Principala problema a tuturor transportatorilor este de a reusi sa isi pastreze soferii, in conditiile in care acestia din urma sunt bombardati cu oferte din toate partile, cele mai atractive venind din Occident. Pana a aduce primii extra-comunitari cu acte in regula in transporturile din Romania, care sa-i suplineasca pe soferii romani plecati in afara (iar premisele sunt foarte bune in acest sens) angajatorii sunt indemnati sa-i tina aproape pe soferii pe care ii au, sprijinindu-i in proiectele personale si determinandu-i sa ramana alaturi de companie.
Pe piata unica a fortei de munca transportatorii vestici sunt in avantaj gratie resurselor sporite de care dispun, astfel ca numarul celor atrasi sa lucreze in strainatate creste. In acelasi timp, statisticile arata ca meseria de sofer profesionist nu mai este atractiva, iar cei care sunt inca interesati de o cariera in domeniu nu sunt suficienti pentru a acoperi cererea tot mai mare, determinata de cresterea exponentiala a volumelor de transport. In aceste conditii, solutia identificata deja de mai multi angajatori romani este importul de forta de munca din afara, iar recent adoptatul ordin 953/2019 permite formarea profesionala continua si examinarea in engleza si spaniola a soferilor extra-comunitari, primele examene urmand sa fie organizate la inceputul anului viitor.
Firmele specializate in forta de munca au gasit deja pietele cele mai potrivite de unde se pot aduce conducatori auto profesionisti, atat pentru transport de marfa, cat si de persoane. Mihai Tararache, reprezentantul companiei de recrutare World Wide Workers, propune soferi din Asia. „Asiaticii au deocamdata pretentii salariale mai mici, au capacitate de efort crescuta si, beneficiind de drept de munca doar in Romania, nu exista riscul ca vor pleca la alti angajatori din Uniunea Europeana. Este adevarat ca vin dintr-o alta cultura si nu cunosc limba foarte bine, dar sunt pregatiti, isi doresc sa se integreze si sa munceasca. Noi nu suntem obisnuiti sa lucram cu straini, asa ca e greu acum sa ne obisnuim cu ideea. Altii o fac insa cu succes de ani de zile. La ora actuala, salariile soferilor din Sri Lanka, de exemplu, pornesc de la 600-700 de dolari pe luna.“
Competitia pentru atragerea de forta de munca a devenit feroce si este clar ca in Romania nu se pot oferi aceleasi pachete salariale ca in vest, plus ca acolo soferii sunt incurajati si ajutati sa se integreze cu toata familia, fiind asigurate, de regula, locuri de munca pentru sotii si asistenta pentru copii. „Din cei 600 de angajati din grup, aproximativ jumatate sunt soferi, care efectueaza transport de marfa si de calatori, intern si international. Pana anul trecut nu am resimtit criza de soferi, insa primele probleme au inceput sa apara la transportul international“, a recunoscut Ioan Sighiartau, proprietarul Tabita Tour si al grupului de firme Filadelfia. „Daca pana nu demult veneau cate 10 soferi la interviuri si aveai de unde alege, acum aproape ca nu mai vine nimeni. Mai rau, dintre cei putini disponibili, cei mai multi sunt prost pregatiti. Ca un facut, soferii pleaca atunci cand ai mai mare nevoie de ei, adica in sezon, iar tocmai atunci la transportul de persoane este necesar un plus de 20-30% fata de numarul mediu de soferi utilizati pe an. Importul de soferi extracomunitari este o solutie, daca acestia sunt adusi intr-un sistem de formare profesionala si apoi de fidelizare. Fiecare companie are un nucleu dur de soferi, care duce mai departe valorile sale, dar acesta nu este suficient, mai ales in sezon.“
Pentru ca un sofer din afara UE sa poata opera in curse internationale este necesar sa primeasca viza Schengen. Aceasta din urma are valabilitate de trei luni, iar dupa expirare se impune o perioada de pauza de trei luni inainte de a se putea aplica pentru o alta viza. Astfel, in intervalul dintre doua vize, acesta trebuie sa lucreze in Romania.
