Vrei să fii la curent cu ultimele noutăți?
Abonează-te la newsletter.

Un raport Upply referitor la consecințele războiului din Ucraina asupra aprovizionării din UE arată că, deși este greu de prezis cu exactitate ce va urma, din cauza incertitudinii geopolitice imense, absența unui sfârșit clar previzibil al crizei energetice va continua să afecteze capacitatea de producție.

O analiză recentă a Agenției Internaționale pentru Energie avertizează că UE s-ar putea confrunta cu un deficit de aprovizionare cu gaze de până la 30 de miliarde de metri cubi în vara lui 2023, din cauză că în 2023 ar putea lipsi anumiți factori care au permis UE să ajungă la stocuri de gaze la 95% din capacitatea sa totală: temperaturile blânde, aprovizionarea aproape normală din partea Rusiei în prima jumătate a lui 2022 și contracția de 28% a importurilor de LNG ale Chinei în primele opt luni ale anului.

Potrivit unei analize a Universității Columbia, trei factori au contribuit la scăderea cererii chineze de LNG: capacitatea de producție restrânsă din cauza politicii Zero-Covid, trecerea la livrarea de gaz prin conducte și prețurile ridicate de pe piața spot. Deși politica Zero-Covid rămâne în vigoare, restricțiile au început să se relaxeze, ceea ce poate face să crească cererea de LNG din China. În aceste condiții, capacitatea de producție internă a UE poate continua să fie afectată, generând o nevoie de importuri, în special pentru produsele mari consumatoare de energie. În plus, deoarece crește cererea germană de produse chimice chinezești, China ar putea avea nevoie de mai mult LNG pentru a produce mai multe astfel de bunuri.

Un raport Upply despre impactul războiului din Ucraina asupra schimburilor comerciale dintre UE și Rusia arată că penuria de gaze a afectat cel mai puternic industria chimică, iar capacitatea mică a dus la creșterea aprovizionării din afara UE, în special pentru produsele cu emisii ridicate de gaze necesare pentru prelucrarea ulterioară. În primele opt luni din 2022, volumul importurilor germane de produse chimice chinezești a crescut cu 30%, reprezentând 60% din totalul importurilor acestei țări de la furnizori din afara UE (față de mai puțin de 20% în 2021).

Schimbarea fluxului comercial în industria chimică duce și la unele modele noi în activitățile de transport maritim, cum ar fi deturnarea ofertei de negru de fum din Rusia către China, care a creat o anumită cerere de transport feroviar de marfă pe ruta transsiberiană din China către UE, grav afectată de război, deoarece transportatorii maritimi evită acest produs din cauza preocupărilor legate de siguranță și a obligațiilor de curățare a containerelor după utilizare – mai ales având în vedere capacitatea redusă de transport maritim din primul semestru al lui 2022. 

Pentru industria fierului și a oțelului, UE a crescut importurile în principal din Turcia, dar și din diferite țări din Asia de Est, cum ar fi China, Coreea de Sud și Vietnam. China este în prezent al doilea cel mai mare furnizor de oțel din afara UE după Rusia. În ceea ce privește industria lemnului, se observă o creștere semnificativă a aprovizionării din Brazilia, SUA, China și Marea Britanie. Atât exporturile de lemn din Brazilia, cât și cele ale SUA către UE au crescut cu 62% în primele șase luni de la izbucnirea războiului.