Spania Archives - Pagina 11 din 133

Context: Mercosur ca factor declanșator, logistica ca „victimă colaterală”

Primele zile din 2026 au adus o nouă rundă de proteste agricole în mai multe state europene, cu efect direct asupra transportului rutier și a fluxurilor intermodale. Miza politică este acordul de liber schimb UE–Mercosur, pe care organizațiile de fermieri îl contestă din perspectiva concurenței la import și a standardelor de producție, iar pentru lanțurile logistice consecința imediată a fost blocarea unor coridoare TEN-T și a acceselor la porturi.

Pe 9 ianuarie, o majoritate de state membre UE a confirmat oficial sprijinul pentru semnarea acordului, în pofida opoziției unor guverne și a presiunii protestelor. În paralel, Reuters a indicat că blocul Mercosur are în vedere semnarea pe 17 ianuarie 2026, ceea ce a menținut tensiunea în stradă și după 9 ianuarie.

Franța: nodul critic pentru transportul european

Franța a concentrat cele mai sensibile puncte pentru tranzitul continental, mai ales pe axele dintre Benelux–Paris–Spania și pe culoarul mediteranean. În intervalul 7–9 ianuarie, au fost semnalate blocaje și încetiniri pe autostrăzi cu relevanță internațională, inclusiv legături spre Belgia și spre frontiera spaniolă (zona atlantică). În aceeași perioadă, presiunea a urcat și pe zona pariziană, unde convoaiele și blocajele au complicat accesul în capitală și distribuția urbană.

După 9 ianuarie, protestele nu s-au „stins” uniform: au continuat și acțiuni anunțate ca fiind de durată, inclusiv blocaje planificate pe artere majore (ex. A7 în sudul Lyonului, în anumite episoade), ceea ce a păstrat riscul de efect de domino în rețea.

Spania: Catalonia, presiune pe coridorul mediteranean și pe porturi

În Catalonia, protestul a vizat direct conexiunile cu Franța și funcționarea porturilor. Blocajele de pe AP-7/N-II au lovit una dintre cele mai utilizate legături transfrontaliere rutiere, iar acțiunile asupra accesului la portul Tarragona au afectat schimbul navă–camion/navă–tren.

După 9 ianuarie, au apărut semnale de „relaxare” parțială: unele baraje au fost ridicate, însă puncte cheie au rămas active (inclusiv pe AP-7 și la port), ceea ce a menținut întârzierile pentru fluxurile industriale și containere.

Belgia: blocaje la Zeebrugge și fricțiuni pe accesul portuar

În Belgia, una dintre cele mai sensibile consecințe a fost legată de accesul rutier către portul Zeebrugge. Autoritatea portuară a comunicat explicit despre blocaje cu tractoare la rondul de deasupra A11, cu oprirea completă a traficului în anumite intervale.
Presa locală a relatat și despre acțiuni similare în alte zone, cu trecerea camioanelor „în reluare” pe anumite porțiuni, evitându-se uneori colapsul total, dar cu pierdere de timp și capacitate în ferestrele de intrare/ieșire din port.

Germania și Grecia: blocaje regionale, cu risc pe rutarea alternativă

În Germania, autoritățile au încercat să limiteze blocările totale la intrările pe autostrăzi, însă au existat încetiniri și întreruperi regionale care au afectat distribuția și conexiunile spre nodurile logistice.
În Grecia, protestele au inclus închideri și blocaje pe axe naționale și la puncte de frontieră, cu impact direct asupra transportului rutier și a tranzitului balcanic.

Confirmarea sprijinului statelor UE pentru semnare a ridicat miza politică internă în unele țări. În Franța, de exemplu, disputa s-a mutat și în zona parlamentară, cu tensiuni legate de moțiuni și poziționări partinice pe tema acordului.

Pentru lanțul logistic, efectele tipice ale acestor blocaje au fost:

creșterea timpilor de tranzit și degradarea punctualității, mai ales pe rutele Franța–Spania și pe conexiunile către porturi;
costuri operaționale suplimentare (carburant, ore de conducere „consumate” în congestie, repoziționări, penalități contractuale);
presiune pe intermodal prin întreruperea alimentării terminalelor (camion–feroviar / camion–maritim) și formarea de cozi în zonele portuare;
relocarea fluxurilor pe rute secundare, cu risc mai mare de blocaj local, restricții de tonaj și timpi imprevizibili.

**Sursă foto: Tranzit AI

Joi, 18 decembrie 2025, Ministerul Transporturilor din Spania a prezentat rezultatele Observatoarelor privind costurile, prețurile și activitatea transportului rutier de mărfuri pentru trimestrul al treilea al anului 2025. Datele au fost analizate și validate în cadrul grupului de lucru trimestrial care reunește reprezentanți ai administrației, ai asociațiilor de transportatori și ai companiilor de transport.

Costurile de exploatare: creștere moderată, cu presiune din zona salarială

Până la 31 octombrie 2025, costurile de exploatare ale transportului rutier de marfă au înregistrat o creștere medie de +1,4% față de trimestrul III din 2024. Evoluția este determinată în principal de:

cheltuielile cu personalul și diurnele, în creștere cu +5%;
costurile cu combustibilul, care au scăzut cu –1,8%, reducând presiunea asupra bugetelor operaționale.

Pentru un vehicul articulat de marfă generală, costul unitar este estimat la:

1,32 euro/km parcurs;
1,55 euro/km încărcat.

Structura costurilor confirmă schimbarea de trend: combustibilul reprezintă 27,8% din total, sub nivelul cheltuielilor cu personalul și diurnele, care ajung la 34,8%. Costul anual total de exploatare al unui astfel de vehicul este evaluat la 159.093,21 euro.

Evoluția prețurilor: creșteri moderate, diferențiate pe distanțe

În ceea ce privește tarifele practicate de companiile de transport, trimestrul III din 2025 a adus o creștere medie anuală de +1,2%, cu diferențe semnificative în funcție de distanța parcursă:

până la 50 km: +4,5%;
50–100 km: +2,9%;
100–200 km: +0,2%;
200–300 km: +2,4%;
peste 300 km: +2,8%.

Datele arată o capacitate limitată de transfer a creșterilor de cost către clienți, în special pe segmentele de distanță medie.

Activitatea de transport: redresare parțială după trimestrele slabe

Pe baza sondajului permanent realizat săptămânal la aproximativ 1.000 de transportatori, Ministerul Transporturilor constată o ușoară redresare a activității în trimestrul III din 2025, după scăderile din perioadele anterioare.

Raportat la tone-kilometru, producția de transport a crescut în medie cu +3,0% față de trimestrul III din 2024:

transport național: +2,8%;
transport internațional: +8,2%;
transport interregional: –4,6%.

În schimb, volumele efective transportate (tone) au scăzut per ansamblu cu –2,5%, evoluția fiind mixtă:

transport național: +1,1%;
transport internațional: +2,0%;
transport interregional: –4,7%.

O redresare fragilă, cu dezechilibre structurale

Datele oficiale indică faptul că redresarea din trimestrul III este reală, dar neuniformă, susținută în principal de transportul internațional, în timp ce fluxurile interregionale rămân sub presiune. Creșterea costurilor salariale continuă să fie principalul factor de presiune, în timp ce tarifele cresc într-un ritm insuficient pentru a restabili marjele.

Observatoarele complete de Costuri, Prețuri și Activitate aferente trimestrului III 2025 pot fi consultate pe site-ul oficial al Ministerului Transporturilor din Spania, la adresa: transportes.gob.es.

**Sursă foto: Tranzit AI