Soferul trebuie sa simta ca face parte dintr-un grup
Pana vor ajunge primii soferi extra-comunitari sa intre in paine in transporturile din Romania, managerii trebuie sa se descurce cu ceea ce au. Soferii stiu ca sunt in avantaj si tocmai de aceea cauta sa uzeze de toate oportunitatile pentru a-si urmari maximizarea imediata a castigurilor; apar ca fiind detasati de tot ceea ce se intampla la locul de munca si, in special cei tineri, trec cu lejeritate de la un angajator la altul.
„Contextul a facut ca in acest domeniu sa patrunda si persoane cu pregatire indoielnica, dar pe care angajatorii se vad nevoiti sa le accepte la angajare, asa cum sunt. Pentru majoritatea dintre ei, sofatul se rezuma la a «trage» de volan si a apasa pedala de acceleratie. Pe de alta parte, din ce in ce mai multi proprietari de business-uri sunt, la randul lor, prea putin implicati in urmarirea, sustinerea si mai ales valorificarea corecta a obligatiilor si oportunitatilor de pregatire profesionala continua a angajatilor“, este de parere Gabor Sandor, presedintele Centrului de perfectionare IFPTR – specializat in atestare profesionala.
La examenul pentru obtinerea certificarii profesionale initiale (CPI) pica destul de multi dintre putinii doritori de a incepe o cariera in soferie si acestia nici nu se mai intorc, descurajati de faptul ca examenul este greu, a declarat Augustin Hagiu, presedintele Federatiei Operatorilor Romani de Transport (FORT). (n.r.: Nivelul de promovabilitate la CPI este de numai 68%, conform evidentei Autoritatii Rutiere Romane pe 2018.) Pe de alta parte, „din randurile conducatorilor auto existenti se ridica multi care isi doresc sa devina patroni, dar nu au o idee clara asupra business-ului, strica pretul de transport, iar din acest motiv toata piata este afectata. Pe fondul incasarilor tot mai mici, mentinerea unui nivel de salarizare ridicat sau majorarea salariilor sunt aproape imposibile. Suntem prea multi pentru o piata interna care nu are nevoie de atatea servicii, nici la marfa, nici la pasageri, iar la nivel european suntem ieftini si buni. Soferii vor fi intotdeauna tentati sa mearga la mai bine, in loc sa stea in tara cu salariul minim pe economie, chiar daca diurna sau cota parte din incasari (la negru, la transportul de persoane) completeaza veniturile nete. Pentru ca sunt alte minusuri – legate de asigurari sociale, medicale si pensie – pe care in Occident nu le au. Peste 70% din soferii din Romania sunt platiti actualmente cu salariul minim pe economie plus diurna (la transportul de marfa), respectiv plus cota parte din incasari (la transportul de persoane).“
In graba zilnica, patronii nu au niciodata timp sa isi cunoasca soferii, sa incerce sa ii vada ca fiind mai mult decat simpli posesori de permise de conducere. Pe de alta parte, in ultimul timp, pe fondul crizei de personal, si comunicarea lasa de dorit, transportatorii renuntand sa se mai informeze reciproc cu privire la angajatii care sunt cunoscuti a crea probleme sau care isi schimba des locul de munca, sperand ca poate la ei nu vor fi probleme si ii vor putea tine asa cum sunt (fara sa incerce sa ii incurajeze sa se schimbe). In lipsa unei apropieri mai mari de soferi, fara incercarea de fidelizare a acestora, sansele sunt ca ei sa plece imediat ce li se ofera ceva mai bun, este de parere Augustin Hagiu. „Piata abunda de optiuni. Fiecare om are insa un plan personal, pe care angajatorul (din orice domeniu) il poate ajuta sa si-l indeplineasca, iar in acest fel se creeaza o legatura mai importanta decat beneficiile materiale imediate. In special la soferii tineri, fara experienta profesionala, planul personal este primordial. Daca in relatia cu angajatii se prezinta doar obiectivele companiei, atunci din start interesul este limitat.“
Importanta formarii profesionale de calitate
Reusita responsabilizarii si fidelizarii soferilor ramane nu numai o provocare permanenta, dar poate si cea mai importanta sarcina necesara de asumat de catre fiecare angajator. „Finalitatea dorita este ca soferii angajati sa dovedeasca loialitate fata de colectivul din care fac parte, fata de sarcinile pe care le au de indeplinit, si, nu in ultimul rand, fata de sefi, respectiv persoanele din conducerea firmei”, sustine presedintele IFPTR.
