Vrei să fii la curent cu ultimele noutăți?
Abonează-te la newsletter.

Nu putine au fost situatiile in care patronii companiilor de transport au stat neputinciosi in fata soferilor ce le produceau mai mult paguba decat profit. Asta pentru ca legislatia nu le permitea sa ii dea afara decat dupa multe eforturi. In acest context, UNTRR si-a manifestat sprijinul fata de actualele modificari ale Codului muncii, care mai elimina din drepturile acordate neconditionat angajatilor, considerand ca punerea lui in aplicare va aduce o imbunatatire pe piata muncii, desi, prin aceste modificari, intentia guvernului a fost de a-si usura sarcina de continuare a disponibilizarilor din sistemul bugetar. 2010 s-a incheiat cu un numar total de 1.720.000 de bugetari, care urmeaza sa se injumatateasca in 2-3 ani.

In economia Romaniei, capitalul de stat reprezinta 10 miliarde de euro, suma care pana in 2008 reprezenta 6-7% din PIB, iar acum a depasit 8-9%. Cu alte cuvinte, acum exista o piata a muncii controlata de companiile de stat, si nu de cele private.
„Tara noastra contracteaza imprumuturi de circa un miliard pe luna, bani care nu se duc catre noi, privatii, pentru ca noi ne platim in fiecare luna contributiile la stat“, a spus Ion Lixandru, vicepresedinte UNTRR si administrator ITIA Sped.

Actualele prevederi nu permit trierea angajatilor
In prezent, pentru a avea un contract de munca in activitatea de transport trebuie parcurse patru tipuri de contracte: cel la nivel national, cel colectiv pe ramura, pe grup de unitati si cel individual.
Toate fiind foarte bine elaborate in favoarea angajatului, angajatorul este de multe ori pus in situatia de a-si alege tot mai greu angajatii. „Criza ne-a pus inca o data in situatia de a analiza cum pot fi modificate conditiile din contractul de munca astfel incat relatiile cu angajatul sa devina mai flexibile, sa stimuleze munca si productivitatea“, a spus Constantin Isac, presedintele UNTRR.
Asociatia a solicitat flexibilizarea relatiilor de munca dintre angajati si angajatori, astfel incat companiile sa isi poata utiliza la maximum angajatii cei mai performanti si sa poata stabili criterii de performanta. Reprezentantii acesteia au dat exemple din economiile celor mai puternice tari ale lumii, unde oamenii munceau chiar si 12 ore pe zi pentru a putea fi competitivi. „Toata lumea se uita cu admiratie la SUA, dar putini stiu ca acolo sunt cele mai dure relatii de munca dintre patroni si angajati. Nicio autoritate publica nu isi poate permite sa faca protectie sociala pe seama companiilor private. Nu cred ca exista vreun angajator care sa angajeze oameni numai ca sa-i dea afara. In momentul in care piata nu mai solicita serviciile sau produsele acelei companii, aceasta trebuie sa ajusteze numarul angajatilor la conditiile reale. Aici concedierile colective se fac pe niste criterii sociale, si nu in zona de eficienta“, a spus Radu Dinescu, secretar general al UNTRR.
Noul Cod al muncii va permite angajatorilor stabilirea obiectivelor de performanta individuala si de impunere a criteriilor de evaluare a acestora inca de la inceputul contractului de munca.

