Intră în cont
Autentificare
Creează-ți cont
Regulamentul european privind ambalajele și deșeurile de ambalaje a intrat în aplicare la 12 august 2026, însă România nu a publicat, până la această dată, o estimare a numărului de operatori economici care intră sub incidența noilor obligații și nici câți dintre aceștia sunt microîntreprinderi sau întreprinderi mici. În acest context, CONAF precizează că lipsa acestor date face dificilă evaluarea impactului administrativ și economic al noilor reguli.
Regulamentul (UE) 2025/40 privind ambalajele și deșeurile de ambalaje a intrat în aplicare începând cu 12 august 2026. Noul cadru european introduce, etapizat, cerințe privind ambalajele, sustenabilitatea acestora și demonstrarea conformității, cu obligații care diferă în funcție de rolul operatorului economic.
Potrivit CONAF, România a intrat în noul regim fără ca autoritățile să fi făcut publică o estimare privind numărul companiilor vizate de noile obligații și distribuția acestora pe categorii de dimensiune.
La 31 iulie 2026, în România erau înregistrate aproape 1,8 milioane de entități economice active: 1.305.605 persoane juridice și alte 471.565 de PFA, întreprinderi individuale și întreprinderi familiale.
CONAF menționează că această cifră nu înseamnă că toate entitățile intră sub incidența Regulamentului. Problema semnalată de organizație este lipsa unei estimări publice privind populația economică efectiv vizată de noile cerințe.
Pentru operatorii economici, primul pas este identificarea rolului pe care îl au în lanțul de aprovizionare și, în funcție de acesta, a obligațiilor care le revin.
Un producător care își ambalează propriile produse, un comerciant care comercializează produse sub marcă proprie și o companie care pune pe piață volume mari de produse ambalate pot avea responsabilități juridice diferite.
CONAF susține că diferențele de dimensiune dintre companii pot avea însă un efect important asupra costului efectiv al conformării.
O companie mare poate avea departamente juridice, specialiști în sustenabilitate, consultanți și personal dedicat raportării. În cazul unei microîntreprinderi sau al unei firme mici, aceleași activități pot reveni antreprenorului sau unui număr redus de angajați.
O parte dintre costurile administrative asociate conformării au, potrivit organizației, un caracter fix sau cvasi-fix. Ele trebuie suportate indiferent dacă o companie comercializează milioane de produse sau volume mult mai mici.
În consecință, aceeași obligație poate avea o pondere diferită în costurile unei companii, în funcție de dimensiunea și volumul activității.
Un alt aspect semnalat de CONAF privește companiile românești care încearcă să treacă de la producția pentru alte mărci la dezvoltarea propriilor branduri.
Regulamentul stabilește, în anumite situații, că operatorul care dispune proiectarea sau fabricarea unui ambalaj ori a unui produs ambalat sub propriul nume sau propria marcă poate fi considerat fabricant, chiar dacă producția fizică este realizată de o altă companie.
Pentru microîntreprinderi există reguli speciale privind stabilirea persoanei considerate fabricant, în condițiile prevăzute de regulament.
Pentru o companie aflată în proces de dezvoltare a unei mărci proprii, această încadrare poate avea implicații administrative și de conformare care trebuie analizate în funcție de situația concretă.
CONAF consideră că impactul acestor obligații asupra firmelor mici care încearcă să își dezvolte propriile mărci ar trebui măsurat, nu presupus.
Noul regulament european nu introduce de la zero sistemul de responsabilitate pentru ambalaje în România.
Legislația națională include deja mecanisme privind răspunderea extinsă a producătorului și obligații referitoare la deșeurile de ambalaje. Printre acestea se află și contribuția de 2 lei/kg datorată, în condițiile prevăzute de legislația în vigoare, pentru neîndeplinirea obiectivelor aplicabile privind gestionarea deșeurilor de ambalaje.
Această contribuție nu este introdusă prin Regulamentul (UE) 2025/40.
