in acest interval activul net al societatii nu a fost reconstituit pana la nivelul unei valori cel putin egale cu jumatate din capitalul social” (asa cum se mentioneaza in Legea 31/1990 republicata in 2013, art. 153/24, art. 228 al. 1, si art. 237 al. 1). In caz contrar, administratiile financiare pot sa le declanseze dizolvarea.
Legislatia romana stabileste un capital social minim in valoare de 200 de lei (in jur de 55 de euro) pentru o SRL, si 90.000 de lei (in jur de 25.000 de euro) pentru o SA, astfel ca ar fi suficienta aducerea pe plus sau putin peste zero a activului net al societatii.
Chiar daca nu pare atat de dificil, ar fi bine de mentionat ca peste 20% din firmele aflate in TOP 500 companii de transport din Romania ordonate in functie de cifra de afaceri obtinuta in 2012 se afla in situatia de a avea un activ net negativ. Ce o fi pana la restul de 26.000 de companii care au ca obiect de activitate principal transporturile rutiere de marfuri nu e nevoie sa ne mai intrebam ca sa concluzionam ca mare parte dintre societatile comerciale care lucreaza in transporturi (si probabil nu numai!) are activ net negativ. Oare sa ajunga Finantele sa distruga un intreg sector economic? E adevarat ca pentru Fisc, daca aceste firme nu fac profit si nu platesc impozit pe profit, ele nu conteaza. Insa vorbim de firme care au un numar mare de angajati pentru care platesc contributii sociale si care astfel nu mai reprezinta o povara pentru Stat.
Ceea ce autoritatile se fac ca nu inteleg este ca doar prin cresterea poverii fiscale nu vor strange mai multi bani la buget. De ani de zile transportatorii cer fara succes ministerului de resort nu protectie fata de concurenta transportatorilor din alte tari, asa cum autoritatile maghiare, bulgare, grecesti sau turcesti stiu sa faca pentru propriii transportatori, ci macar tratament egal in ceea ce priveste taxele de drum si reglementarile privind timpii de condus si odihna care se aplica pe teritoriul Romaniei. Functionarii MT nu sunt capabili sa reprezinte interesele transportatorilor romani in negocierile cu alte autoritati si isi razbuna neputinta tot pe cei pe care ar fi trebuit sa-i apere, aplicand furibund cele mai aprige sanctiuni recomandate de autoritatile europene in domeniu.
In aceste conditii, nu e de mirare ca transportatorii incearca sa se organizeze in jurul CNR pentru cea mai mare miscare de protest facuta vreodata de transportatori in Romania. Poate astfel se mai poate schimba ceva in ultima clipa, iar 2014 nu va fi chiar asa de negru cum se intrevede cu toata pleiada de scumpiri si introduceri de taxe noi!

In conditiile in care multe firme au reusit cu greu sa reziste dereglarilor pietei cauzate de criza financiara, asistam astazi la sugrumarea celor cateva mii de firme care au mai ramas sa sustina bugetul anemic al Statului prin impunerea de taxe si biruri noi, in paralel cu haituirea administratorilor firmelor cu controale din partea tuturor institutiilor de control.
Din pacate, de ani de zile asistam la succedarea de forte politice la conducerea tarii care, fiecare, urmareste sa-si rezolve nevoile imediate de bani, fara a fi interesata de viitorul tarii, de construirea bazelor unei economii puternice, in care generatiile viitoare sa aiba ce continua.

Privatizarile s-au facut cu gandul la spaga de acum, fara a lua in seama nenorocirea natiei pe viata, iar legile au urmarit numai strangerea de bani la buget, de unde sa se scurga mai departe prin tot felul de institutii mai de Stat, mai ale oamenilor din Stat, fara nicio grija pentru efectul acestor masuri in piata.