„Experienta companiilor cu perspective de dezvoltare durabila demonstreaza ca formarea profesionala continua se numara printre putinele instrumente cu eficacitate predictibila de care dispune un angajator. Perfectionarea profesionala continua de calitate, efectuata in mod consecvent, pragmatic si in conditii adecvate, exceleaza inclusiv prin faptul ca induce coagularea nu numai a ideilor si experientelor traite, dar si a colectivului. Se poate constata ca toata lumea are de castigat daca in relatiile cu angajatii nu numai ca se formalizeaza, dar se si explica responsabilitatile, atributiile pragmatice, exigentele si/sau asteptarile legate de indeplinirea conforma a sarcinilor curente.“
Cert este ca toata lumea, deci si soferii, are nevoie de modele de comportament si procedura corecte, si respectiv de valori la care sa se raporteze, pentru a putea trai satisfactii, inclusiv la locul de munca. „Chiar daca la inceputul cursurilor de perfectionare profesionala se poate intampla ca unii soferi sa considere ca acestea reprezinta o «pierdere de vreme», la final, majoritatea apreciaza utilitatea lor, inclusiv din perspectiva plusvalorii adaugate la consistenta si profesionalismul prestatiilor proprii.“
Ca orice realizare, asumarea oricarui proiect de instruire continua a personalului reclama nu doar disponibilitate, dar si un efort considerabil, atat din punct de vedere organizatoric (disponibilitate de timp), cat si din perspectiva alocarii resurselor materiale necesare. „Alternativa la pregatirea continua efectuata in mod organizat si planificat o vedeti pe retelele de socializare: soferii dau sfaturi si ofera recomandari dintre cele mai diverse. Oare toate sunt potrivite? Constatam ca se initiaza frecvent dezbateri si/sau se reactioneaza uneori intr-un mod lipsit de un minim respect, nu numai fata de interlocutori, dar in primul rand fata de etica profesionala proprie breslei. Trebuie sa recunoastem ca manifestarile respective sunt contraproductive, aduc atingere atat imaginii firmei la care sunt angajati soferii respectivi, cat si a breslei in general, dar in primul rand imaginii a ceea ce inseamna exercitarea responsabila a meseriei de conducator auto profesionist. Si nu putem face abstractie de aceste manifestari“, a subliniat Gabor Sandor.
Presedintele IFPTR a atras atentia asupra faptului ca tot mai multi angajatori incurajeaza sau chiar impun soferilor sa se „orienteze“ si sa se „descurce“ inclusiv in privinta obtinerii sau prelungirii valabilitatii atestatelor profesionale obligatorii. Asta a condus la cresterea interesului pentru solutiile „confortabile“ de genul: fara scoala, fara scoaterea din programul de lucru, tolerandu-se chiar si obtinerea atestatelor necesare in conditii cel putin discutabile. „Cu siguranta intotdeauna vor exista termeni, imprejurari sau limite in care toate aceste practici le putem considera ca fiind inerente, proprii oricarui sistem perfectibil. Important este sa nu devina contraproductive, in virtutea tentatiilor de a ne complace in comoditatea conferita de proliferarea ideii de «lasa-ma sa te las». Ignorand aceste practici nu facem altceva decat contribuim la deprofesionalizarea sistemului de transport.“
Pentru a tine sub control acest fenomen, in toate tarile membre UE se solicita atestarea calificarii initiale si a pregatirii continue a soferilor. Tarile care au ales sa nu elibereze in mod distinct Certificate de calificare inscriu in permisul de conducere al soferilor codul comunitar 95 al Uniunii, prin care atesta efectuarea formarii profesionale obligatorii. „Ar fi benefic pentru toata lumea daca angajatorii ar valorifica la maximum, dar in mod corect, cel putin aceasta forma de pregatire profesionala continua, impusa de lege. Avand in vedere aceste aspecte, ar fi de dorit ca in privinta promovarii demersurilor ce vizeaza atragerea si calificarea de personal din afara UE sa reusim sa evitam sa devenim la randul nostru doar simpli exportatori de forta de munca“, a precizat Gabor Sandor.