Statul colecteaza doar 30% din taxe
Potrivit datelor obtinute de reprezentantii UNTRR, Romania colecteaza doar circa 30% din impozitele si taxele care revin bugetului de stat. „Deci suntem 30% de minoritari in Romania, care trebuie sa sustinem 100%. Atunci este firesc ca parintii nostri sa nu beneficieze de protectie sociala, in conditiile in care tara este asa impartita.“ Acesta e unul din motivele pentru care, desi statul colecteaza nenumarate taxe de la contribuabili, acestia nu beneficiaza aproape de niciun avantaj.
Reprezentantii UNTRR sunt de parere ca taxele sociale ar trebui platite in procent mult mai mic la bugetul de stat, iar pentru restul, contribuabilul sa poata decide daca il va depune tot la stat sau la companiile private. In prezent, contributiile angajatului sunt de 32,5% la fondurile de sanatate, somaj, pensii si la impozit, iar ale angajatorului, de aproape 30%, in functie de activitate.
„Ambele cifre se raporteaza la salariul brut de incadrare, tocmai pentru a genera niste venituri mai mari pentru stat. Sistemul de pensii de stat isi dovedeste ineficienta cu oamenii care, dupa ce au contribuit zeci de ani, se trezesc ca vine un guvern care spune ca nu mai are bani sa le plateasca pensiile. Consideram ca, dincolo de obligatiile de la stat, oamenii ar trebuie sa fie liberi sa-si plateasca asigurarile de pensie intr-o zona privata“, a mai spus Radu Dinescu.
Lixandru a explicat ca, in 2001, cand a preluat ITIA Sped, compania avea 104 oameni, din care au ramas doar 10 in urma procesului de restructurare. Acest proces, plus angajarea temporara a altor 168 de oameni, au reprezentat costuri semnificative pentru companie, mai ales ca si pentru angajatii temporari au trebuit achitate darile catre stat.
„Statul isi ia banii chiar si in perioada de preselectie, cand vrei sa gasesti oamenii care se potrivesc cel mai bine postului. Toate aceste costuri au fost suportate de companie, care a fost taxata de bugetul de stat pentru salariile platite, in conditiile in care nu puteai cere prea multe de la acei angajati.“
In plus, reprezentantii UNTRR au explicat ca nu sunt de acord ca angajatorul sa plateasca toate taxele la salariu atunci cand angajatul este in concediu. „Sunt de acord sa platesc pe sanatate, pentru ca omul, fiind in vacanta, poate ca are un accident, si pentru pensii. Dar de ce trebuie sa platesc si celelalte procente, daca omul este in vacanta? Mi s-ar parea normal ca acea diferenta sa o dau angajatului ca prima de vacanta“, a mai spus Lixandru. La un salariu minim de 530 de lei, compania plateste 370 la bugetul de stat, ceea ce inseamna o taxare de 70%, iar aceasta creste in functie de salariu, astfel ca, la 30.000 de lei, taxarea este de 83,65%, iar daca se adauga si luna de vacanta, taxele datorate la bugetul de stat ajung sa fie aproape cat salariul. „Asta inseamna ca, pentru un angajat care are un salariu de 500 de euro, compania trebuie sa produca 1.500 de euro, ca sa isi acopere si cheltuielile.“
Iar, in timp ce in sistemul privat, taxele sunt numeroase, in cel de stat, desi in unele institutii se muncea 10,5 luni, se plateau 13 salarii.
„Se produce un dezechilibru intre munca la unitatile cu capital de stat si cele din sistemul privat. Diferenta de taxare este mare. In Valea Jiului, in fiecare an se «mananca» un miliard, dupa ce in 2007-2009 au fost inchise minele. Acesti bani se duc din buzunarele noastre. Compania miniera Valea Jiului este campioana in obligatii neachitate la bugetul de stat. Iar in fiecare an se rectifica bugetul de stat cu bani de la noi toti sa acopere acea gaura. Si produsul rezultat de acolo este energia pe care altii o vand.“