Noul cadru european aduce însă propriile cerințe privind ambalajele și conformitatea acestora, iar operatorii trebuie să determine ce obligații li se aplică, ce date trebuie să dețină și, după caz, ce documente trebuie să pregătească pentru demonstrarea conformității.
Potrivit CONAF, până la data publicării analizei sale nu a fost identificată în sursele publice ale autorităților române o estimare a numărului operatorilor economici care intră sub incidența noilor obligații, defalcată pe clase de mărime.
Organizația consideră că această informație este relevantă pentru evaluarea impactului economic al regulamentului, dimensionarea efortului de informare și identificarea eventualelor dificultăți întâmpinate de întreprinderile mici.
România dispune deja de date privind numărul entităților economice active. Ceea ce lipsește, susține CONAF, este corelarea acestor date cu populația economică efectiv vizată de noile obligații privind ambalajele.
Pentru industria de transport și logistică, problema are și o dimensiune operațională: obligațiile privind ambalajele se intersectează cu fluxurile de produse, importul și distribuția, etichetarea, comercializarea și relația dintre producători, comercianți și ceilalți operatori din lanțul de aprovizionare.
CONAF nu solicită amânarea aplicării regulamentului european. Organizația cere autorităților să ofere companiilor instrumentele necesare pentru aplicarea acestuia.
Printre măsurile propuse se numără:
• Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor să publice, în maximum 60 de zile, un ghid național de încadrare, cu exemple pentru comerț, producție alimentară și produse comercializate sub marcă proprie.
• Administrația Fondului pentru Mediu și Agenția Națională pentru Mediu și Arii Protejate să estimeze și să publice numărul operatorilor economici vizați, defalcat pe clase de mărime.
• Oficiul Național al Registrului Comerțului să includă distribuția pe activități CAEN în statisticile lunare relevante, pentru ca impactul noilor obligații să poată fi analizat în raport cu structura economiei.
• În cazul microîntreprinderilor, în primele 12 luni de aplicare, autoritățile să pună accent pe îndrumare și, în limitele cadrului legal, pe remedierea neconformităților administrative înaintea aplicării sancțiunilor.
• România să susțină la nivel european soluții proporționale pentru obligațiile administrative aplicabile microîntreprinderilor și întreprinderilor mici care comercializează produse în alte state membre.
„O regulă poate fi egală în text și profund inegală în economie” „Calendarul european nu așteaptă, iar companiile trebuie să respecte astăzi reguli pentru aplicarea cărora statul ar fi trebuit să le pregătească ieri. Nu contestăm obiectivul european și nu cerem mai puține reguli de mediu. Cerem să înțelegem economia asupra căreia le aplicăm, pentru că o regulă poate fi egală în text și profund inegală în economie atunci când costul administrativ cântărește diferit pentru o companie cu mii de angajați și pentru o firmă în care același om vinde, administrează și se ocupă de conformare. Înainte să sancționăm trebuie să explicăm, înainte să controlăm trebuie să măsurăm. Europa vrea mai puține deșeuri de ambalaje. România trebuie să se asigure că firmele înțeleg ce au de făcut pentru ca acest obiectiv să poată fi atins.”, a declarat Dr. ec. Cristina Chiriac, președinte fondator CONAF.
Riscul face parte din business și poate fi calculat. Când însă fiscalitatea, legislația sau relația cu instituțiile statului schimbă premisele unei decizii după ce investiția a fost făcută, incertitudinea se transformă într-un cost pe care compania nu îl mai poate anticipa.
Impredictibilitatea ajunge astfel să influențeze direct deciziile companiilor, de la investiții și angajări până la finanțare și ritmul de dezvoltare. Tema a fost una dintre concluziile Forumului Național „De Vocație Antreprenoare”, organizat la Academia Forțelor Terestre „Nicolae Bălcescu” din Sibiu, eveniment la care au participat aproximativ 200 de antreprenori și specialiști.
