Conform datelor Autorității Rutiere Române (ARR) și în baza evidențierii distribuției pe grupe de vârstă și pe categorii de calificare proprii deținătorilor certificatelor de calificare/pregătire profesională (CPI/CPC), forța calificată de muncă de șoferi profesioniști care poate activa în sistemul de transport rutier poate fi caracterizată ca având o distribuție sănătoasă pe grupe de vârstă, adică o medie de 44 de ani, este de părere se secretarul de stat în MTI Gabor Sandor.  Deci piața forței de muncă are un potențial apreciabil, care îi conferă sistemului de transport rutier garanții de performanță consistente, inclusiv din perspectiva îndeplinirii conforme și în condiții de siguranță a misiunilor curente.

Dar, deși avem o distribuție sănătoasă pe grupe de vârstă a șoferilor profesioniști calificați din România, ea generează și o oarecare îngrijorare cu privire la perspectivele incerte în ceea ce privește reușita completării necesarului de forță calificată de muncă și acutizarea continuă a crizei de șoferi în următorii 5 ani. În rândul tinerilor (sub 40 de ani) nu mai există interes pentru a se angaja ca șoferi profesioniști: ponderea lor este de doar 37%, față de 63%, cât reprezintă ponderea celor peste 40 de ani.

Analizând ponderile tipurilor de copii conforme valabile (transport de marfă/de persoane), raportate la tipurile de certificate de calificare/pregătire profesională corespunzătoare, se remarcă faptul că transportul rutier de persoane este mai afectat de criza forței de muncă decât cel de transport marfă. Ameliorarea acestei situații presupune promovarea unor măsuri organizatorice adecvate și/sau intervenții legislative, vizând: restructurarea și profesionalizarea activităților legate de obținerea licențelor și a atestatelor/certificatelor de pregătire/perfecționare profesională inițială/continuă a personalului cu responsabilități în domeniul siguranței rutiere, precum și a activităților control în domeniul transporturilor rutiere; soluționarea dificultăților și optimizarea/operaționalizarea procedurilor ce țin de angajarea de forță de muncă din afara UE (obținerea permiselor de muncă, facilitarea accesului la ocupații de specialitate; coborârea vârstei de acces la obținerea permisului de conducere valabil pentru categoria C/CE la 18 ani, dublată de condiționarea efectuării pregătirii inițiale complete în cadrul liceelor tehnologice de profil; echilibrarea responsabilităților legate de respectarea condițiilor de conformitate a efectuării misiunilor de transport, prin statuarea unor obligații specifice în sarcina expeditorilor/beneficiarilor transporturilor angajate/ efectuate; amenajarea de parcări sigure și îmbunătățirea/dezvoltarea/adecvarea amenajărilor și a serviciilor/utilităților în parcări; organizarea/facilitarea transportului intermodal.

Aceasta este concluzia asociației poloneze de transport și logistică TLP, care arată că, în ciuda acestui deficit, guvernul limitează posibilitatea de a recruta conducători auto din străinătate prin faptul că deocamdată întrebările de la examenul de calificare pe care trebuie să-l dea aceștia sunt doar în poloneză, și numai după un timp vor fi disponibile și în rusă și, eventual, în ucraineană. În ceea ce privește posibilitatea ca șoferi din alte zone alte lumii decât fosta URSS – și de unde firmele poloneze începuseră să facă recrutări pe scară largă – să obțină certificatul de calificare inițială, aceasta nu mai există.

Astfel, în afară de problemele de până acum cu vizele pentru șoferi, cu rezidența permanentă, cu schimbul de permise de conducere și cu permisele de muncă, acum apare și problema barierei lingvistice, care va face imposibilă obținerea calificărilor necesare pentru a lucra în transport rutier. Noile reglementări nu permit nici participarea la examene cu translator. În condițiile de acum, un șofer vorbitor de engleză din India, Pakistan sau Filipine sau un șofer vorbitor de germană din Turcia nu mai pot trece examenele din Polonia. Iar posibilitatea ca firmele de transport să organizeze cursuri de limba poloneză pentru a le permite șoferilor să ajungă la un asemenea nivel de cunoaștere a ei încât să poată da examenul nu există, costurile și durata acestor cursuri fiind prea mari. Plus că în transport internațional șoferii nu au nevoie de limba poloneză.

TLP este cu atât mai revoltată de atitudinea ministerului de Transport cu cât în alte țări UE se poate da examenul în alte limbi, inclusiv engleză. Iar dacă statului îi lipsesc fondurile pentru a angaja translatori, asociația este dispusă să le acopere ea.