Pe 26 februarie, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a pronunțat o serie de hotărâri prin care a respins, în mare parte, recursurile depuse de treisprezece companii aeriene împotriva deciziilor adoptate anterior de Comisia Europeană și de Tribunalul Uniunii Europene în dosarul privind cartelul transportului aerian de marfă.
Singura modificare relevantă privește compania SAS Cargo Group, pentru care instanța a redus amenda de la aproximativ 70,2 milioane de euro la 62,8 milioane de euro, din cauza unor erori legate de calcularea cifrei de afaceri utilizate pentru stabilirea sancțiunii. Pentru celelalte companii implicate, amenzile au rămas neschimbate.
Cartelul a funcționat între 1999 și 2006
Investigația europeană a vizat un acord de coordonare între mai multe companii aeriene active pe piața transportului aerian de marfă. Cartelul ar fi funcționat între decembrie 1999 și februarie 2006 și s-a bazat pe stabilirea coordonată a două tipuri de suprataxe – pentru combustibil și pentru securitate – precum și pe refuzul colectiv de a acorda comisioane aferente acestor suprataxe către expeditorii de marfă.
Autoritățile europene au calificat aceste practici drept o încălcare unică și continuă a regulilor de concurență prevăzute de Articolul 101 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene, dar și a dispozițiilor din acordurile privind Spațiul Economic European și transportul aerian dintre UE și Elveția.
Decizia inițială a Comisiei Europene a fost anulată pentru motive procedurale și readoptată în 2017. În urma acesteia, unsprezece transportatori au primit sancțiuni în valoare totală de aproximativ 776 de milioane de euro, sumă care depășește 900 de milioane de euro dacă sunt incluse și procedurile paralele.
Mai multe companii aeriene au contestat decizia în fața Tribunalului UE, susținând că nu a existat o încălcare unică și continuă și că metoda de calcul a amenzilor a fost eronată. Tribunalul a admis doar câteva erori factuale punctuale, dar a confirmat în ansamblu existența cartelului.
Curtea UE confirmă competența Comisiei asupra cartelurilor globale
Unul dintre argumentele principale ale companiilor aeriene a fost că o parte din comportamentele incriminate s-au desfășurat în afara Uniunii Europene, în special pe rutele de intrare din țări terțe către Europa.
Curtea de Justiție a respins această argumentație, confirmând aplicarea principiului „efectelor calificative”. Conform acestei abordări, instituțiile europene pot sancționa practici anticoncurențiale desfășurate în afara UE dacă acestea produc efecte previzibile, imediate și semnificative în cadrul Spațiului Economic European.
Instanța a precizat că acest criteriu este alternativ față de cel al implementării directe pe teritoriul UE – fiind suficient ca unul dintre ele să fie îndeplinit pentru stabilirea competenței europene.
Răspundere extinsă pentru participanții la cartel
Hotărârea clarifică și modul în care este atribuită răspunderea companiilor implicate într-un cartel global. Curtea a confirmat că un operator poate fi considerat responsabil pentru întreaga încălcare, inclusiv pentru rutele pe care nu le operează direct, dacă a participat la planul anticoncurențial comun și era conștient de comportamentul celorlalți participanți.
Companiile pot evita această răspundere doar dacă demonstrează că s-au distanțat în mod clar de acordul respectiv.
Decizia deschide calea pentru cereri de despăgubiri
Prin hotărârile pronunțate pe 26 februarie, Curtea de Justiție pune capăt principalului litigiu la nivel european privind unul dintre cele mai importante carteluri din sectorul transportului aerian de marfă.
În același timp, decizia consolidează baza juridică pentru eventuale acțiuni de despăgubire introduse în instanțele naționale de către expeditori și alte companii afectate de practicile anticoncurențiale.
Hotărârea are consecințe importante pentru aplicarea regulilor europene de concurență. Ea confirmă capacitatea Comisiei de a interveni în cazul cartelurilor globale atunci când acestea produc efecte în Europa, stabilește că stabilirea comună a suprataxelor reprezintă o restricție directă a concurenței și clarifică modul în care poate fi atribuită răspunderea în cazul încălcărilor continue.
**Sursă foto: Tranzit AI