De la modificările legislative și fiscalitate la instabilitatea politică, secetă, relația cu instituțiile statului și deficitul de competitivitate, sursele de incertitudine sunt diferite. Efectul economic se regăsește însă în aceeași zonă: capacitatea unei companii de a-și construi un plan și de a decide cât, când și dacă mai investește.
Pentru antreprenori, diferența dintre risc și impredictibilitate este esențială. Riscul face parte din antreprenoriat: poate fi evaluat, prețuit și asumat. Impredictibilitatea apare atunci când se schimbă tocmai datele pe baza cărora riscul a fost calculat.
Pentru o companie, diferența nu este una de terminologie. Ea se poate traduce în bani, investiții amânate, proiecte redimensionate și decizii reconsiderate.
Aura Özbay, mentor în leadership aplicat și dezvoltarea echipelor, membră în Board-ul Sultan România și vicepreședinte CONAF Prahova, a abordat transformarea antreprenorului din executant în strateg.
Pentru fondatorul implicat permanent în operațional, problema nu este doar oboseala, ci și pierderea timpului necesar pentru deciziile de direcție. Atunci când agenda este ocupată aproape integral de urgențele cotidiene, întrebările esențiale despre viitorul companiei, schimbările necesare, oamenii care trebuie implicați și modul în care este măsurat progresul riscă să fie amânate.
Trecerea de la execuție la strategie înseamnă, astfel, mai mult decât delegarea unor sarcini. Presupune construirea unei organizații în care decizia, responsabilitatea și capacitatea de acțiune să nu depindă permanent de fondator.
Gabriel Biriș, co-managing partner Biriș Goran Sparl și vicepreședinte CONAF, a dus discuția în zona fiscalității, printr-un workshop dedicat unor situații cu impact direct asupra companiilor.
Regimul TVA pentru întreprinderile mici, plafonul de 395.000 de lei, anularea codului de TVA și consecințele financiare ale acesteia, structurile de holding și consolidarea fiscală au fost analizate din perspectiva efectelor pe care regulile fiscale le au asupra deciziilor antreprenoriale.
În intervenția sa, Gabriel Biriș a făcut referire și la studiile lansate de The Tax Institute, subliniind nevoia ca fiscalitatea să fie înțeleasă nu doar prin nivelul taxelor, ci și prin efectele pe care aplicarea regulilor le produce asupra companiilor.
Într-un sistem fiscal complex, costul unei reguli prost înțelese sau al unei schimbări insuficient anticipate poate apărea mult după momentul în care decizia de business a fost luată. Predictibilitatea nu înseamnă, prin urmare, doar stabilitatea unei cote de impozitare. Pentru antreprenor, înseamnă și posibilitatea de a înțelege regula, de a-i anticipa efectele și de a o integra într-un plan de business.
Hildegard Brandl, director UNITH2B Architects și vicepreședinte CONAF, a mutat discuția către ritmul în care se construiește un business.
O companie nu se dezvoltă printr-o singură decizie spectaculoasă, ci prin acumularea unor pași care, în timp, produc creștere. Nerăbdarea, privită adesea drept un defect, poate deveni o calitate antreprenorială atunci când îl determină pe fondator să avanseze, să testeze și să nu aștepte permanent apariția unui context perfect.
Antreprenoriatul presupune răbdare pentru construcție, dar și impulsul care pune lucrurile în mișcare. Diferența o face capacitatea de a păstra direcția în timp ce viteza de dezvoltare crește.
Dezbaterea a continuat cu o analiză a vulnerabilităților antreprenoriale din cinci perspective. Theodora Popa, Tatian Diaconu, Daniela Marișcu, Ionuț Coste și Raluca Munteanu, într-un dialog moderat de Virgil Ianțu, au discutat despre vulnerabilitățile antreprenorilor, succes, decizii greșite și costurile acestora.
