criza forta de munca Archives

Piața muncii din Italia cunoaște o perioadă de expansiune susținută în primăvara anului 2025, dar în spatele cifrelor optimiste se ascunde o realitate îngrijorătoare pentru un sector strategic: logistica se confruntă cu un deficit acut de personal calificat, în ciuda unei cereri în continuă creștere.

Potrivit buletinului Excelsior publicat de Unioncamere, în luna mai companiile italiene au planificat peste 528.000 de noi angajări, în creștere cu 7% față de anul precedent. Sectorul serviciilor conduce avansul, dar în centrul atenției se află transporturile, logistica și depozitarea – un domeniu care devine tot mai esențial pentru fluiditatea lanțurilor de aprovizionare și funcționarea întregului sistem economic.

Cerere susținută, ofertă insuficientă

Între ianuarie și aprilie 2025, domeniul logisticii a înregistrat între 53.000 și 66.000 de intrări lunare pe piața muncii. Cu toate acestea, dificultatea de recrutare rămâne alarmant de ridicată, atingând un vârf de 50,5% în sectorul transporturilor și distribuției în luna aprilie. Practic, una din două poziții deschise rămâne neacoperită.

Această criză este resimțită mai ales în rândul muncitorilor operaționali – șoferi, manipulanți, conducători de echipamente de ridicare.

Șoferii de vehicule: dificultate de recrutare de 47,7%
Operatorii de echipamente de manipulare: dificultate de 62,7%
Responsabili în logistică: și aici, nepotrivirea între cerere și ofertă este semnificativă

Forță de muncă străină – soluție de avarie, dar insuficientă

În încercarea de a acoperi golurile de personal, companiile din logistică apelează tot mai frecvent la lucrători străini.

26,7% din angajările planificate în acest sector vizează muncitori imigranți – o proporție mult peste media națională de 18,4%. Deși această tendință oferă un răspuns parțial la criză, ea nu poate compensa lipsa de formare tehnică și profesională a forței de muncă autohtone.

O problemă structurală: decalajul dintre școală și piața muncii

Un alt indicator al dezechilibrului este rata de dificultate de 43% asociată cu diploma în „Transport și Logistică”, semn că formarea oferită de școlile tehnice nu ține pasul cu nevoile reale ale angajatorilor. Este o problemă structurală care necesită intervenții urgente la nivelul politicilor educaționale și de calificare profesională.

Sectorul logisticii din Italia este prins într-un paradox: cererea explodează, dar oferta de muncă specializată stagnează sau chiar scade. În lipsa unor soluții sistemice – formare profesională adaptată, recunoaștere rapidă a calificărilor, politici de integrare a lucrătorilor străini – riscul este dublu: încetinirea lanțurilor de aprovizionare și pierderea competitivității în fața unor economii mai agile din Europa.

Criza din logistică nu mai este o problemă sectorială, ci un simptom al fragilității structurale a pieței muncii italiene în fața transformărilor economice contemporane.

Federația Națională a Forței de Muncă din Transport și Logistică din Franța (FO/UNCP) atrage atenția guvernului și patronatelor, de câteva luni, asupra problemelor care afectează salariații din transport și activități conexe transportului. În cazul acestora practica este de a li se oferi salariul minim orar din Franța, dar Federația refuză să semneze acorduri salariale care să mențină această profesie la un nivel atât de jos, în timp ce patronatele nu se simt presate să negocieze creșteri salariale.

Federația a solicitat al 13-lea salariu pentru angajații din transport, dar nu a primit răspuns pozitiv, iar pentru cei din logistică s-a acceptat această cerere, dar cu condiția ca al 13-lea salariu să includă toate primele și așa numitul „contract de șantier“. Pentru celelalte domenii (mutări, transporturi sanitare ș.a.) nu există nicio grabă să se crească salariile, deși deficitul de personal în transportul rutier și în domeniile conexe este în Franța de aproape 70.000 de oameni.

În aceste condiții, FO/UNCP se întreabă ce au de gând patronatele și dacă nu cumva vor, așa cum sugerează și IRU, să aducă migranți pentru compensarea deficitului de forță de muncă. Or, pentru FO/UNCPO nu aceasta este soluția.

Sindicatele încearcă să negocieze și ceea ce se numește în Franța „congés de fin d’activité (concediu la final de activitate, CFA), dar nici aici guvernul nu își asumă nicio responsabilitate și nu arată clar dacă vrea ca CFA să continue, ci singurul lucru pe care îl spune patronatelor și sindicatelor este să negocieze un nou acord. Or, asta nu se poate face câtă vreme nu se știe dacă vor fi fonduri, deoarece costul CFE ar fi de 305 milioane de euro.

Și în ceea ce privește costurile de transport temerile sindicatului sunt tot mai mari, deoarece de la 1 ianuarie 2022 cheltuielile de cazare și masă ale șoferilor vor fi supuse contribuțiilor și impozitelor dacă nu se aduce dovada cazării și luării mesei. Ceea ce arată că Ministerul de Finanțe consideră memorandumul FO/UNCP referitor la aceste cheltuieli învechit și neconform.

Mai mult decât atât, guvernul nu vrea să răspundă, nici acum, la solicitările sindicatului legate de obținerea permisului de conducere pentru șoferii profesioniști.