Dreptul oamenilor este limitat
Reprezentantii UNTRR au mai explicat ca, in prezent, Codul muncii limiteaza dreptul oamenilor la munca. Asta deoarece o persoana cu studii superioare nu se poate angaja pe un post inferior pregatirii pe care o are.
„Reglementarile din Romania prevad praguri diferite de salarizare in functie de studiile fiecarei persoane: muncitori, personal administrativ cu studii medii, personal de specialitate cu studii medii, iar in zona de maistri, persoane cu pregatire superioara. Asta inseamna ca daca eu am un post liber de paza in companie si vine un inginer, eu trebuie sa il platesc fata de salariul de baza cu 70% in plus. Este dreptul lui, ca pregatire, sa primeasca un salariu mai mare, dar eu nu pot sa il angajez pentru ca functia de paza nu necesita pregatire superioara. Sistemul legislativ il opreste pe om sa fie liber“, a mai spus Lixandru.
In aceste conditii, UNTRR solicita o lege simpla, bazata pe respectul personalului angajat, pe valoarea pe care acesta o aduce in companie, si care trebuie recompensata. „Ce angajator privat isi da afara un om bun si nu il gratifica? Pe cand, la stat «ne cununam» cu un post pentru toata viata.“
Cat priveste o calitate mai buna a muncii in domeniul transporturilor rutiere, UNTRR solicita infiintarea unui organism independent de pregatire profesionala in locul celui existent. Asociatia organizeaza deja pentru membri cursuri gratuite de formare profesionala.
„In continuare facem demersuri pentru a determina infiintarea unui organism de pregatire profesionala independent in locul celui actual, care este deficitar si clientelar. Sunt convins ca atunci cand sistemul va fi schimbat, angajatorii si angajatii vor avea un plus de valoare in calitatea serviciilor.“         

In afara de numele propriu-zis, urmatoarea eticheta pentru o companie de transport sunt soferii, acestia devenind acum „ambasadori“, asa cum ii numeste Ad Van Wijk, proprietarul E Van Wijk. Daca ai depus eforturi sa organizezi traininguri pentru a forma soferi buni, dedicati si apreciati de clienti, satisfactia personala este imensa. Si atunci cand cea mai mare asociatie internationala de transport, IRU, acorda noua diplome de onoare pentru Romania, din care sapte pentru soferi ai Logistic E Van Wijk, mandria este cu atat mai mare.

La inceputul lui noiembrie, anul trecut, cu ocazia adunarii generale a IRU, au fost decernate diplomele de onoare pentru 1.346 de soferi de vehicule de transport marfa si persoane din 27 de tari. Printre norocosi s-au numarat si noua soferi din Romania, sapte dintre ei angajati ai Logistic E Van Wijk, toti nominalizati de catre ARTRI. Diplomele de onoare ale IRU se decerneaza anual si reprezinta o recunoastere internationala pentru soferii cu o vechime mai mare de 20 de ani, angajati de cel putin cinci ani in aceeasi companie, cu cel putin un milion de kilometri parcursi pe rute nationale si internationale, fara accidente grave cauzate din vina lor si fara incalcari grave a legilor.
Conducerea EVW a pastrat secretul pana la inceputul lui ianuarie, cand a fost organizata obisnuita sedinta cu angajatii, marea surpriza fiind acordarea diplomelor. Castigatorii nu au stiut pana atunci nici macar ca au fost propusi pentru aceste premii, daramite ca le-au si castigat. Asadar, am putut vedea cum soferii, oameni cunoscuti de altfel ca fiind niste duri, au ramas muti de uimire si plini de recunostinta pentru faptul ca eforturile lor au fost recunoscute.
Castigatorii au venit la sedinta crezand ca va fi doar o adunare normala, asa cum se obisnuisera din trecut, singurul lucru care le dadea de gandit ca li se pregateste ceva fiind faptul ca doar lor li se spusese ca si sotiile lor sunt invitate.
Din pacate, numai cinci din cei sapte au fost prezenti, ceilalti doi neputand participa.
Astfel, Fazekas Alexandru, Octavian Rusu, Simon Vasile, Liviu Vadan si Marian Titi, toti angajati ai Logistic E. Van Wijk aproape de la inceputurile firmei in Romania, si cu un parcurs de peste doua milioane de kilometri, au primit de la Ad Van Wijk, proprietarul E. Van Wijk, si de la reprezentantii ARTRI, diplomele si medaliile IRU, in aplauzele colegilor lor. Acestia erau, de asemenea, mandri de faptul ca sapte dintre ei au primit o astfel de recunoastere care, pentru fiecare dintre ei, va fi un imbold in viitor sa atinga acelasi nivel de profesionalism. Patrutiu Eugen si Gliga Augustin sunt numele celor doi care nu au putut participa.
„La inceputurile firmei ne era foarte greu sa gasim soferi, deoarece la vremea respectiva firmele particulare de transport nu prea aveau credit, deci conducatorii auto incercau sa isi pastreze postul la stat. A fost destul de greu sa gasim soferi, dar toti cei care au fost premiati astazi sunt aceia care au fost alaturi de noi de la inceput“, si-a amintit Gheorghe Chita, unul dintre actionarii firmei.
„Fara falsa modestie, cred ca ce s-a intamplat acum este ceva normal si este doar o recunoastere internationala a mai multor remarci pozitive pe care le-am primit de la clientii nostri de-a lungul timpului“, a adaugat Gavril Mircean, director general Logistic E Van Wijk.

