Vrei să fii la curent cu ultimele noutăți?
Abonează-te la newsletter.

Prognoza de creştere de 5,1% pentru economia românească, avansată în previziunile de primăvară ale Comisiei Europene, plasează România pe locul 3 în UE, după Spania şi Franţa, a anunțat ieri, 12 mai, ministrul Finanțelor, Alexandru Nazare.

„Veştile bune pentru ţara noastră vin astăzi de la Comisia Europeană, semnalele pozitive sunt extraordinar de îmbucurătoare, însă reiterez apelul la prudenţă“, a scris miercuri, pe Facebook, ministrul Finanţelor Alexandru Nazare. „Prognoza de creştere de 5,1% plasează România pe locul 3 în UE, după Spania şi Franţa. Totodată, CE estimează un avans de 4,9% pentru economia ţării noastre în anul 2022, în condiţiile în care prognozele anterioare indicau o creştere de numai 3,8% pentru 2021 şi 4% pentru 2022“, a mai arătat Nazare în aceeași postare.

El subliniază, însă, că România trebuie să menţină, pe lângă un ritm al investiţiilor publice, şi controlul cheltuielilor bugetare pentru a înregistra o creştere sustenabilă. „Toate aceste semnale pozitive sunt extraordinar de îmbucurătoare, însă reiterez apelul la prudenţă. Trebuie să menţinem ritmul record al investiţiilor publice, concomitent cu controlul cheltuielilor bugetare pentru ca România să înregistreze o creştere economică sustenabilă.“

În previziunile economice de primăvară, publicate miercuri, Comisia Europeană a îmbunătăţit la 5,1% estimările privind creşterea economiei româneşti în acest an, de la 3,8% anterior, PIB-ul urmând să consemneze un avans de 4,9% anul viitor, de asemenea în creştere faţă de prognoza de 4% avansată în luna februarie a acestui an. Potrivit CE, deficitul bugetar se va reduce la 8% din PIB în acest an şi la 7,1% din PIB anul viitor, de la un nivel de 9,2% din PIB înregistrat anul trecut, în timp ce deficitul de cont curent se va situa la 4,9% din PIB în 2021 şi la 4,6% din PIB în 2022, de la 5% din PIB în 2020.

Producătorii de autovehicule, ecologiștii și grupurile de consumatori solicită UE să stabilească obiective ambițioase pentru fiecare țară pentru implementarea punctelor de încărcare a vehiculelor electrice. Într-o scrisoare comună astăzi, Asociația Producătorilor de Automobile Europene (ACEA), Transport & Environment (T&E) și Organizația Europeană a Consumatorilor (BEUC) au cerut comisarilor UE pentru climă, transport, industrie și energie să utilizeze revizuirea din acest an a legii infrastructurii combustibililor alternativi care necesită 1 milion de puncte de încărcare publice în întregul bloc în 2024 și 3 milioane în 2029.

Setarea de obiective va trimite un semnal puternic consumatorilor că numărul de puncte de încărcătoare publice va ține pasul cu creșterea vânzărilor de vehicule electrice la care asistă Europa, spun petitionarii. De asemenea, ar oferi o certitudine atât de necesară industriei auto, dar și operatorilor de rețele, operatorilor de reîncărcare a infrastructurii și companiilor de transport. Propunerea va ajuta, de asemenea, la crearea unui milion de locuri de muncă pe întregul continent și va ajuta UE să își atingă obiectivele climatice.

Obiectivele ar trebui alocate fiecărei țări pe baza unei metodologii simple și corecte, care să ia în considerare factori precum cantitatea de taxare privată disponibilă. Numărul de încărcătoare accesibile publicului ar trebui să crească în conformitate cu numărul de vehicule electrice de pe șosea, au mai propus grupurile. UE ar trebui, de asemenea, să răspundă nevoilor în creștere ale șoferilor de vehicule electrice fără acces sau cu un acces redus la încărcarea privată, precum și a taxiurilor electrice și a serviciilor de transport public, stabilind obiective pentru încărcătoare rapide și ultrarapide în zonele urbane. Legea ar trebui, de asemenea, să stabilească un obiectiv de aproximativ 1.000 de stații de hidrogen până în 2029.

Grupurile au solicita Comisiei Europene să propună înlocuirea directivei cu un regulament, deoarece ar contribui la armonizarea standardelor de alimentare cu energie electrica, a metodelor de plată pentru consumatori, a transparenței tarifelor, a întreținerii și a altor probleme pe piața comună a UE. Un regulament ar permite, de asemenea, implementarea rapidă a noilor obiective, în timp ce o directivă ar impune transpunerea lor în legislația națională, care poate dura ani de zile.