Ad
Ad
Ad
Ad
Ad
Ad
Ad
Ad
Ad
Ad
Ad
Ad

Obligativitatea întoarcerea camionului la 8 săptămâni în statul membru de stabilire a creat discuții încă de dinainte de adoptarea Pachetului Mobilitate, argumentele împotriva acestei măsuri costisitoare, poluante și, evident, discriminatorii fiind nenumărate. În ciuda polemicilor din spațiul public și a proceselor intentate la Curtea de Justiție a Uniunii Europene – fie de guvernele mai multor state membre, fie de alte părți interesate – până pe 2 februarie 2022 (data la care a intrat în vigoare această prevedere) nu a fost luată nicio decizie, nici măcar de amânare a aplicării măsurii, dacă nu chiar de suspendare. În aceste condiții, întoarcerea camionului a rămas obligatorie, iar Comisia Europeană a emis un îndrumar prin care răspunde la cele mai frecvente întrebări pe această temă.

Întrebările cele mai frecvente referitoare la articolul 5 din regulamentul nr. 1071/2009, așa cum a fost modificat prin regulamentul nr. 1055/2020, sunt următoarele:

Căror vehicule li se aplică reglementarea?

Măsura întoarcerii camioanelor se aplică:

Cu toate acestea, în aplicarea articolului 1 alineatul (4) din 1071/2009, cu excepția cazului în care legislația națională prevede altfel, această regulă nu se aplică întreprinderilor care exercită ocupația de operator de transport rutier numai prin:

Unde ar trebui să se întoarcă vehiculul?

Vehiculul ar trebui să se întoarcă la unul dintre centrele operaționale din statul membru de stabilire al întreprinderii care are vehiculul la dispoziția sa.

Statul membru de stabilire este acela unde este înregistrată întreprinderea, chiar dacă administratorul său de transport este originar din altă țară (articolul 2 punctul 8 din regulamentul 1071/2009). Articolul 5 din prezentul regulament stabilește condițiile pentru ca operatorul de transport să aibă un sediu efectiv și stabil într-un stat membru. Acesta din urmă a acordat întreprinderii autorizația de a exercita profesia de operator de transport rutier, în temeiul articolului 11 alineatul (1) din 1071/2009.

Cerința nu este îndeplinită dacă vehiculul revine la orice sucursală sau filială dintr-un alt stat membru, ci doar în statul membru de stabilire.

Atenție, vehiculul se poate întoarce însă de fiecare dată la același centru operațional sau la un alt centru operațional din statul membru în care este stabilită întreprinderea.

Pentru cât timp ar trebui să se întoarcă vehiculul?

Regulamentul nu specifică perioada de timp pentru care vehiculul ar trebui să se întoarcă. Aceasta poate fi, prin urmare, de scurtă durată, cu condiția respectării normelor privind timpul de conducere, așa cum sunt prevăzute în Regulamentul nr. 561/2006.

După cum se explică în considerentul 8 din Regulamentul 1055/2020, operatorii, atunci când planifică returnarea, pot încerca să o combine cu unele activități care trebuie efectuate, cum ar fi întreținerea vehiculului, inspecția tehnică sau o operațiune de transport care se încheie în statul membru de înființare în vederea optimizării operațiunilor. În plus, cerința de întoarcere în statul membru de stabilire nu ar trebui să impună desfășurarea unui anumit număr de operațiuni în statul membru de stabilire sau să limiteze în alt mod posibilitatea cărăușilor de a furniza servicii pe întreaga piață internă. Ciclul pentru astfel de returnări ar trebui, de preferință, să fie sincronizat cu obligația întoarcerii șoferului împreună cu vehiculul cel puțin la fiecare al doilea ciclu de 4 săptămâni.

Cum ar trebui să se întoarcă vehiculul?

Regulamentul nu specifică modul în care vehiculul ar trebui să se întoarcă. Prin urmare, se poate întoarce cu orice alt mijloc de transport, cum ar fi trenul, feribotul sau platforma rutieră, inclusiv pentru o parte a călătoriei.

Cum se calculează perioada de 8 săptămâni?

Vehiculul ar trebui returnat la unul dintre centrele operaționale ale întreprinderii din statul său membru de stabilire în cel mult 8 săptămâni de la părăsirea statului membru respectiv.

