Managerul companiei Skiptrans e de parere ca situatia actuala, care mai dureaza minimum 2-3 luni, va fi urmata de compromisuri pentru supravietuire. „Cu siguranta se va schimba totul, inclusiv mentalitatile. Poate inspre bine. Insa, dupa o criza de 3-6 luni, oamenii vor fi disperati sa faca bani. Clientii nu vor fi insa dispusi sa accepte costuri suplimentare, pentru ca nu le vor putea sustine. Practic, o fabrica inchisa sase luni, nu va accepta cu siguranta un pret dublu de transport. De aceea, in anul de dupa criza, se va merge pe un compromis, pentru supravietuirea ambelor parti.“
Radu Hoza nu crede ca, atunci cand situatia va reveni la normal, va putea sa reduca din costurile cu salariatii, in special cu soferii. „Vom putea micsora salariile soferilor numai daca se va confirma cel mai sumbru scenariu previzionat, acela prin care firmele de transport cu cateva camioane vor fi nevoite sa isi inchida activitatea, iar numarul soferilor va depasi numarul cererilor de angajare. Insa nu prea cred ca o sa fie asa, pentru ca nici in 2008 nu a fost.“
Insa perioada de redresare depinde foarte mult de perioada in care va fi oprita drastic activitatea. „Daca totul sta in loc doar trei luni, situatia se mai poate redresa. Insa e clar ca economia e afectata, iar toate cheltuielile facute acum de guvern, cu somajul tehnic si alte masuri, vor trebui acoperite. Nu ne putem baza ca nu e cheltuiala noastra“, a punctat Radu Hoza, sperand ca, printr-o minune, sa i se restituie cat mai curand de catre guvernul belgian garantia de 7,1 milioane de euro depusa in momentul confiscarii a 346 de camioane, in martie 2019, in ancheta pentru dumping social.
In situatia in care volumele scad tot mai mult, filiala clujeana a Grupului Jost a demarat deja formalitatile pentru a introduce in somaj tehnic circa 200 de soferi. Cu veniturile actuale, compania isi poate acoperi cele peste 450 de leasinguri pentru masini si, dupa cum spune Radu Hoza, chiar mai important, isi poate tine oamenii buni aproape. „Acum toti isi vor tine oamenii de calitate langa ei. Va veni un moment in care vom face o selectie a celor buni. As vrea sa ajungem sa avem oameni de calitate si care se pot slefui fara sa ne ameninte ca pleaca la alta companie. Acum putem forma oameni care sa respecte compania, sefii ierarhici, dar si regulamentele. Eu, daca plec din companie, trebuie sa respect perioada legala de preaviz, pe cand un sofer nici nu ia in calcul asa ceva.“
Radu Hoza observa ca roata s-a intors: daca pana acum companiile de transport se plangeau de lipsa soferilor, acum zilnic vin catre companii cereri de angajare. Pe de alta parte, o parte dintre soferii angajati se tem sa mai plece din tara, preferand sa ramana langa familii. De asemenea, sunt si soferi care se tem sa mearga in Italia. „In prima faza, am avut soferi care au renuntat la anumite curse, in special in Italia, dar si soferi care au cerut bani mai multi ca sa mearga acolo. Avantajul meu e ca am soferi care au inteles situatia si au mers, insa nici nu i-am trimis in zonele foarte afectate. In plus, in Italia s-au luat masuri destul de drastice ca sa se evite orice contact intre sofer si angajatii firmei.“
Din punct de vedere al conditiilor precare igienico-sanitare, dar si de alimentatie, din parcarile europene cu care se confrunta adesea soferii, Radu Hoza considera ca marele avantaj al companiei este ca majoritatea soferilor pot ajunge destul de des la bazele grupului, unde beneficiaza de toate conditiile. „Din fericire, soferii romani sunt invatati de la companiile la care poate au lucrat, sa isi gateasca singuri mancarea si sa nu fie dependenti de restaurantele din parcari. Oricum, situatia inca nu e foarte drastica, atata timp cat inca au acces la benzinarii si supermarketuri.“
