Vrei să fii la curent cu ultimele noutăți?
Abonează-te la newsletter.

Vladimir Chagin a obtinut a saptea victorie din cariera la raliul Dakar – record absolut in domeniu – fiind urmat in clasament de alte trei echipaje Kamaz, conduse de Kabirov, Nikolaev si Mardeev. Printre primii 10 s-au mai aflat MAN (trei locuri), Iveco, Hino si inca un Kamaz. Invingatorul si-a adjudecat victoria in sapte etape din 13, Kabirov a castigat alte patru, iar Loprais (Tatra), doua.

Raliul Dakar s-a desfasurat anul acesta, pentru a treia oara, in America de Sud. La start s-au aliniat 183 de concurenti la categoria Moto, 33 la Scutere, 146 la Autoturisme si 68 la Camioane – cu circa 20% mai multi participanti decat in 2010 – pana la final inregistrandu-se in total 50 de abandonuri.

Ca element de culoare, Rodrigo Andrès Caballero Alcayaga, concurent la categoria Moto, in varsta de 20 de ani, a fost pentru a doua oara cel mai tanar pilot, in timp ce Yoshimasa Sugawara, de 69 de ani, detine recordul de participari la Dakar: 28.
Nu putem trece cu vedea participarea la editia din acest an a doi romani, Emanuel Gyenes, care a ocupat locul al 17-lea la Raliul raid, si Marcel Butuza, clasat pe locul al 56-lea la clasa Moto.
Competitia din acest an a presupus parcurgerea a peste 9.500 km, din care 5.000 de cursa propriu-zisa, impartiti in 13 etape.

Sapte victorii din 13
Vladimir Chagin a inceput cu dreptul raliul din acesta an, adjudecandu-si in prima etapa (Buenos Aires-Victoria) a 57-a victorie la Dakar din cariera. El a fost urmat de Kabirov si Loprais, iar Gerard de Rooy, reintors in competitie dupa o accidentare la Drumul Matasii in 2009, a fost silit sa abandoneze din cauza unor dureri de spate provocate de o „decolare“a camionului.
Etapa a doua (Victoria-Cordoba) a fost castigata de Kabirov, care a trecut pe primul loc si in clasamentul general, insa asta nu a durat, deoarece in a treia zi de concurs, pe traseul Cordoba-San Miguel de Tucumán, Chagin a castigat din nou, cu un avans foarte mare, si s-a reinstalat pe prima treapta a podiumului, iar a patra etapa (San Miguel de Tucumán-San Salvador de Jujuy) i-a revenit tot lui, chiar in ziua aniversarii.
In a cincea zi de concurs insa, de la San Salvador de Jujuy la Calama, Tarul a pierdut peste 20 de minute in fata lui Kabirov, ceea ce l-a costat pozitia de lider in clasamentul general. In etapa a sasea, (CalamaIquique), cehul Loprais a intrerupt sirul victoriilor Kamaz, pentru ca in a saptea zi de concurs, pe ruta Iquique-Arica, tot el sa fie invingator si sa se apropie de Kabirov in clasamentul general.
Ziua de pauza se pare ca i-a priit lui Chagin, care, in etapa a saptea (Arica-Antofagasta) a avut un avans de 32’ fata de Kabirov, pe care l-a devansat si in clasamentul general. Interesant este faptul ca, in aceasta etapa, Tarul a fost cel mai rapid concurent, parcurgand traseul mai repede cu 4’ decat Marc Coma, invingatorul de la clasa Moto, care nu cantarea insa decat putin peste 170 kg.
Dupa etapa a opta (Antofagasta-Copiapo), Chagin cedeaza din nou prima treapta a podiumului general in fata coechipierului sau, dar distanta dintre ei este doar de 4’11’’, iar echipajele Kamaz scapa de un concurent redutabil, Loprais pierzand ore pretioase.
Chagin obtine victoria si in etapa a noua (Copiado-Copiado) si trece din nou in fruntea clasamentului, pe ale carui prime trei pozitii se afla trei echipaje Kamaz. Istoria se repeta in a 10-a zi de concurs, de la Copiado la Chilecito, Tarul fiind deja instalat foarte confortabil pe prima pozitie in clasamentul general, cu un avans de jumatate de ora. In etapa a 11-a, Chilecito-San Juan, camioanele au avut de parcurs un traseu mai scurt decat celelalte vehicule din concurs, de numai 318 km. Chagin obtine a saptea victorie din acest an si a 63-a din cariera la Dakar, cu un avans de 48’ fata de Kabirov, ceea ce ii consolideaza pozitia in clasamentul general: peste o ora si jumatate. Un al patrulea echipaj Kamaz le urmeaza acum indeaproape pe cele trei de pe podium, iar situatia avea sa ramana neschimbata dupa etapele San Juan-Cordoba si Cordoba-Buenos Aires.
Kabirov si-a mai adaugat o victorie de etapa, dar a recunoscut cu sportivitate ca Tarul este mai rapid si a declarat ca ocuparea locului al doilea nu este o deceptie pentru el si ca, dimpotriva, este o bucurie sa vada podiumul ocupat de echipajele Kamaz.   

