Vrei să fii la curent cu ultimele noutăți?
Abonează-te la newsletter.

Deschiderea centrului de control al camioanelor Giornico în cantonul Ticino pentru a controla fluxurile de camioane prin tunelul rutier Gotthard a fost o ocazie pentru secretarul general al asociației elvețiene a transportatorilor rutieri Astag, Reto Jaussi, de a solicita o schimbare în politica de transport rutier de mărfuri. El pornește de la considerentul că Elveția va fi cu greu capabilă să realizeze visul unei transferuri totale a traficului de marfă de la transportul rutier la cel feroviar, așa cum prevede Convenția alpină, nu în ultimul rând pentru că Germania nu își respectă angajamentele privind noile infrastructuri feroviare.

Între timp, traficul de marfă este în creștere, iar sistemul elvețian riscă să fie paralizat. Mai exact, Jaussi spune că se așteaptă ca fluxurile rutiere să crească cu 26% în următorii ani, împiedicând astfel atingerea obiectivului de a se menține sub 650.000 de tranzite pe an pe teritoriul Confederației. „Este timpul să vorbim clar și să afirmăm cu onestitate că acum este indispensabil să îmbunătățim întregul lanț de transport, ceea ce înseamnă să consolidăm căile ferate, dar fără a slăbi drumurile, realizând, dincolo de sloganuri, că acestea sunt doi transportatori complementari: traficul de tranzit trebuie să meargă pe șine. Dar transporturile interne elvețiene, în special cele scurte, vor trebui să se facă întotdeauna pe șosea. Avem nevoie de amândouă”. Astag subliniază că marile infrastructuri feroviare construite sau planificate sunt finanțate printr-o taxă pe camioane și, prin urmare, pe transportul rutier, care a generat 25 de miliarde de franci elvețieni numai pentru coridorul feroviar de bază Gotthard. Elveția ocupă o poziție centrală, și în multe privințe incomodă, pe ruta europeană de trafic de marfă nord-sud, iar dacă țările vecine, în acest caz Germania, nu respectă nici măcar unul dintre angajamentele asumate, decalându-le unilateral cu mai mult de 15 ani, atunci riscurile de colaps al sistemului devin foarte reale.

Obiectivul final al BCE este de a reduce inflația la un nivel apropiat de 2%, în condițiile în care agregatul a atins un vârf de peste 8% în luna mai în zona euro și ar putea crește în continuare în iunie, potrivit cifrelor prezentate vineri.

Ratele dobânzilor în creștere

Banca se pregătește să majoreze ratele dobânzilor în iulie, pentru prima dată în ultimii 11 ani, în fața inflației în creștere, odată ce va pune capăt achizițiilor de titluri de creanță de pe piață.

Această perspectivă a ridicat riscul unei crize a datoriilor în zona euro, cu diferențe tot mai mari de dobândă între statele din nordul și sudul Europei pentru a se împrumuta și a-și finanța deficitele.

BCE nu dorește să fie singurul actor care să acționeze în furtună, motiv pentru care guvernele, care sunt responsabile de politica fiscală, „trebuie să joace rolul lor în reducerea riscurilor”. Și asta prin acordarea unui sprijin specific și temporar” pentru economie, ținând cont în același timp de „sustenabilitatea” finanțelor lor publice, a conchis doamna Lagarde.