globalizare Archives - Traficmedia

Salariile medii ale angajaților din producție

Câtă vreme la baza globalizării stă capacitatea de a reduce costurile cu forța de muncă prin localizarea producției pe piețe îndepărtate, care le permite producătorilor și să mobilizeze numărul uriaș de persoane apte de muncă din țări precum China și să scadă costurile cu stocurile, CEO-ul și fondatorul Ti Insight, John Manners-Bell,atrage atenția asupra faptului că acest lucru funcționează numai pentru că tarifele de transport internațional au avut maxime istorice scăzute de la momentul containerizării, în anii ’50, și până de curând.

Problema este că în timpul pandemiei de Covid-19 unele segmente ale industriei logistice au încetat să funcționeze cel puțin pentru o perioadă, ceea ce a pus în evidență multe dintre riscurile inerente din lanțurile globale de aprovizionare.

Timp de decenii, managerii lanțurilor de aprovizionare au ignorat costurile „invizibile“, în parte și pentru că erau dificil de cuantificat. Ele includ riscuri economice, printre care dezastre naturale, schimbări climatice, geopolitică, vămi, corupție, criminalitate legată de mărfuri, riscuri din societate, etice, criminalitate informatică și epidemii/pandemii.

Dacă la ele se adaugă probleme legate de costul petrolului, lipsa capacității și lipsa de fiabilitate a rețelelor de transport atunci când ne confruntăm cu tensiuni uriașe, înțelegem mai bine de ce am asistat în ultimii ani la o reechilibrare a lanțurilor de aprovizionare, adică acum există mult mai mult interes pentru relocalizare și nearshoring decât a existat în anii dinaintea pandemiei de Covid-19.

Asta a dus la o schimbare a relației dintre creșterea economică și comerț. În anii 1990 și cea mai mare parte a anilor 2000, volumul comerțului a crescut într-un ritm care a fost aproximativ dublu față de PIB, de 6,0%, față de 3,2%. Dar de la recesiunea economică din 2008 raportul dintre PIB și creșterea comerțului a fost înlocuit cu unul de paritate directă, 1:1 sau mai puțin, iar în 2019, înainte de debutul Covid-19, creșterea PIB global a fost de 2,5%, în timp ce volumele comerciale au scăzut cu 0,1%.

Această dinamică în schimbare a fost cauzată de mai multe aspecte: tensiunile comerciale și protecționismul demonstrat recent de războiul comercial SUA-China, reducerea cererii de import din cauza recesiunii economice din țările dezvoltate, scăderea diferențelor salariale dintre piețele dezvoltate și cele în curs de dezvoltare, schimbarea priorităților investiționale ale țărilor care s-au concentrat pe stimularea economiei și infrastructurii naționale mai degrabă decât pe exporturi și reducerea câștigurilor din offshoring. În ceea ce privește offshoring-ul, de altfel, multe organizații, printre care și Banca Mondială, cred că vârful lui a fost deja atins. China pierde, așa cum amintește John Manners-Bell, unul dintre avantajele sale competitive cele mai importante, deoarece costul cu forța de muncă a crescut mult în ultimii 20 de ani, iar decalajul față de piețele dezvoltate se micșorează – ceea ce nu este cazul altor locații, cum ar fi Mexic.

CEO-ul și fondatorul Ti Insight, John Manners-Bell, a vorbit recent la Conferința anuală a Asociației Europene a Lanțului Frigorific despre oportunitățile pentru industria produselor la temperatură controlată în lumea post-globalizare, cu trimitere și la cartea sa „Moartea globalizării“.

Acesta a amintit, printre altele, impactul pe care l-au avut asupra lanțurilor de aprovizionare politicile interne. Una dintre temele ultimului deceniu – dar nu numai – a fost îngrijorarea electoratului cu privire la lipsa de responsabilitate democratică, ce a dus la Brexit și la creșterea populismului în multe părți ale lumii, deoarece o mare parte din populație simte că preocupările sale nu sunt luate în serios de politicienii globaliști. Această opinie se reflectă în lumea emergentă, unde mulți cred că globalizarea a dus la niveluri mai mari de inechitate.

Nemulțumirile cu privire la distribuirea bogăției au condus la răspunsul multor politicieni, în special al președinților SUA Trump și Biden, de a impune taxe pentru importul de produse și de a iniția războaie comerciale în încercarea de a proteja industria locală.

În ceea ce privește geopolitica, dependența Occidentului de alte țări din lume, de unde importă materii prime și produse critice, a devenit o preocupare politică majoră, iar tensiunile geopolitice dintre SUA și China s-au intensificat, nu în ultimul rând din cauza inițiativei chineze Belt & Road, prin care China își proiectează puterea în întreaga lume. Statele Unite sunt din ce în ce mai îngrijorate de expansiunea militară și politică a Chinei și de aceea a căutat să împiedice exportul de tehnologii avansate către China și aliații săi, mai ales Rusia și Coreea de Nord, ceea ce duce la dezvoltarea unor lanțuri de aprovizionare duale, așa-numitele „friend sourcing”.

În al treilea rând, când vine vorba de sustenabilitate, mulți occidentali sunt îngrijorați de emisiile de carbon generate de lanțurile valorice globale – produse intermediare care traversează lumea, cu valoare adăugată în mai multe țări înainte de asamblare și expedierea pe piața finală. În plus, există amenințarea „scurgerii de carbon“, adică a delocalizării producției către piețe care nu au aceleași standarde de mediu ca UE sau SUA, și există și alte preocupări, legate de lipsa supravegherii de mediu a furnizorilor care lucrează pe piețele emergente, responsabilitatea pentru condițiile de muncă și etica implicată în sclavia modernă.

Țările occidentale pun în aplicare o serie de noi reglementări și legislații pentru a aborda aceste probleme și ele vor avea implicații asupra costurilor companiilor globale.

În al patrulea rând, există motive economice serioase pentru care producătorii și retailerii își restructurează lanțurile de aprovizionare. Creșterea costurilor cu forța de muncă din China a redus importanța unuia dintre motivele cheie din spatele delocalizării, iar riscurile pe care le aduc dezastrele naturale pentru lanțul de aprovizionare – tsunami-ul japonez și inundațiile din Thailanda din 2011, de exemplu, care au evidențiat amenințarea pe care o reprezintă dependența de piețele unice sau aprovizionarea de la furnizori unici – au ajuns printre primele preocupări ale corporațiilor din ultimele decenii.

Alte riscuri economice evidente se referă la slăbiciunea infrastructurii, inclusiv perturbarea porturilor de pe Coasta de Vest în timpul pandemiei de Covid-19, recenta criză energetică ce a dus la creșterea prețurilor petrolului și gazelor, criza de capacitate din industria navală, care a avut impact major asupra tarifelor de transport maritim, și războaiele valutare din ultimul deceniu, prin care guvernele încearcă să-și manipuleze moneda pentru a stimula exporturile. Și, în cele din urmă, arată reprezentantul Ti, trebuie să ținem cont de noile tehnologii care alcătuiesc a patra revoluție industrială: robotica și automatizarea – și AI – care transformă modelele de afaceri și lanțurile de aprovizionare.