Conform normelor UE privind calculul perioadelor, datelor și limitelor de timp, perioada totală de 8 săptămâni menționată începe de la ora 0:00 a zilei următoare ieșirii vehiculului din statul membru de stabilire și se încheie la sfârșitul aceleiași zile din a opta săptămână următoare. Cu alte cuvinte, vehiculul ar trebui să se întoarcă la acest centru operațional sau la orice alt centru din statul său membru de stabilire cel târziu la ora 23:59 din aceeași zi a săptămânii, 8 săptămâni mai târziu.

De exemplu, dacă vehiculul părăsește statul membru de stabilire în orice moment, marți, 29 martie 2022, ar trebui să se întoarcă la orice centru operațional al întreprinderii din statul membru de stabilire cel târziu la sfârșitul zilei (23:59) de miercuri, 25 mai 2022.

Cum se iau în considerare sărbătorile legale și weekendurile în ceea ce privește calculul perioadei de 8 săptămâni?

Conform normelor UE privind calculul perioadelor, datelor și limitelor de timp, dacă ultima zi a unei perioade exprimate în săptămâni este o sărbătoare legală, duminică sau sâmbătă, perioada se încheie cu expirarea ultimei ore a următoarei zile de lucru. Având în vedere faptul că obligația se referă la returnarea vehiculului în statul membru de stabilire, numai sărbătorile legale din statul membru respectiv sunt relevante. Astfel, dacă vehiculul părăsește centrul operațional în orice moment, vineri, 25 martie 2022, perioada de 8 săptămâni se va încheia sâmbătă, 21 mai 2022. Cu toate acestea, deoarece ultima zi a acelei perioade este sâmbătă, perioada este considerată ca se încheie la ora 23:59 a următoarei zile lucrătoare, și anume luni, 23 mai 2022.

Cum ar trebui o întreprindere de transport să dovedească faptul că și-a îndeplinit obligația?

Autoritățile competente ale statelor membre trebuie să efectueze controalele necesare pentru a verifica și monitoriza respectarea cerinței prevăzute la articolul 5 alineatul (1) litera (b) din regulamentul 1071/2009. În acest scop, ei pot utiliza toate mijloacele proporționale și eficiente.

Întreprinderile de transport sunt obligate să prezinte dovezi clare că vehiculele pe care le au la dispoziție revin la unul dintre centrele operaționale din statul lor membru de stabilire în cel puțin 8 săptămâni de la părăsirea statului membru. Ele ar trebui să poată folosi orice mijloace pentru a dovedi conformitatea cu această cerință. Evaluarea probelor se face de către autoritățile de control ale statului membru în care este stabilită întreprinderea, sub controlul autorităților judiciare relevante.

În practică, întreprinderile pot prezenta, la cererea autorităților, orice document din care să rezulte amplasarea vehiculului la locul de stabilire în ultimele 8 săptămâni și/sau la fiecare 8 săptămâni. Aceste documente pot fi, de exemplu, înregistrările tahografului sau fișele de pontaj ale șoferilor sau CMR-urile.

Datele tahografului pot fi folosite ca dovadă?

Datele tahografului pot fi utilizate pentru a arăta că un anumit vehicul a fost întors în statul membru de stabilire în ultimele 8 săptămâni, inclusiv în cazul vehiculelor echipate cu tahografe inteligente. Verificarea tahografelor poate avea loc în timpul controalelor rutiere sau la sediu și reprezintă o modalitate fiabilă și eficientă de a demonstra conformitatea cu regula privind întoarcerea vehiculului.

În cazul unui control rutier, întreprinderea ar trebui să aibă întotdeauna posibilitatea de a demonstra respectarea obligației într-o etapă ulterioară prin documente și dovezi disponibile la sediul întreprinderii.

Cum ar trebui să aibă loc cooperarea între statele membre?

Când datele disponibile nu sunt suficiente pentru a atesta conformitatea cu obligația de întoarcere a vehiculului, verificarea ar trebui să aibă loc prin cooperare cu autoritățile statului membru în care este stabilită întreprinderea.

