Intră în cont
Autentificare
Creează-ți cont
Introducerea cerințelor privind conținutul local (Local Content Requirements – LCR) ridică provocări semnificative pentru producătorii europeni de vehicule. Având în vedere particularitățile vehiculelor grele (HDV), ACEA a formulat un set de principii directoare și recomandări de politică adaptate specific acestui segment.
Potrivit ACEA, vehiculele grele necesită o abordare politică atent calibrată. Camioanele și autobuzele sunt tot mai mult:
Aceste caracteristici implică lanțuri valorice integrate și transfrontaliere, ceea ce face ca orice cadru LCR să trebuiască să reflecte realitățile industriale actuale și să evite soluțiile uniforme sau excesiv de prescriptive.
ACEA subliniază că scopul principal al cerințelor privind conținutul local ar trebui să fie consolidarea competitivității și a rezilienței bazei industriale europene, menținând în același timp condiții de concurență echitabile de-a lungul întregului lanț valoric.
LCR pot contribui la acest obiectiv, însă doar ca parte a unui mix de politici mai amplu, care să abordeze simultan:
Din perspectivă industrială, ACEA recomandă ca LCR-urile:
Totodată, simplitatea și claritatea juridică, precum și alinierea cu legislația UE existentă, sunt considerate esențiale pentru a evita crearea unor sarcini administrative suplimentare pentru producători.
Un element-cheie îl reprezintă momentul introducerii și modul de aplicare al cerințelor LCR. Pentru segmentul camioanelor, ACEA consideră necesară o introducere treptată, nu mai devreme de 2030, pentru a ține cont de:
În cazul autobuzelor, o aplicare mai timpurie ar putea fi justificată, având în vedere rolul achizițiilor publice și presiunile concurențiale existente, cu condiția menținerii unui nivel adecvat de flexibilitate și proporționalitate.
„Introducerea cerințelor privind conținutul local ridică aspecte importante pentru producătorii europeni de vehicule. Deoarece vehiculele grele au caracteristici distincte, sunt necesare principii directoare și recomandări de politică dedicate sectorului HDV”, subliniază ACEA.
În viziunea asociației, LCR-urile pot deveni un instrument util de politică industrială, însă doar dacă sunt integrate coerent într-o strategie europeană mai largă, orientată spre competitivitate, inovare și tranziția către mobilitatea cu emisii zero.
Asociațiile care reprezintă industriile europene consumatoare de oțel avertizează că propunerea Comisiei Europene privind continuarea și înăsprirea măsurilor de protecție a pieței siderurgice ar putea avea efecte negative semnificative asupra industriei manufacturiere din aval. Deși organizațiile din sector susțin necesitatea de a proteja producătorii europeni de oțel și de a combate supracapacitățile globale, acestea consideră că parametrii propuși depășesc un echilibru rezonabil între interesele producătorilor și cele ale utilizatorilor industriali.
Potrivit estimărilor industriei, reducerea aproape la jumătate a volumelor de import permise prin cote și majorarea taxei pentru importurile peste cotă la 50% ar putea genera costuri suplimentare anuale cuprinse între 5 și 9 miliarde de euro pentru companiile europene care utilizează oțel, presupunând că nivelul importurilor rămâne similar cu cel din 2024. Aceste costuri ar urma să fie absorbite direct de industrie, într-un context economic deja marcat de presiuni asupra marjelor și de creșterea costurilor cu energia și conformarea la noile reglementări de mediu.
Comisia Europeană estimează că noile măsuri vor duce la o creștere medie de aproximativ 3,25% a prețurilor oțelului în Uniunea Europeană. Asociațiile industriale consideră însă această prognoză prea optimistă, avertizând că, pentru anumite categorii de produse siderurgice, creșterile de preț ar putea ajunge până la 30%. În acest scenariu, nu doar importatorii ar fi afectați, ci și companiile care se aprovizionează exclusiv de pe piața internă, cu un impact direct asupra competitivității lor atât pe piața europeană, cât și pe piețele internaționale.
Un alt element critic este introducerea regulii „melt and pour”, care impune identificarea originii oțelului în funcție de locul topirii și turnării. Industria avertizează că această cerință va crește semnificativ povara administrativă, afectând în special întreprinderile mici și mijlocii. Pentru transporturile de valoare redusă, obținerea informațiilor necesare privind originea materialului este considerată dificilă sau chiar imposibilă în practică. Reprezentanții sectorului solicită o aplicare mult mai pragmatică a acestei reguli și o implementare etapizată, cu termene realiste.
De asemenea, noile măsuri ar putea limita accesul la oțeluri speciale și de înaltă calitate, esențiale pentru aplicații industriale complexe. Aceste produse sunt fabricate de un număr restrâns de furnizori la nivel global și nu sunt disponibile în cantități suficiente în Europa. Restricționarea accesului la astfel de materiale riscă să afecteze sectoare industriale cu valoare adăugată ridicată, precum industria auto, echipamentele industriale sau tehnologiile avansate.
Asociațiile subliniază că aceste efecte se adaugă impactului cumulat al altor politici europene, precum mecanismul de ajustare la frontieră pentru carbon (CBAM) și eliminarea treptată a alocărilor gratuite de certificate ETS. Împreună, aceste măsuri vor contribui la creșterea costului atât al oțelului produs în UE, cât și al celui importat, amplificând presiunea asupra competitivității industriilor din aval.
Un alt punct sensibil îl reprezintă includerea în domeniul de aplicare al măsurilor a unor parteneri comerciali apropiați ai Uniunii Europene, care nu contribuie la supracapacitățile globale și care furnizează oțel de calitate superioară, sustenabil și specializat. Industria consideră că state precum Elveția, cu lanțuri valorice strâns integrate cu UE, ar trebui excluse de la aceste restricții.
În concluzie, reprezentanții industriilor europene utilizatoare de oțel avertizează că, în forma actuală, propunerea Comisiei Europene riscă să aibă un impact negativ semnificativ asupra industriei manufacturiere europene. Aceștia solicită factorilor de decizie o abordare mai echilibrată în procesul legislativ, care să țină cont atât de necesitatea protejării producătorilor de oțel, cât și de realitățile și provocările cu care se confruntă utilizatorii europeni de oțel.
**Sursă foto: Tranzit AI
02.10.2020
Ultimul număr: Iunie 2026
Revista Tranzit
Rămâi la curent cu ultimele ediții ale revistei Tranzit