Vorbitorii din cadrul webinarului „Nearshoring: Winners & Losers“, organizat de CTP, au arătat cu cifre concrete cât de mult a crescut producția în țările Europei Centrale și de Est (CEE) în ultimii 20 de ani și cât de mult accelerează tendința de nearshoring, și au ținut să amintească și criteriile de care țin cont investitorii când aleg locația pentru o nouă fabrică.

Multe firme, arată Przemysław Piętak (Supply Chain Advisory Director în cadrul CBRE), iau decizia comparând nivelurile chiriei din diverse țări/orașe, „care sigur că este un factor importat. Dar nu e singurul care se ia în calcul. Noi, la CBRE, le-am cerut celor mai mari 100 de clienți să ne spună care e procentul costurilor de Real Estate în totalul costurilor lor de operare și 70% dintre ei au spus că este de 5-10%. În plus, este nevoie de o creștere cu 8% a costurilor fixe cu facilitățile pentru a egala impactul creșterii cu doar 1% a costurilor de transport, care sunt cuprinse, în funcție de firmă, între 45% și 70%.“

Atunci, în afară de costurile de închiriere, firmele țin cont și de costul de transport al materiei prime și componentelor la fabrică și mai ales de costul de livrare a produselor finale, dar și de costul cu angajații și cu facilitățile.

Costul de transport, care este atât de important, este influențat de numărul de depozite din rețeaua acelui producător. Cu cât acesta este mai mare, cu atât sunt mai mici distanțele parcurse și costurile de transport, dar, pe de altă parte, este nevoie de mai mulți manageri. Deci trebuie să se ia în calcul mai multe scenarii și să se aleagă cel în care costul total de operare este cel mai bun. Deoarece nu trebuie optimizat un singur cost, ci trebuie luate decizii bune pentru întreaga activitate.

Pentru a realiza aceste scenarii, consultanții CBRE folosesc informațiile de la clienți.

Uneori se întâmplă ca o anumită locație să fie considerată cea mai bună din perspectiva costurilor, dar acolo să nu existe forță de muncă disponibilă. Deci trebuie inclus și acest criteriu în scenariile realizate. În cele din urmă, în funcție și de zonele/orașele unde există clustere mari, de rețeaua de transport și de locațiile de Real Estate disponibile și de dezvoltările din zonă și de energia disponibilă, se alege un oraș sau o regiune. Un alt vorbitor în cadrul webinarului CTP a fost Marko Ivović, COO Nidec, responsabil cu producția în fabrica recent deschisă din Serbia. Nidec este o companie de origine japoneză care produce și vinde motoare electrice, ventilatoare, suflante și produse mecatronice, optice și electronice pentru industria auto, a echipamentelor casnice și a echipamentelor de producție. Compania are peste 300 de subsidiare în Asia, Europa și în America de Nord și de Sud, iar Serbia a fost aleasă acum trei ani pentru o investiție greenfield deoarece permitea un acces bun la principalele baze ale industriei automotive din Europa și la clienții Nidec – compania fiind activă în Germania, Polonia și Ungaria. Alte motive care au dus la alegerea Serbiei au fost sprijinul activ din partea guvernului și forța de muncă numeroasă disponibilă. De la deschiderea acestei fabrici Nidec și-a sporit volumele, iar acum centrul din Serbia este una dintre locațiile sale principale.

Przemysła Piętak (Supply Chain Advisory Director în cadrul CBRE, filiala Polonia), a declarat în cadrul webinarului „Nearshoring: Winners & Losers“, organizat de CTP, că tendința de nearshoring a început demult și acum accelerează.

Din totalul spațiilor industriale, cele destinate producției au reprezentat în 2020 între 14% în cazul Slovaciei și 30% în cazul Cehiei (pentru România procentul a fost de 20%), în 2021 între 7% în Ungaria și 28% în Cehia (în România 24%),  în 2022 între 13% în Ungaria și 29% în Cehia (în România 22%) și în 2023 până acum între 18% în Polonia și 58% în Slovacia (în România 35%). Deci producția chiar crește în țările central și est-europene. „Dar chiar este nearshoring? Dacă ne uităm la importuri și exporturi, vedem că da, deoarece 74% din importurile și 90% din exporturile celor cinci țări din CEE sunt din/către Europa și Asia Centrală. Fluxurile regionale sunt mai multe decât cele din Asia și aproape toate exporturile, cam 90%, merg în economia europeană, deci este nearshoring, câtă vreme suntem conectați bine cu restul Europei.“

Reprezentantul CBRE clarifică faptul că ambiția țărilor central și est-europene nu este aceea de a deveni un hub global de producție, dar un hub regional pentru Europa sunt deja și tendința se va accelera. Aceste țări sunt foarte conectate la economia Germaniei, care este principalul lor partener și de import, și de export, cu procente cuprinse între 17% în Polonia și România și 18% în Cehia, Slovacia și Ungaria la import și între 17% în România și 24% în Cehia la export. Sigur, faptul că acum economia Germaniei este în recesiune afectează aceste țări și lanțurile logistice din CEE. În vestul Poloniei, de exemplu, sunt firme de comerț electronic care acoperă mai ales Germania și care au fost afectate, ca și firmele de logistică și de fulfillment, de scăderea cererii. Și China este un partener comercial important al Europei în general și al CEE în special, importurile din această țară totalizând în 2021 108 miliarde de dolari pentru cele cinci țări CEE, iar procentele de mărfuri importate fiind fost cuprinse între 5% din toate importurile în cazul României și 14% din toate importurile în cazul Cehiei. Iar dacă fabrici din China se mută mai aproape nu crește doar producția locală, ci au de câștigat și depozitarea, și furnizorii locali de componente.