O astfel de masura este impunerea licentierii vehiculelor de 2,4-3,5 t si a autovehiculelor de 8+1 locuri. Propunerea venita, culmea!, din piata transporturilor – dar cu scopul de a-i feri pe operatorii corecti de cei care lucrau la negru, fara niciun control din partea Statului – s-a transformat intr-un instrument de „muls” tot cei corecti, care vor trebui sa plateasca licente pentru fiecare autovehicul detinut, sa-si trimita soferii si managerii firmelor la cursurile de pregatire profesionala (sau, mai corect spus, de cotizare pentru diversi apropiati ai autoritatii competente care i-a autorizat) pentru a-si lua atestate. Desi asociatiile profesionale ale transportatorilor s-au zbatut intens pentru ca aceasta anomalie sa dispara din lege (asta in paralel cu pregatirile „piratilor” de a-si transforma si omologa autovehicule de 7+1 locuri, respectiv pentru a-si detara autovehiculele de distributie la 2,39 t, pentru a nu fi licentiati/controlati), in Parlament a contat mai mult „potentialul” unei asemenea masuri de a strange bani la bugetul (si pe langa bugetul) mai multor institutii controlate politic.
Similar, desi s-au adus nenumarate argumente in vederea reducerii cuantumului amenzilor pentru firmele de transport, ele sunt la acelasi nivel de mai bine de 4-5 ani si, mai mult, s-a adaugat si pedepsirea „abaterilor grave” cu suspendarea copiilor conforme si relicentierea dupa o luna de zile.
Iar placutele cu mase si dimensiuni, care au adus transportatorii in prag de greva in aceasta primavara, se reintorc de la 1 ianuarie 2014, in aceeasi forma de colant de doi bani, dar pentru care trebuie platite cateva sute de lei.
Din pacate, eforturile noastre de a explica in paginile revistei si in intalnirile cu factori de decizie din cadrul MT, ca sa nu mai vorbim de eforturile facute de organizatiile patronale, sunt total in zadar in calea lacomiei si a nevoii de bani a celor care au nevoie de aceste masuri pentru a-si umple buzunarele. Totul se reduce la influenta, argumentele rationale neavand niciun rost.
Amenintarea cu greva parea sa fi functionat pentru un ministru al carui scaun se clatina de scandaluri de coruptie. Ministrul a plecat din functie, cu tot cu promisiuni, transportatorii ramanand sa se confrunte cu realitatea rece a imposibilitatii schimbarii „sistemului”, care trebuie sa produca bani pentru institutii controlate de clientela politica.
Ce ramane de facut cand argumentele nu mai ajuta? Poate o manifestare de protest adevarata, prin care cei supusi zilnic umilintei institutionale sa arate ferm ca nu mai accepta sa fie vaci de muls. Doar spaguirea autoritatilor locale si a sefilor institutiilor locale de control nu mai e suficienta pentru a supravietui. Dovada e profitul tot mai subtire care ramane an de an in buzunarul firmelor de transport.
Din pacate, institutiile din subordinea Ministerului Transporturilor nu sunt singurele care „lovesc”. Inspectorii ITM au si ei „protejatii” lor, astfel ca acolo unde firmele private ale fostilor sau actualilor angajati ai Ministerului Muncii sau ITM (sau ale rudelor lor) nu si-au luat partea prin contractele de SSM, apar controale si amenzi usturatoare doar pentru lipsa unui act la dosarul angajatilor (din cele cateva sute impuse de legislatia care urmareste cu orice chip amenda, nu securitatea muncii). Iar inspectorii fiscali au si ei norma la amenzi, astfel ca orice factura necompletata „ca la carte” sau „indrazneala” de a deconta facturi de combustibil, chiar si cel consumat „in scopul obtinerii de profit”, sunt scump amendate.
Actualii guvernanti nu realizeaza ca umplerea imediata a buzunarelor lor inseamna sufocarea economiei si moartea lenta a tarii in care traiesc si ei, si copiii lor. Caci si daca emigreaza, cele cateva parale stranse cu rusine in cativa ani de mandat nu le vor aduce bunastare o viata intreaga.