Unii spun ca actuala criza economica este cel mai grav fenomen de la al doilea razboi mondial incoace, ceea ce este, cred, exagerat, deoarece zeci de mii de camioane in curtile fabricilor sunt impresionante, dar tot nu se pot compara cu orasele distruse, popoarele distruse, oamenii morti in razboi sau de foame.
E-adevarat, si pe la noi aceasta criza i-a facut pe cativa sa ajunga sa-si doreasca moartea satui de creditorii care le-au luat tot ce au cladit in cativa ani de munca grea.

Totusi, daca ne uitam in "ograda" noastra, piata de transport si logistica, vedem ca volumele de marfuri au inceput sa creasca incet, dar sigur, dealerii si-au cam curatat curtile de stocurile de masini comandate cu nemiluita in 2007-2008, iar oamenii incep sa faca planuri pentru 2011: achizitii noi, contracte, eficientizari… viata merge inainte si parca, incet-incet, uitam de criza.
Pentru unii, criza a lasat rani adanci, iar felul lor de a face business s-a schimbat cu siguranta pentru viitor: nici nu vor mai da iama sa-si cumpere un Porsche sau un Ferrarri de indata ce au strans ceva bani in cont, nici nu vor mai lasa camioanele in grija soferilor, care "stiu" si legislatie, si cum trebuie intretinut un camion, nici nu vor mai semna contracte cu orice pret, cu gandul ca important e "sa se invarta roata", chiar daca pretul primit nu acopera, nici pe departe, costurile reale ale transportului.
Adevarul e ca nici nu vor mai primi bani asa usor, fara proiecte sustenabile si garantii consistente!
Pentru altii, criza a trecut mai usor, fara sa-i afecteze major, dar cu un volum de munca egal cu cel din anii in care incepi sa cladesti, cu multa truda si cu mult ajutor din partea celor dragi, o afacere.
Si pe unii, si pe altii, criza ne-a ajutat sa devenim mai cumpatati, sa risipim mai putin si sa apreciem mai mult fiecare castig, oricat de mic.
Criza ne-a ajutat si sa cernem valorile. Daca inainte parca toti eram egali si nu conta cu cine semnai contracte – daca obtineai un pret mai mic, credeai ca ai facut o mare afacere – dupa doi ani la „masa negocierilor“ au ramas cu adevarat cei puternici, capabili sa livreze performanta in orice conditii.
De teama zilei de maine si „blagosloviti“ cu politicieni care nu mai stiu cum sa-si umple buzunarele, profitand de pozitia pe care o au, aceea care le permite sa-si ia angajamente si sa semneze contracte in numele „statului“, multi au amanat investitiile poate mai mult decat trebuia.
Am facut o "pauza de curaj" si sunt convinsa ca 2011 va dezgheta pofta de a face afaceri si de dezvoltare. De data aceasta va fi o dezvoltare sanatoasa, rationala, pe baza unor date de piata reale, nu pe „baloane“, umflate de neprofesionisti.
Chiar daca uitarea vindeca orice rana, experienta 2009-2010 ar fi bine sa nu o uitam, caci ce lectie de viata este mai buna decat aceea de a invata sa distingi intre vis si realitate?
Iar daca cei care urmaresc filme sau isi consulta profilul pe Facebook in bancile lor din Parlament, in timp ce cativa isi trec initiative legislative care le servesc interesele lor si altor "prieteni", si "micii zbiri" din diferitele birouri ale ministerelor si institutiilor publice ar invata ca menirea lor este sa lucreze in interesul tarii, iar cei care se-ghesuie la semnat contracte cu statul ar invata ca afacerile se fac cinstit, nu cu spagi grase scoase din furturile de pe spinarea prostilor de contribuabili, am avea sansa sa ajungem premianti in Europa, ca popor. Daca nu, vom fi in continuare un amalgam de genii, oameni muncitori si talentati, pe de o parte, si hoti sau "smecheri", pe de alta. Si cum la inceput de an se cade sa facem o urare cititorilor nostri, va doresc tuturor multa sanatate, putere de munca, inspiratie si clarviziune. La Multi Ani!