Cert este ca toleranta fata de ideea de „las’ ca merge si asa“ nu duce la nimic bun. „Perpetuand delasarea oportunitatii de a face lucruri constructive, soferii nu vor avea de ales. Vor fi nevoiti sa-si caute modele de bune practici, «furand» meserie inclusiv de la cine nu ar trebui, ca sa se poata descurca. Esential ar fi ca prin toate cele intreprinse, cel putin in privinta pregatirii continue a personalului, sa asiguram un business sustenabil.“
Accesul la meseria de sofer nu mai e la fel de usor
Pe vremuri era mult mai facil accesul la profesia de sofer, isi aminteste Gheorghe Neagra, proprietarul Neagtovo Prod. Cu o simpla adeverinta de la locul de munca (in domeniu), angajatul era primit la examinare pentru obtinerea categoriei de conducator auto profesionist – mai intai C, apoi D si E. „Asa au ajuns multi sa faca soferie. Acum trebuie sa oferim parghiile celor tineri pentru a putea intra mai usor in acest domeniu. Ar fi bine sa se permita soferilor tineri sa profeseze fara atestat profesional in primii 2 ani, cu conditia sa nu paraseasca tara. Am instruit personal multi soferi si am constatat ca puterea exemplului e foarte importanta.“
Intr-adevar, instruirea practica individuala are impactul cel mai mare in perceptia conducatorului auto, este de acord presedintele IFPTR, inclusiv in privinta statuarii modelelor de comportament si de procedura recomandabile in situatii caracteristice. „In cele din urma nimic nu poate intrece eficacitatea «scolii vietii». Pe de alta parte, experienta bazata pe «folclorul din parcare» s-a dovedit a fi cel mai neavenit «profesor», fiindca mai intai aplica testul – care poate fi costisitor – si de-abia dupa aceea lectia. Pana la urma, costurile invatarii meseriei de sofer reclama si sacrificii, care trebuie onorate, respectiv platite intr-un fel sau altul, fie prin sustinerea unor proiecte sau programe de formare profesionala, fie prin costurile suplimentare considerate ca fiind «neprevazute», ce tin de acoperirea pagubelor materiale aferente accidentelor, exploatarii neconforme a vehiculelor sau penalitatilor contractuale, chiar daca sunt imputabile (sau nu) in mod direct angajatilor. Oricare dintre companiile active pe piata au avut si au suveranitatea deciziei in a stabili un echilibru convenabil, raportat la asumarea celor doua categorii de cheltuieli. Cu siguranta nu ar fi intelept ca efortul investitional in pregatirea continua a angajatilor sa depaseasca nivelul suportabil al pagubelor pe care le poate genera lipsa pregatirii corespunzatoare a personalului din cadrul companiei.“
Oricum ar fi, este esential ca acumularea experientei sa se constituie pe o baza teoretica si practica solida, si periodic sa se coaguleze in mod principial (prin pregatire continua teoretica si/sau practica) intr-un plus de intelepciune adaugata la prestatiile dovedite in practica de angajatii companiei. In aceasta idee, pregatirea continua efectuata de institutii specializate este o necesitate curenta. La ora actuala exista multe forme si solutii de formare profesionala continua accesibile si la indemana oricarui angajator interesat. Singura provocare ramane identificarea solutiilor corecte si fezabile, atat din punct de vedere organizatoric cat si al eficacitatii aplicarii lor, raportat la particularitatile fiecarei companii. Castigul cel mai important de pe urma aplicarii consecvente a oricarei forme de pregatire este, pe langa acumularea cunostintelor, ameliorarea atitudinilor dovedite ulterior de angajati“, a concluzionat Gabor Sandor.
