Matei Marilena, Author at Traficmedia

Industria auto turceasca cunoaste de cativa ani un boom extraordinar, care ar putea-o propulsa in deceniul urmator pe prima pozitie a producatorilor auto din Europa. De aceasta crestere importanta a productiei auto in Turcia a beneficiat si Ekol, care in numai 20 de ani a reusit sa ajunga printre cele mai importante companii de transport din Europa. Deservind doi producatori germani importanti de autovehicule, Ekol a cautat sa construiasca legaturi de transport cat mai eficiente intre Turcia si Germania. Astfel, 2.000 de camioane parcurg cate 7.000 km la fiecare cursa in ambele sensuri, pe langa solutiile intermodale initiate – transport pe feribot din Turcia pana la Trieste (Italia) si de acolo cu trenul pana in Worms (Germania).

Cum nu mai exista capacitate feroviara suplimentara pe Trieste-Worms, strategia Ekol este sa faca din Constanta-Arad podul maritim-feroviar de care are nevoie pentru a creste capacitatea de transport intre Turcia si vestul Europei. Iar pentru a creste sinergia acestor relatii de transport si cu fluxuri de marfa dinspre/catre Romania, Ekol a intrat direct pe piata locala a furnizorilor de servicii de logistica prin preluarea firmei Omega International Transport&Logistics in 2011.
Grupul Ekol nu are o traditie foarte mare in transporturi, fiind infiintat abia in 1990. Intre timp (2011) a ajuns la o cifra de afaceri de 220 de milioane de euro, dupa o crestere de 40% fata de 2010.
In ultimul an, compania a decis sa se extinda la nivel international, astfel ca a deschis cateva filiale in intreaga Europa, Romania aflandu-se in primul val. Pentru a patrunde la noi, Ekol Logistics a ales sa cumpere Omega International Transport&Logistics, "o companie cu portofoliu de clienti deja creat, cu personal si active operationale", a explicat Okyay Oztugran, director general adjunct al grupului Ekol.
Ne orientam spre servicii de logistica integrate, care vor include transport si expeditii rutiere, feroviare, maritime si aeriene si activitati cu valoare adaugata, ca de exemplu depozitare si distributie nationala in Romania, dar si pentru Europa Centrala si de Est, pentru care hub-ul va fi aici, a mai spus Okyay Oztugran.

In liga superioara a transporturilor
Ca multi alti transportatori europeni cu flote de mii de camioane, Ekol a investit in dezvoltarea de solutii intermodale intre Turcia si Italia (feribot) si Germania si Italia (pe tren), ca urmare a faptului ca cele 2.000 de camioane din flota proprie acopera minimum 7.000 km pe sosea pe fiecare cursa. Dar este greu sa livrezi la timp pe un asemenea traseu lung, care include traversarea frontierei turcesti, mereu aglomerate. In plus, la o flota de mii de camioane e nevoie de mult mai multe mii

Daca in trecut firme precum Willi Betz sau LKW-Walter erau blamate pentru utilizarea soferilor ieftini din Bulgaria sau alte tari estice, in prezent nicio firma vestica de transport – fie ca are 4.000 de camioane, fie 50 – nu isi mai poate permite sa nu aiba o baza in est.
Potrivit lui Marco Rossetti, care gestioneaza site-ul autistitir.ro, in prezent costurile unei firme de transport din vest cu un sofer (in care intra salariul, impozitul, asigurarile sociale, orele suplimentare etc.) ating intre 40.000 si 45.000 de euro pe an, la limita superioara situandu-se Belgia, care are unul dintre cele mai ridicate niveluri de asigurari sociale din Europa.

O firma de consultanta belgiana apreciaza ca economia pe care o companie din aceasta tara o poate face folosind soferi romani este de circa 1.000 de euro/sofer/luna. Diferenta provine mai ales din cuantumul asigurarilor sociale, salariul net fiind de 1.400-1.500 de euro atat pentru un roman, cat si pentru un belgian.
Marco Rossetti apreciaza ca inregistrarea unei firme in Romania devine interesanta pentru flote de minimum cinci camioane si sase soferi. Altfel, castigul este prea mic pentru toate eforturile de organizare si de gasire a unui administrator roman/persoana desemnata in care sa aiba incredere.
Potrivit acestuia, sunt doua tipuri de investitori italieni interesati de companii de transport din Romania: cei cu o flota de 10-50 de camioane in Italia, care vor sa aiba si in Romania o companie de transport cu camioane si soferi care sa lucreze exclusiv in Comunitate, si cei care au un client-doi in Romania si se gandesc sa-si consolideze prezenta aici si poate sa si castige alti producatori italieni stabiliti la noi.
In general sunt cautate firmele „tinere”, de cativa ani vechime, cu cat mai putine camioane (daca se poate, doar un autotractor, deoarece semiremorcile sunt foarte ieftine in prezent in Italia) si un istoric cat mai scurt, deoarece pot aparea probleme (contracte dezavantajoase de care cumparatorul nu are cunostinta), ce nu sunt vizibile in bilantul contabil.
Pentru evitarea oricaror riscuri, sunt si companii care vor sa infiinteze firme de la zero. In acest caz, daca achizitioneaza camioane de pe piata locala, toate demersurile de inregistrare a firmei – inmatricularea camioanelor, obtinerea licentelor necesare, inregistrarea in Registrul Operatorilor Comunitari etc. – pana la emiterea primei facturi dureaza trei luni, iar cand camioanele trebuie transferate din flota din Italia, ca urmare a catorva operatiuni suplimentare legate de importul camioanelor, se ajunge la patru luni.
Marco Rossetti atrage atentia asupra faptului ca Romania nu este numai o alternativa mai ieftina la vest, ci este in competitie cu alte piete estice: Slovacia (cel mai important concurent), Bulgaria sau Lituania. „Avantajul pietei romanesti este ca exista un numar mare de soferi disponibili si foarte multi vorbesc si limbi straine, spre deosebire de bulgari sau slovaci.”
Daca anii trecuti (2010-2011) multe firme deschideau doar un birou in Romania, angajau soferi si apoi ii detasau in alte tari din UE, din a doua jumatate a lui 2011 s-a preferat infiintarea sau achizitia de firme romanesti si inmatricularea de camioane aici, ca urmare a unei reglementari din 2010, care taxa suplimentar detasarea de personal pentru a munci in Italia, si a controalelor mai intense incepute de Ministerul Muncii din Italia in 2011 in acest sens.
Fenomenul a luat amploare nu numai in cazul firmelor italiene, ci si belgiene, olandeze, germane si chiar elvetiene, dar nici companiile romanesti nu au stat cu bratele incrucisate. Astfel, unul dintre cei mai mari transportatori romani a inceput sa „exporte” soferi romani pe piata europeana, dupa ce sunt instruiti in scoala proprie de formare profesionala. Iar cei interesati nu sunt deloc putini. Sunt sute de cereri de angajari de soferi pe portalurile specializate pentru Italia, Danemarca, Germania, Franta sau Olanda, salariile oferite plasandu-se intre 1.000 si 1.800 de euro/luna.
Invazia esticilor a fost observata si de revistele germane de camioane, ale caror vanzari au scazut spectaculos in ultimii doi ani, din cauza faptului ca soferii din Germania… nu cunosc germana, fiind majoritatea din est!