ACEA Archives - Pagina 9 din 79

Infrastructura, costurile și lanțurile de aprovizionare împiedică ritmul decarbonizării

Un nou raport publicat de Centrul pentru Studii Politice Europene (CEPS), susținut de Asociația Constructorilor Europeni de Automobile (ACEA), analizează în detaliu realitățile din teren ale tranziției către vehiculele electrice în Uniunea Europeană. Studiul evidențiază obstacole majore, precum lipsa infrastructurii de încărcare, costurile ridicate ale vehiculelor electrice și presiunea asupra lanțurilor de aprovizionare europene.

În prezent, tranziția către vehiculele electrice nu mai este privită ca o simplă schimbare tehnologică, ci ca o transformare profundă a întregului ecosistem industrial. Lanțurile valorice trebuie refăcute, iar competențele angajaților din sectorul auto trebuie adaptate la noile realități tehnologice. Pe fondul scăderii așteptate a vânzărilor de vehicule cu motoare cu ardere internă, industria speră că adoptarea accelerată a vehiculelor electrice va menține veniturile și locurile de muncă.

Totuși, raportul CEPS subliniază că acest obiectiv nu este ușor de atins. Costurile de producție ale vehiculelor electrice rămân semnificativ mai ridicate decât cele ale modelelor convenționale, ceea ce duce la prețuri finale greu accesibile pentru majoritatea consumatorilor europeni. În timp ce prețul mediu care ar permite păstrarea unei structuri de preț competitivă este de 45.000 de euro, disponibilitatea de plată a clienților medii nu depășește 20.000 de euro. Această discrepanță pune sub semnul întrebării viabilitatea economică a tranziției, în absența unor scheme de sprijin publice extinse sau a reducerii costurilor de producție.

Valoarea adăugată europeană în producția de vehicule este și ea afectată. Dacă în cazul vehiculelor cu ardere internă aceasta ajungea la 85-90%, pentru vehiculele complet electrice (BEV), contribuția europeană scade la 70-75%. Diferența este cauzată în special de dependența de celule de baterii produse în afara Europei, în principal în China. În prezent, aproximativ 70% din aceste celule utilizate în UE provin din Asia. Pentru a remedia această vulnerabilitate strategică, este nevoie de investiții anuale de peste 42 de miliarde de euro în dezvoltarea unei industrii de baterii autosuficiente până în 2030.

De asemenea, blocajele administrative și lipsa coordonării între autoritățile naționale frânează extinderea rețelelor de încărcare. Pentru a răspunde cererii anticipate din 2030, ar fi necesare investiții totale de aproximativ 172 de miliarde de euro, însă procedurile de autorizare și conectare la rețea rămân complicate și lente în multe state membre. Acest lucru accentuează inegalitățile geografice între regiunile urbane și cele rurale și perpetuează ezitarea consumatorilor de a face pasul spre electrificare.

Un alt punct critic abordat în raport vizează competențele forței de muncă. Trecerea la producția de vehicule electrice generează noi tipuri de locuri de muncă, în special în domeniul electronicii și software-ului, însă acestea nu compensează pe deplin pierderile de locuri de muncă din producția clasică. Chiar dacă unele competențe sunt transferabile, este necesară o strategie coerentă de perfecționare și recalificare profesională pentru sute de mii de lucrători afectați.

Raportul CEPS arată că, fără măsuri suplimentare din partea statelor membre și a instituțiilor europene, tranziția riscă să rămână dezechilibrată. Pentru a menține competitivitatea industriei auto din UE, va fi nevoie de intervenții coordonate în domeniul fiscal, industrial și al ocupării forței de muncă, precum și de investiții masive în infrastructură și tehnologie locală. În concluzie, tranziția către mobilitatea cu emisii zero nu este un drum lin, ci o reconstrucție complexă a unuia dintre cele mai importante sectoare industriale europene. Obstacolele financiare, logistice și sociale cer o abordare integrată, pragmatică și susținută pentru ca Europa să nu piardă teren în cursa globală a electrificării auto.

Presiuni crescânde pentru o reglementare actualizată

Organizațiile reprezentative ale producătorilor și operatorilor de transport rutier din Europa – inclusiv ACEA, BGL, FNTR, NLA și TLN – solicită statelor membre ale Uniunii Europene să finalizeze fără întârziere revizuirea Directivei privind greutățile și dimensiunile (Directivei 96/53/CE). Potrivit acestora, actualizarea urgentă a reglementărilor este esențială pentru a stimula adoptarea vehiculelor grele cu emisii zero și pentru a susține eforturile de decarbonizare a transportului rutier.

În ciuda obiectivelor ambițioase ale UE privind neutralitatea climatică, sectorul transportului rutier se confruntă cu piedici semnificative. Vehiculele grele cu emisii zero sunt adoptate lent în majoritatea țărilor europene, infrastructura de încărcare și realimentare rămâne subdezvoltată, iar costul total de deținere al camioanelor electrice sau alimentate cu hidrogen este încă semnificativ mai mare decât cel al vehiculelor diesel.

Această situație creează un paradox: deși tehnologia pentru transport sustenabil avansează, lipsa unor condiții tehnice și financiare adecvate împiedică operatorii să facă trecerea către soluții cu emisii zero.

Ce schimbări se cer în directivă

Semnatarii apelului solicită o revizuire semnificativă a limitelor actuale de greutate totală și de greutate pe osie, astfel încât acestea să reflecte particularitățile constructive ale vehiculelor cu emisii zero – care sunt, de regulă, mai grele din cauza bateriilor sau a sistemelor de propulsie alternativă.

De asemenea, propun ca noile reguli să permită:

O mai mare flexibilitate în operarea vehiculelor electrice și pe hidrogen
Creșterea capacității de transport fără penalizarea eficienței economice
Introducerea unor măsuri suplimentare care să sprijine tranziția logisticii grele spre un model sustenabil

În contextul în care Danemarca deține președinția Consiliului UE, semnatarii salută intenția acesteia de a accelera procesul legislativ și de a obține o abordare generală asupra directivei în perioada imediat următoare.

Un pas esențial pentru competitivitate și climă

Fără o revizuire rapidă a directivei, riscurile sunt majore: stagnarea decarbonizării în transportul rutier, menținerea inegalităților dintre statele membre în adoptarea noilor tehnologii și pierderea competitivității pentru companiile care vor să investească în flotă verde.

Actualizarea Directivei privind greutățile și dimensiunile nu este doar un act tehnic, ci un instrument strategic care poate accelera tranziția ecologică a sectorului și poate susține creșterea economică într-un domeniu esențial pentru lanțurile de aprovizionare europene.