Piata fortei de munca nu evolueaza in concordanta cu necesitatile, acesta fiind si motivul pentru care 85% dintre angajatori declara ca intampina dificultati in ceea ce priveste ocuparea locurilor de munca vacante. Profilurile cel mai greu de gasit sunt de electricieni, sudori, mecanici si ingineri in sectorul constructiei de masini, avantajul de acum 15 ani al lucratorilor calificati din Romania fiind inlocuit de precaritatea sau chiar absenta unei educatii de calitate. In plus, si imbatranirea din statele europene mult mai dezvoltate duce la o absorbtie tot mai mare de forta de munca romaneasca. In conditiile in care situatia este similara si in celelalte state est-europene, fiind deja clar ca solutia nu mai poate veni din regiune, CCIR incearca sa ofere mediului autohton de afaceri raspunsuri practice, aducand in fata acestuia solutiile oferite de World Wide Work Company, o firma specializata in recrutarea de forta de munca din Asia de Sud-Est, respectiv din Vietnam si Sri Lanka, zona cu populatie foarte mare, disciplinata si cu pretentii salariale mai mici. „Importul“ de lucratori (nu de inalta calificare!) este incurajat si de noul cadru legal, care, renuntand la protectionism, permite angajarea acestora cu salariul minim din Romania, nu cu cel mediu, cum era pana de curand.
Companiile private au nevoie de lucratori calificati, astfel ca identificarea si implementarea inclusiv in politici publice specifice a unor solutii viabile pentru depasirea crizei si stimularea competitivitatii mediului de afaceri national reprezinta doua dintre prioritatile strategice ale CCIR. „Neconcordanta dintre cerere si oferta de competenta reprezinta o problema suplimentara pentru firmele romanesti. Precaritatea sau chiar absenta unei educatii de calitate conduce la o resursa umana insuficient calificata pentru domenii cheie ale economiei cum sunt constructiile, IT&C, energia etc. Competentele informatice disponibile nu tin pasul cu aparitia polurilor de IT&C, un sector in crestere cu potential economic viitor valoros, in special in judetul Cluj. In plus, numarul de romani intre 20 si 29 de ani care detin o diploma in domeniul stiintei, tehnologiei, ingineriei si matematicii a scazut de la 16,6 din o mie de persoane in 2014 la 14,4 in 2016“, puncteaza reprezentantul CCIR prezent la intalnirea cu mediul de afaceri.
Pe de alta parte, Mihai Tararache, managing partner World Wide Work Company, observa si problema imbatranirii accentuate din ultimii ani de la nivelul societatii noastre si din Europa, o cauza care atrage din ce in ce mai multa forta de munca din Romania. „Occidentul, care se confrunta cu acest fenomen, pluseaza tot mai mult cu salarii si conditii pentru a atrage angajatii nostri calificati.“
Nu mai e forta de munca disponibila in regiune
Potrivit ANOFM, anul trecut, in perioada ianuarie-august, 63.819 de locuri de munca au fost declarate de angajatori, in mod repetat, ca fiind vacante. In primele opt luni ale lui 2018, media numarului de locuri de munca vacante declarate de catre angajator in mod repetat a fost de 7.977, insa datele reale, necuprinse in statistici, dar validate de diferiti factori, arata ca 3,5-4 milioane de romani pleaca sa munceasca pe termen mediu si lung in vest. „Pietele cele mai cautate sunt Germania, Marea Britanie, Italia, Spania si Franta. In plus, de la 1 aprilie, Elvetia – o tara care ofera salarii foarte mari – si-a deschis piata de munca pentru romani si bulgari, deci avem inca un competitor pe piata fortei de munca“, a punctat Mihai Tararache, subliniind ca, desi in Romania au mai crescut salariile, acestea nu se pot „bate“ cu cele din tarile vestice, de 2.000-2.500 de euro pe luna.