Emotie, recunostinta si mandrie laolalta
„Surpriza a fost peste asteptari. Suntem foarte onorati de aceasta distinctie. Acest gen de recunoasteri te sensibilizeaza, iti mai dau un impuls. Ca sa poti face meseria asta trebuie sa iti si placa, altfel nu ai nicio sansa. Avem si avantaje, cunoastem o multime de oameni, vedem tari si locuri frumoase, pe care altfel nu am avea ocazia sa le vedem, uneori impreuna cu familia, dar sunt si multe dezavantaje, cel mai mare fiind lipsa de acasa“, a spus unul dintre soferi.
Pentru toti, aceasta diploma pare sa fie cea mai importanta dintre toate distinctiile pe care le-au primit de-a lungul timpului, mai ales ca nu vine din partea firmei, cum era cazul celorlalte, ci este o recunoastere a unui mare for international.
Acestia sunt oameni care traiesc in camion de peste 30 de ani si care uneori isi doresc sa iasa la pensie, dar meseria le-a intrat in sange, iar linistea li se pare ceva nenatural. Poate ar rezista o luna fara se urce in camion, dar apoi dorul de volan si de plecat in curse ar deveni mai greu de suportat.
„Important este ca aici, in cadrul Logistic E. van Wijk, suntem toti o familie. Cei din conducere stau de vorba cu noi si ne asculta problemele. E mare lucru ca seful tau sa nu te trateze cu superioritate. De multe ori am fost tentati sa mergem la firme din afara, dar trebuie sa te gandesti foarte bine ce lasi si ce iei. Dislocarea pe perioade mari in Comunitate este o
 decizie problematica. Oricum, ca sofer de transport international ai o viata de familie cu multe lipsuri, daca am mai si pleca luni intregi, am pierde si mai mult.“
In ceea ce priveste cursele pe international, o mare problema cu care se confrunta soferii este discriminarea si desconsiderarea atunci cand vine vorba de nationalitate.
„Numai cand vad numar romanesc sau scris «Romania» pe prelata, li se schimba atitudinea. Suntem toti bagati in aceeasi oala, poti sa faci orice, sa te comporti exemplar, eticheta de roman atarna greu in atitudinea pe care o au autoritatile din majoritatea tarilor europene atunci cand ne opresc camionul“, s-a plans unul dintre premianti.
In afara de recunoasterea IRU, cei sapte soferi au primit din partea ARTRI vouchere pentru cate un sejur cu familia la un complex turistic din Maramures, dar si o recompensa din partea firmei.

