Elvetia Archives - Pagina 2 din 5

Inițial a fost doar un proiect de viitor, considerat de mulți ca fiind vizionar, acum se deschid primele șantiere, chiar dacă sunt doar de explorare. Metroul subteran de marfă din inima Elveției intră în faza operațională. Compania elvețiană Cargo Sous Terrain (CST), care propune acest proiect, a demarat o campanie de foraje de testare și sondaje geofizice în subsol de-a lungul primei secțiuni a traseului, pentru a obține informațiile necesare pentru a solicita toate autorizațiile necesare. Investigațiile se concentrează pe secțiunea dintre Härkingen și Zurich, unde vor fi efectuate numeroase teste.

Pe lângă cunoașterea condițiilor geologice reale, va fi posibilă dezvoltarea celor mai bune tehnici de gestionare a săpăturilor și de tratare a deșeurilor. Primele foraje deja începute vor ajunge la o adâncime de 100 m pentru a determina compoziția exactă a solului și localizarea rezervelor de apă. Abia într-o a doua fază, după ce vor fi adunate toate informațiile necesare, va fi posibilă identificarea traseului tunelului. Cu un oarecare optimism, promotorii estimează că prima secțiune ar putea fi pusă în funcțiune până în 2031.

În iunie 2021, Consiliul Statelor sau Camera Cantoanelor (cea mai mare dintre cele două instituții care alcătuiesc Parlamentul elvețian), a aprobat fără niciun vot împotrivă legea care constituie cadrul juridic pentru realizarea unui astfel de proiect. Singurul promotor interesat de această lucrare încă din 2013 este compania Cst, alcătuită atât din personalități instituționale, precum Ffs Cargo și La Poste, cât și din numeroși operatori privați din diverse sectoare, de la transporturi la comerț, de la telecomunicații la energie.

În detaliu, Cargo Sous Terrain (traductibil ca „Cargo Subteran”) constă într-un sistem de tunel cu 3 benzi, în care mărfurile ar urma să circule cu o viteză constantă de 30 km/h, 24 de ore din 24, pe navete operate în mod complet automatizat. Mărfurile ar fi alimentate prin puțuri echipate cu lifturi de marfă, unde încărcarea și descărcarea ar fi, de asemenea, complet autonome.

Prima secțiune a rețelei va duce de la Härkingen (la sud-vest de centrul strategic Olten, punctul de intersecție al relațiilor economice din Elveția centrală și un nod feroviar important) la Zurich, cu aproximativ 70 km de tunel. Pe această rută sunt planificate 10 puncte de conexiune (hub-uri). Dar Cst privește deja spre un orizont presupus, 2050, când este planificată o rețea de 500 km între Lacul Geneva și Lacul Constance, cu ramificații în Basel, Lucerna și Thun.

Deschiderea centrului de control al camioanelor Giornico în cantonul Ticino pentru a controla fluxurile de camioane prin tunelul rutier Gotthard a fost o ocazie pentru secretarul general al asociației elvețiene a transportatorilor rutieri Astag, Reto Jaussi, de a solicita o schimbare în politica de transport rutier de mărfuri. El pornește de la considerentul că Elveția va fi cu greu capabilă să realizeze visul unei transferuri totale a traficului de marfă de la transportul rutier la cel feroviar, așa cum prevede Convenția alpină, nu în ultimul rând pentru că Germania nu își respectă angajamentele privind noile infrastructuri feroviare.

Între timp, traficul de marfă este în creștere, iar sistemul elvețian riscă să fie paralizat. Mai exact, Jaussi spune că se așteaptă ca fluxurile rutiere să crească cu 26% în următorii ani, împiedicând astfel atingerea obiectivului de a se menține sub 650.000 de tranzite pe an pe teritoriul Confederației. „Este timpul să vorbim clar și să afirmăm cu onestitate că acum este indispensabil să îmbunătățim întregul lanț de transport, ceea ce înseamnă să consolidăm căile ferate, dar fără a slăbi drumurile, realizând, dincolo de sloganuri, că acestea sunt doi transportatori complementari: traficul de tranzit trebuie să meargă pe șine. Dar transporturile interne elvețiene, în special cele scurte, vor trebui să se facă întotdeauna pe șosea. Avem nevoie de amândouă”. Astag subliniază că marile infrastructuri feroviare construite sau planificate sunt finanțate printr-o taxă pe camioane și, prin urmare, pe transportul rutier, care a generat 25 de miliarde de franci elvețieni numai pentru coridorul feroviar de bază Gotthard. Elveția ocupă o poziție centrală, și în multe privințe incomodă, pe ruta europeană de trafic de marfă nord-sud, iar dacă țările vecine, în acest caz Germania, nu respectă nici măcar unul dintre angajamentele asumate, decalându-le unilateral cu mai mult de 15 ani, atunci riscurile de colaps al sistemului devin foarte reale.