Vrei să fii la curent cu ultimele noutăți?
Abonează-te la newsletter.

Confederația Națională pentru Antreprenoriat Feminin (CONAF) constată că, deși majorarea salariului minim este necesară din perspectivă socială, aceasta nu poate înlocui politicile economice care susțin productivitatea, investițiile și competitivitatea.

Organizația evidențiază faptul că o creștere a salariului minim necorelată cu productivitatea muncii riscă să producă efecte inverse celor urmărite: presiuni inflaționiste, costuri mai mari pentru companii, investiții amânate și o pierdere a competitivității economiei.

România a avut în ultimii ani una dintre cele mai rapide creșteri ale salariului minim din Europa Centrală și de Est. De la 3.000 de lei în ianuarie 2023, acesta a ajuns la 4.325 de lei în iulie 2026, ceea ce înseamnă o creștere de peste 44% în mai puțin de patru ani. În același timp, organizații internaționale precum OECD semnalează că ritmul creșterii salariilor depășește deja ritmul productivității, ceea ce pune presiune pe economie.

CONAF subliniază că dezbaterea trebuie scoasă din zona emoțională și mutată în una strict economică. Nevoia de venituri mai mari este reală, în condițiile în care inflația și costul vieții au afectat semnificativ populația. Totuși, spun reprezentanții mediului antreprenorial, economia nu poate absorbi dezechilibrele dintre salarii și productivitate fără efecte secundare.

Pentru companii, mai ales pentru IMM-uri, impactul unei astfel de majorări depășește simpla creștere a salariului brut. Se extinde asupra contribuțiilor, a întregii grile salariale și a costurilor operaționale. Sectoare precum retail, HoReCa, agricultură, textile sau servicii cu valoare adăugată redusă sunt printre cele mai expuse.

În acest context, organizația face referire și la un fenomen îngrijorător din economie: numărul ridicat de firme care își închid activitatea. În 2025, peste 74.000 de companii au fost radiate, iar în decembrie au dispărut aproape 16.000 de entități economice, potrivit datelor ONRC.

De asemenea, CONAF observă că adesea deciziile economice majore sunt luate fără analize de impact suficiente și în timp real, în condițiile în care datele statistice apar cu întârziere. Acest lucru face dificilă evaluarea efectelor reale asupra pieței muncii, inflației sau investițiilor.

România are nevoie de o schimbare de abordare, în care deciziile economice să fie fundamentate mai mult pe date și mai puțin pe presiuni de moment.

În sprijinul acestei idei, sunt invocate și dezechilibrele structurale ale economiei, precum nivelul redus al intermedierii financiare. România are un grad de îndatorare semnificativ mai mic decât media europeană, ceea ce indică un acces mai limitat al companiilor la finanțare pentru investiții și dezvoltare.

Salariile sustenabile nu pot fi rezultatul unor decizii administrative izolate, ci al unui ecosistem economic bazat pe investiții, inovare, acces la capital și creșterea productivității. În lipsa acestora, CONAF consideră că majorările rapide ale costului muncii riscă să fie absorbite prin scumpiri și încetinirea economiei.

„România vorbește tot mai des despre venituri europene, dar o face într-o economie care nu a reușit încă să producă, în același ritm, productivitate, investiții, acces la capital și competitivitate comparabile cu ale statelor pe care le invocă drept reper. Salariul minim trebuie să crească. Munca prost plătită nu poate rămâne, la nesfârșit, o formă acceptată de vulnerabilitate socială. Dar creșterea salariilor nu poate fi desprinsă de capacitatea firmelor de a o finanța și de forța economiei de a o valida. Problema României nu este dorința de a majora veniturile. Problema este tentația de a trata salariul minim ca pe o soluție administrativă la o slăbiciune economică structurală. O economie nu devine mai bogată prin hotărâre de guvern. Devine mai bogată atunci când produce mai multă valoare, când investițiile cresc, când capitalul devine accesibil, când munca este taxată rezonabil, iar statul ia decizii pe baza datelor, nu a presiunii politice. Majorarea salariului minim nu trebuie înghețată. Dar nici nu poate deveni mecanismul prin care costul unei politici sociale este transferat aproape integral către mediul privat, în special către IMM-uri, care ajung să suporte nu doar creșterea salarială, ci și povara fiscală asociată ei. Întrebarea reală nu este dacă România are nevoie de salarii mai mari. Are. Întrebarea este de ce continuă să discute despre salarii ca și cum ele ar putea crește durabil în absența productivității care trebuie să le susțină. Salariile sunt prezente în discursul public. Ceea ce lipsește este legătura lor onestă cu productivitatea.”, a declarat Cristina CHIRIAC, președinte CONAF.