Într-adevăr, autoritățile competente ale statelor membre au obligația, în temeiul articolului 18 din regulamentul nr. 1071/2009, să coopereze strâns și să acorde rapid asistență reciprocă și orice alte informații relevante pentru a facilita punerea în aplicare a acestei măsuri. Autoritățile competente ale oricărui stat membru trebuie să răspundă în special solicitărilor de informații din partea tuturor autorităților competente ale altor state membre și să efectueze controale, inspecții și investigații privind operatorii de transport rutier stabiliți pe teritoriul lor. Această cooperare administrativă și asistență reciprocă între autoritățile competente ale statelor membre este implementată prin Sistemul de informații al pieței interne (IMI), instituit prin Regulamentul (UE) nr. 1024/2012.

Pentru a identifica și evalua impactul obligației întoarcerii acasă a camioanelor la 8 săptămâni asupra climei și mediului, asupra congestionării traficului și a pieței economice și interne, Comisia Europeană a desemnat firma Ricardo Energy & Environment să realizeze un studiu de impact ce are la bază un sondaj al principalelor părți interesate din toate cele 27 de state membre ale UE, inclusiv operatorii de transport rutier, expeditorii de mărfuri și sindicatele naționale / sindicatele lucrătorilor.

Chiar dacă iniţial a promovat activ participarea transportatorilor români la studiu, UNTRR își exprimă acum îngrijorarea cu privire la includerea de către firma Ricardo a unor date distorsionante legate de transportatorii vestici și transporturile internaționale bilaterale care ar putea conduce la concluzii prestabilite în conformitate cu abordarea Europei de Vest, în dezavantajul transportatorilor rutieri români. Este foarte probabil ca firma Ricardo  să arate că obligația întoarcerii acasă a camioanelor la 8 săptămâni este deja o facilitate în situația în care din studiu rezultă că acestea se întorc oricum cu o frecvență mai ridicată de 6 ori pe an. Acest aspect va fi posibil prin faptul că respondenții la chestionar sunt și din țările Europei de Vest – ale căror firme nu sunt afectate de această obligație, precum și prin faptul că sondajul include în analiză și camioanele care operează transport internațional bilateral, în condițiile în care, prin definiție, acestea se întorc acasă după fiecare cursă.

Ca urmare, UNTRR face apel la CE să se asigure că studiul realizat de firma Ricardo va evalua corect impactul obligației de întoarcere acasă a camioanelor. „Considerăm că numărul de camioane implicate în transportul bilateral nu este relevant pentru acest studiu care vizează evaluarea impactului obligației de întoarcere regulată a vehiculului în statul membru de stabilire. În consecință, studiul ar trebui să se concentreze doar asupra vehiculelor utilizate pentru transportul internațional cross-trade și cabotaj. Altfel, întregul studiu devine irelevant“, arată UNTRR într-un comunicat de presă.

Impactul obligației de întoarcere regulată acasă a vehiculului este semnificativ pentru transportatorii rutieri români și pentru economia României. Conform studiului KPMG „Analiza de impact a modificărilor Pachetului Mobilitate 1 asupra sectorului de transport rutier de marfă“, solicitat de UNTRR, întoarcerea obligatorie acasă a celor 60.650 de camioane românești implicate în transport internațional cross-trade și cabotaj va duce la curse goale de 9.800 km/camion/an și, în consecință, la costuri suplimentare semnificative pentru companiile românești, generând pierderi anuale de venituri de 524 de milioane de euro. Aceste pierderi de venituri și creșteri ale costurilor vor determina mulți dintre transportatorii rutieri de mărfuri din România fie să-și întrerupă activitatea, fie să își mute operațiunile în alte State Membre, estimându-se că veniturile din transportul rutier internațional de marfă din România vor scădea cu 4,5 miliarde de euro. Pe de altă parte, emisiile suplimentare de CO2 estimate pentru cursele goale se ridică la aproximativ 456.886 t, ceea ce reprezintă o creștere cu 7,7% a emisiilor totale de CO2 provenite din transportul rutier cu camioane și autobuze.

UNTRR a contestat la Curtea Generală a UE prevederile discriminatorii ale Pachetului Mobilitate 1, care restricționează grav activitatea transportatorilor români în UE, solicitând CJUE anularea prevederilor Regulamentului 1055/2020 privind obligația întoarcerii acasă a camioanelor la 8 săptămâni.