Matei Marilena, Author at Traficmedia

Ca urmare a zvonurilor potrivit carora fiscul ar putea impozita diurnele soferilor, pe motiv ca ei nu sunt mentionati printre categoriile sociale enumerate in art. 1 al HG 518/1995, care precizeaza si nivelul maxim deductibil al diurnei, am solicitat si Biris Goran Consulting SRL un punct de vedere la aceasta posibilitate.

Ruxandra Jianu, Partner, ACCA Biris Goran Consulting SRL, considera ca o asemenea abordare „cu privire la impozitarea diurnelor acordate (de catre agenti economici) personalului trimis in strainatate este una abuziva”.

„In primul rand, trebuie tinut cont de faptul ca prevederile HG 518/1995 se aplica in principiu personalului din institutiile publice. In plus, o mare parte a activitatilor enumerate la art. 1 din HG 518/2005 nu vor putea fi desfasurate niciodata de catre un agent economic, datorita naturii acestora (vizite oficiale, tratative/ negocieri, consultari, incheieri de conventii si acorduri, crearea si consolidarea democratiei, etc.)”, sustine Ruxandra Jianu.
Aceasta atrage atentia asupra faptului ca „scutirea de impozit a diurnelor/indemnizatiilor de delegare/detasare este acordata in baza art. 55, alin. (4), litera g) din Codul Fiscal. In completarea acestei prevederi, normele de aplicare a Codului Fiscal mentioneaza ca „in categoria cheltuielilor de delegare si detasare se cuprind cheltuielile cu transportul si cazarea, precum si indemnizatia de delegare si de detasare in tara si in strainatate, stabilita potrivit legii. Prin urmare, limitarea diurnei/indemnizatiei are loc pentru cuantumul acesteia, nu in functie de activitatile desfasurate. Avand in vedere cele de mai sus, consideram ca pot fi tratate ca venituri de natura salariala si impozitate numai sumele acordate cu titlu de diurna/indemnizatie de delegare/ detasare ce depasesc limita a 2,5 ori nivelul stabilit prin HG 518/2005 pentru personalul din institutiile publice. Aceasta, indiferent de natura activitatii desfasurate (constructii, transporturi etc.).”
Reprezentanta Biris Goran Consulting SRL considera ca „riscul unei abordari excesive din partea autoritatilor nu poate fi eliminat in totalitate, insa, pentru diminuarea acestui risc, recomandam ca nivelul diurnelor acordate sa nu depaseasca nivelul stabilit pentru institutiile publice (prin HG 518/1995). De asemenea, conditiile acordarii diurnelor si nivelul acestora ar trebui sa fie foarte clar stipulate in contractul individual de munca, chiar daca exista deja unele prevederi in acest sens in acesta la nivel de ramura.
Referitor la posibilitatea ca patronul unei firme de transport sa ii retina soferului contravaloarea anumitor pagube imputate soferului din salariu sau diurna, Ruxandra Jianu a explicat ca, „conform art. 164, alin (2) din Codul Muncii, retinerile cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decat daca datoria salariatului este scadenta, lichida si exigibila si a fost constatata ca atare printr-o hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila. In plus, acestea nu pot depasi in fiecare luna jumatate din salariul net.”

Dupa un 2009 confuz, in care cateva mii de firme de transport si-au inchis afacerile si alte cateva mii si-au tras pe dreapta o parte sau intreg parcul auto, primele doua luni din 2010 au dat speranta transportatorilor, datorita unei usoare cresteri a comenzilor si, implicit, a tarifelor.
Nu pentru mult timp, insa. Noua legislatie fiscala prevede ca, incepand de la 1 ianuarie 2010, toate companiile sa plateasca anticipat impozitul pe profit, calculat la nivelul anului anterior, deci cate un sfert din profitul inregistrat pe 2009 in fiecare trimestru, actualizat cu rata inflatiei.

Sigur, nu e vorba neaparat de valoarea impozitului, deoarece putine firme de transport au reusit sa si realizeze profit in 2009, vlaguite de costurile de finantare si tarifele de transport calculate la limita profitabilitatii. Problema este insa faptul ca, oricat ar fi de mic, impozitul trebuie platit in avans, chiar daca anul acesta firma merge pe pierdere. Practic, impozitul se regularizeaza la final de an, iar daca s-a platit mai mult in avans, situatia probabil se regleaza anul urmator, deoarece putine sunt cazurile in care Statul ramburseaza agentilor economici sumele platite in plus. Impozitul este platit si de firmele care-si suspenda activitatea, dar si de microintreprinderi, care in 2009 au platit impozit pe venit 3%, chiar daca nu exista momentan nicio explicatie clara in acest sens in Codul fiscal.
Pe langa aceasta anomalie legislativa, printre transportatori s-a dus zvonul intentiei Finantelor de a impozita si diurnele soferilor, pe motiv ca legislatia noastra, care poate fi interpretata oricum, oricand, in interesul Statului, nu ofera clarificari privind posibilitatea platii diurnei pentru soferi. Chiar daca Ministerul Muncii ne-a declarat negru pe alb ca diurna nu este un venit de natura salariala, deci nu i se pot aplica impozite si CAS, nu stim niciodata daca nu cumva un inspector fiscal mai zelos nu da o alta interpretare Codului fiscal in vigoare. Asa incat o revizuire rapida a contractelor de munca se impune numaidecat, pentru a se evita orice problema de acest gen la un eventual control.
In orice caz, o impozitare a diurnelor i-ar scoate din start pe transportatorii romani din competitia de pe plan international si chiar intern, multi vecini dand tarcoale pietei noastre.
Multi transportatori mici sunt in urma si cu plata forfetarului si au ajuns la capatul puterilor la auzul acestor vesti legate de posibila impozitare a diurnei si de certa plata in avans a impozitului pe profit, care se adauga la plata rovinietei, asigurarilor, impozitului pe autovehicule si a accizelor din pretul motorinei, toate platite inainte, fara ca firma de transport sa poata inregistra macar vreun venit. In asemenea conditii, suma pe care transportatorul trebuie sa o finanteze ii creste exagerat cheltuielile, putine firme mici avand posibilitatea de a sustine un asemenea cost suplimentar.
Astfel, multe firme de transport cu flote de pana in zece camioane sunt in pericol de a iesi de pe piata, daca respecta rigorile exagerate ale legii. Usor nu le este nici firmelor mari, care vor fi puse intr-o pozitie necompetitiva in raport cu carausii din tarile din jur, unde fiscalitatea este mult mai lejera, indiferent de criza economica.