CONAF propune un set de măsuri considerate esențiale pentru ca salariul minim să fie stabilit într-un mod mai predictibil și corelat cu realitățile economice.

Organizația solicită introducerea unei formule transparente și fundamentate economic pentru stabilirea salariului minim, astfel încât evoluțiile acestuia să poată fi anticipate de mediul de afaceri. În același timp, CONAF pledează ca majorările salariale să fie corelate în mod obligatoriu cu dinamica productivității muncii.

Un alt punct central este realizarea unor analize de impact sectoriale înaintea fiecărei decizii de creștere a salariului minim, pentru a înțelege efectele diferențiate asupra industriilor. Totodată, organizația propune reducerea taxării muncii în segmentul salariilor mici, pentru a sprijini atât angajații, cât și angajatorii.

CONAF mai solicită înființarea unei comisii independente dedicate salariului minim, formată din reprezentanți ai BNR, INS, Consiliului Fiscal, patronatelor, sindicatelor și mediului academic. Rolul acesteia ar fi fundamentarea deciziilor pe date economice și analize obiective.

De asemenea, propune publicarea unui calendar multianual al evoluției salariului minim, care să permită companiilor să își planifice investițiile, costurile și strategiile de resurse umane pe termen mediu și lung.

În viziunea CONAF, salariile sustenabile nu pot fi rezultatul unor decizii izolate, ci al unui ecosistem economic bazat pe investiții, educație, inovare și creșterea productivității. Totodată, CONAF subliniază că orice măsură socială poate funcționa doar în măsura în care economia are capacitatea reală de a o susține.

Reprezentanții mediului antreprenorial afirmă că îmbunătățirea nivelului de trai trebuie să fie rezultatul unui efort comun între stat și economie, nu o sarcină transferată exclusiv companiilor. O economie sănătoasă nu impune prosperitatea prin decizie administrativă, ci o construiește prin creștere, investiții și valoare adăugată.

Pe măsură ce energia revine în centrul marilor vulnerabilități economice ale Europei, companiile sunt puse în fața unei duble provocări: cât de costisitor va fi următorul șoc și cât de rapid pot fi schimbate comportamentele care amplifică vulnerabilitatea. Tensiunile geopolitice din Orientul Mijlociu și presiunile tot mai mari asupra piețelor energetice readuc în prim-plan măsuri considerate până recent excepționale: extinderea muncii de acasă, limitarea zborurilor în interes de serviciu și încurajarea transportului public. Dacă în trecut astfel de decizii țineau mai ales de politicile guvernamentale, noul context transferă o parte semnificativă din responsabilitatea ajustării direct către companii. Pentru mediul de afaceri, nu mai este vorba doar despre reducerea costurilor, ci despre construirea unei reziliențe operaționale într-un climat economic tot mai volatil.

În acest context, CONAF – Confederația Națională pentru Antreprenoriat Feminin – a realizat un sondaj în rândul a 700 de antreprenori, membri ai organizației, pentru a evalua gradul de pregătire al companiilor românești în fața unor posibile măsuri de ajustare energetică.

Datele sondajului arată că economia reală începe să reacționeze din proprie inițiativă, fără a mai aștepta exclusiv intervenții guvernamentale, semn că presiunea energetică este deja integrată în strategiile de business.