Pentru Ionuț Coste, impredictibilitatea are o formă concretă într-un business dependent de agricultură și producție. Seceta, apariția unor boli la bovine sau modificările legislative sunt riscuri diferite, însă toate pot schimba într-un timp scurt premisele pe care a fost construit un plan de business.
Theodora Popa-Liteanu a adus în discuție instabilitatea politică și relația dificilă cu instituțiile statului, readucând în prim-plan una dintre problemele recurente ale mediului de afaceri: companiile pot gestiona dificultăți și își pot asuma riscuri, dar au nevoie de reguli clare și de instituții cu care să poată construi o relație funcțională.
Din perspectiva Danielei Marișcu, într-un context pe care antreprenorul nu îl poate controla integral, capacitatea de a continua să construiască depinde de curaj și încredere. Nu toate variabilele pot fi eliminate, însă poate fi controlat modul în care antreprenorul reacționează la acestea.
Raluca Munteanu a legat discuția de competitivitate și de cele două deficite gemene ale României, susținând nevoia creșterii nivelului de competitivitate. În același timp, a vorbit despre vulnerabilitățile antreprenorului: propriul mod de a gândi, de a decide sau de a reacționa poate deveni, uneori, cel mai mare risc.
Tatian Diaconu a adus în dezbatere o transformare care devine tot mai relevantă pentru antreprenoriatul românesc: apariția primei generații de fondatori care au construit companii suficient de mature pentru a începe să fie transferate către generația următoare.
În această etapă, educația, succesiunea și gestionarea succesului devin teme la fel de importante precum obținerea succesului.
Panelul a fost construit în jurul acestor teme — vulnerabilitate, decizii greșite, risc, investiții, succesiune și echilibru personal — și a reunit experiențe din industrii diferite.
În încheierea forumului, Dr. ec. Cristina Chiriac, președinte fondator CONAF, a legat perspectivele prezentate în cadrul evenimentului de una dintre problemele structurale ale mediului antreprenorial: capacitatea companiilor de a lua decizii într-un cadru suficient de predictibil.
„La De Vocație Antreprenoare vorbim mai puțin despre povești perfecte de succes și mai mult despre ceea ce se întâmplă între început și rezultat: decizii bune și greșite, risc, vulnerabilitate și capacitatea de a merge mai departe atunci când contextul îți schimbă planurile. Am întâlnit mii de antreprenori și știu cât de mare este capacitatea lor de adaptare. Dar tocmai de aceea cred că nu trebuie să confundăm reziliența antreprenorului cu obligația de a absorbi la nesfârșit impredictibilitatea din jurul său. Antreprenorul își asumă riscul. Este parte din natura antreprenoriatului. Impredictibilitatea este altceva. Reziliența antreprenorului nu poate deveni modelul de funcționare al unei economii”, a subliniat Cristina Chiriac.
La Sibiu, CONAF a pilotat componenta de observare a deciziilor antreprenoriale anunțată la începutul actualei serii. Instrumentul urmează să fie aplicat și în următoarele orașe: Piatra Neamț, Arad și Ploiești.
Obiectivul este urmărirea, în timp, a modului în care antreprenorii își modifică deciziile privind investițiile, angajările, tehnologia, finanțarea și dezvoltarea. Etapa pilot de la Sibiu nu este însă prezentată ca o cercetare reprezentativă.
Forumul național „De Vocație Antreprenoare” pune astfel în centrul discuției una dintre întrebările importante pentru mediul de afaceri: cum poate o companie să ia decizii pe termen lung într-un context pe care nu îl poate controla integral?
Predictibilitatea devine, în această ecuație, una dintre condițiile care fac posibilă investiția și o infrastructură necesară pentru deciziile antreprenorilor.
Un proiect susținut de: Philip Morris România
Parteneri: Sultan România, Edenred România
Partener digital: RisCo.ro
02.10.2020
Ultimul număr: Septembrie 2026
Revista Tranzit
Rămâi la curent cu ultimele ediții ale revistei Tranzit