Camionul, a doua casa pentru soferi
Deoarece petrec o mare parte din timp pe drumuri, pentru soferi confortul cabinei este foarte important. Cand vine vorba de achizitia de masini exista un standard sub care Logistic E Van Wijk nu a coborat niciodata. Camioanele achizitionate in ultimii patru ani au in dotare echipamente pe care soferii le solicita si care le fac viata mai usoara la bord: casetofon cu CD, statie, frigider, clima de stationare, iar cabina este cel putin SPACE CAB de la DAF. Cuantificate, pentru aceste optiuni se cheltuiesc sume impresionante, dar aspectul financiar nu are prioritate in aceasta decizie, din moment ce confortul din cabina ii fidelizeaza pe soferi.
„La noi fiecare sofer este unic si trebuie tratat ca atare. Probabil ca nu intotdeauna reusim, dar acesta ne e telul, e greu de lucrat cu oamenii, au nevoi si probleme diferite. Cea mai importanta cheie este comunicarea bidirectionala intre planning si sofer“, a explicat directorul general al companiei.

Soferii profesionisti vor fi din ce in ce mai greu de gasit
In prezent Logistic E Van Wijk are 196 de soferi. Angajari s-au facut constant si chiar si in 2010 au mai fost adusi 51 de conducatori auto.
Din dorinta de a avea soferi buni si dedicati muncii si companiei, procesul de recrutare si angajare este foarte complex, astfel incat, la final, echipa de la conducere sa fie sigura ca a facut o alegere buna, mai ales ca pe piata sunt din ce in ce mai putini soferi profesionisti in adevaratul sens al cuvantului. In opinia lui Gavril Mircean, „intotdeauna soferii buni s-au gasit si se vor gasi din ce in ce mai greu, pentru ca lucrurile se schimba. Meseria de sofer de international nu este una usoara, pentru ca sunt plecati foarte mult timp de acasa, iar pentru asta trebuie sa existe disponibilitate. Sunt din ce in ce mai putini cei care vor sa plece cu saptamanile de acasa. Chiar si la soferii cu experienta, la un moment dat intervine rutina, uzura, si isi doresc sa stea acasa. E absolut firesc ca dupa 10-15 ani de soferie sa vrea sa renunte la aceasta activitate. Acum, ca Europa este deschisa pentru noi, cursele sunt mult mai lungi si mai greu de facut decat inainte. Sunt mai putini oamenii dispusi sa faca aceste sacrificii.“
Consumul de bauturi alcoolice si actele de indisciplina sunt motive de disponibilizare imediata, dar acest lucru a devenit din ce in ce mai rar in ultimii ani, atingand acum aproape nivelul zero.
In orice firma de transport din Romania, motorina reprezinta costul cel mai mare, si fireste ca aici se fac cele mai mari eforturi pentru monitorizare si reducere. Dar, in cazul companiei clujene, acesta nu mai pune probleme mari, deoarece se aplica un sistem diferit de evaluare a soferilor, pachetele lor salariale fiind stabilite in functie de gradul de implicare pentru profitabilitatea firmei. Asa, ei sunt direct interesati sa mentina un consum scazut de carburant.
Din 2008, compania are un trainer care se ocupa de soferi. Trainingul nu consta numai in ore de legislatie in sala, ci include si plecarea in curse a trainerului impreuna cu soferii mai putin experimentati. Astfel, pregatirea se face in conditii reale. Chiar daca si trainingul in sala de curs isi are rolul lui, fixarea notiunilor si invatarea efectiva se face in cabina. In mers apar situatii in care reactia la secunda il poate scuti pe sofer de probleme mari si de aceea, pe durata deplasarii, instructorul incearca sa il ajute sa isi formeze anumite automatisme. In plus, sunt urmarite si alte aspecte, cum sunt condusul economic si sigur, ancorarea.
„In afara de acest training intern, periodic se organizeaza si sedinte de instruire in colaborare cu firme specializate, dar si cu specialisti din partea DAF, cu colegii din EVW Holding. Avem nevoie de sprijin pentru asimilarea noutatilor, a lucrurilor specifice care apar, in speta cu modificarile care apar la Euro 5 fata de Euro 3. Nu ma refer doar la AdBlue, ci la noutatile vizavi de modul de conducere, lucru care e reflectat in consum si costuri. Pe fiecare directie am incercat sa tinem pasul cu noutatile“, a explicat Gavril Mircean.