Potrivit cercetării realizate de CONAF, 51% dintre antreprenorii respondenți spun că au adoptat deja astfel de recomandări, în timp ce 26% analizează încă aceste opțiuni. Doar 23% afirmă că, pentru moment, nu intenționează să le adopte.

Mediul antreprenorial românesc recunoaște urgența adaptării, însă viteza și amploarea reacției diferă considerabil în funcție de industrie, dimensiunea companiei, specificul activității și gradul în care munca poate fi flexibilizată fără pierderi de productivitate.

O componentă relevantă al acestei schimbări este mobilitatea angajaților. Două treimi dintre antreprenorii chestionați — 66% — spun că au transmis angajaților recomandarea de a folosi transportul public, iar dintre aceștia, 61% merg mai departe și decontează costurile abonamentelor.

„Crizele energetice nu se gestionează doar prin decizii macroeconomice, ci și prin felul în care antreprenorii își schimbă reflexele. Antreprenorii români au înțeles că eficiența este o temă de cost și una de reziliență. Faptul că peste jumătate dintre respondenți au adoptat deja măsuri precum flexibilizarea muncii, reducerea deplasărilor sau încurajarea transportului public arată o maturizare importantă a mediului de afaceri. Dar arată, în același timp, și nevoia de politici publice care să susțină această tranziție, nu să o lase exclusiv pe umerii companiilor.”, a declarat Cristina Chiriac, președinta CONAF.

CONAF subliniază că măsurile de adaptare la presiunile energetice trebuie construite pornind de la realitățile economiei, nu aplicate uniform, indiferent de sector.

Totodată, organizația avertizează că recomandări precum extinderea muncii de acasă sau limitarea deplasărilor profesionale au o aplicabilitate redusă în domenii esențiale precum producția, comerțul, serviciile directe, logistica, transporturile, sănătatea sau activitățile care presupun interacțiune fizică permanentă. În aceste industrii, constrângerile operaționale fac imposibilă replicarea acelorași soluții folosite în sectoarele cu activitate digitalizată.

În același timp, CONAF evidențiază că antreprenorii pot deveni parteneri reali ai statului în gestionarea unor astfel de perioade de presiune, cu condiția existenței unui cadru predictibil, susținut prin stimulente și instrumente clare.

Măsuri precum decontarea transportului public, investițiile în digitalizare, eficiența energetică a sediilor, optimizarea deplasărilor în interes de serviciu și flexibilizarea programului de lucru pot reduce presiunea asupra consumului, însă presupune costuri administrative și financiare pentru companii.

„Nu putem vorbi despre responsabilitate energetică fără să vorbim despre competitivitate. Dacă cerem companiilor să își schimbe modul de lucru, trebuie să le oferim și cadrul prin care aceste schimbări devin sustenabile. În absența unor măsuri de sprijin, bunele intenții riscă să se oprească la nivel de recomandare. România are nevoie de o abordare pragmatică, în care statul și mediul de afaceri lucrează împreună pentru a reduce vulnerabilitățile economice.”, a mai transmis Cristina Chiriac.

CONAF explică faptul că actualul context energetic nu mai trebuie tratat ca o situație conjuncturală, ci ca un semnal de reașezare strategică pentru economie. Pentru companii mobilitatea angajaților, modul de organizare a muncii și consumul de energie devin elemente interconectate ale aceleiași ecuații economice, care influențează direct competitivitatea și costurile de funcționare. În același timp, statul are rolul de a transforma recomandările venite la nivel european în politici aplicabile, adaptate la realitățile din economia locală, nu doar la obiective generale. Angajații devin parte a acestui proces de ajustare, prin schimbarea comportamentelor zilnice și asumarea unei responsabilități colective față de costurile indirecte generate de crizele externe.

Sondajul realizat de CONAF confirmă că antreprenorii sunt dispuși să contribuie activ la acest efort de adaptare, însă nu pot suporta singuri costurile tranziției, într-un context în care energia redevine tot mai mult un test de securitate, competitivitate și reziliență, pentru întreaga economie europeană, inclusiv pentru România.