Potentialul Romaniei de a atrage forta de munca din alte zone din regiune s-a restrans foarte mult in ultimul timp, raportandu-ne la salariile si conditiile ce pot fi oferite. „Polonezii au fost mult mai iuti si mai inventivi. Acestia au luat rapid un contingent de 1,2 milioane de ucraineni, nu s-au blocat in proceduri de intrare in state terte, non-UE. In acelasi timp, Serbia migreaza catre vest, iar cetatenii moldoveni care obtin cetatenie romana pleaca, la fel, in Occident. Ca urmare, potrivit analizei noastre, solutia nu vine din regiune, decat punctual si cu dezavantajul ca muncitorii din zona pot parasi usor locul de munca si ajunge rapid in tara lor.“
In mod firesc, europenii au inceput sa caute solutii in regiunea asiatica, unde populatia este foarte numeroasa si disciplinata „in mare parte“. China, a doua putere economica mondiala, potrivit prognozelor, va fi pe primul loc ca economie in viitorul apropiat. „Chinezii au foarte mult de munca la ei in tara, deci Romania, cu salariile pe care le ofera azi, nu este foarte competitiva ca sa rezolve problema la modul general“, observa Mihai Tararache. Apoi, Filipine are istoric in a lucra in Arabia Saudita, Qatar sau Dubai. Lucratorii vorbesc foarte bine engleza, insa acestora le-au crescut mult pretentiile si, in plus, sunt sindicalisti. „Daca, dintr-un grup de zece filipinezi, unul are o problema, se coalizeaza toti si starnesc mai departe probleme.“ Indonezia si Malaiezia importa, la randul lor, din alte zone din Asia, iar Thailanda, cu 30 de milioane de turisti anual, e pe trend de crestere economica, avand salarii de 400 de dolari.
Focus pe Vietnam si Sri Lanka
Vietnam, cu o populatie de 100 de milioane de oameni, cu o economie de piata si o forta de munca bine pregatita in scoli tehnologice, dar cu salariul mediu de 180 de dolari, poate fi o solutie pentru Romania, alaturi de Sri Lanka, fosta colonie britanica, avand 95% literati ce pot lucra in zona de ospitalitate si manufactura. „World Wide Work Company recruteaza personal calificat din Asia de SE pentru angajatorii din Romania, ocupandu-se de intreg lantul, de la selectia personalului conform cerintelor companiei, recrutarea personalului si avizarea documentatiei in tara de origine, pana la obtinere de vize. In Vietnam, unde activam de doi ani, recrutarea se face cu o echipa proprie, insa, daca este nevoie, putem lucra si cu firme partenere“, a spus Mihai Tararache, subliniind ca sunt 5.000 de vietnamezi care lucreaza cu forme legale in Romania (700 din 2017 si peste 4.000 din 2018), preponderent in zona de constructii si santiere navale. „In 2017, Romania a avut 2.000 de avize pe toata tara, iar in 2018 peste 9.000 de avize pentru cetateni straini (aproape 5.000 de vietnamezi, peste 1.000 de sri lankezi, iar restul din tarile arabe si Turcia). Anul acesta, contingentul stabilit prin HG este de 20.000 de straini/tara.“
In Vietnam, economia incepe sa functioneze, forta de munca numarand 54,8 de milioane de oameni. Acestia, dupa categoriile in care sunt specializati, lucreaza in agricultura (40%), industrie (25,7%) si servicii (34%). „Poate ca nu sunt perfecti, dar reprezinta o piata foarte buna, cu un bazin mare, cu muncitori calificati si cu o populatie dornica de munca, dat fiind faptul ca 8% traieste sub pragul saraciei. Recomand lucratorii vietnamezi pentru zona de constructii, fabrici si ospitalitate. Salariul acestora poate porni de la 500 de dolari pe luna, in functie de calificare.“
Reprezentantul World Wide Work Company recomanda si Sri Lanka, o tara cu aproape 23 de milioane de locuitori, vorbitori de engleza, cu pretentii salariale mai mici, pornind de la 350-400 dolari/luna. Forta de munca este de noua milioane de oameni (27% in agricultura, 26% in industrie si 47% in servicii), din care doua milioane de muncitori lucreaza deja in Qatar, Dubai sau Oman. „Pentru deficitul Romaniei, aceasta e o piata care poate suplini consistent cererea de forta de munca. E una din solutiile cele mai bune din Asia pentru domenii precum ospitalitate si manufacturare“, a spus Tararache, amintind ca sunt deja peste 500 de lucratori din Sri Lanka veniti in Romania si cu formele legale aproape finalizate. „Cunoastem toti pasii care trebuie urmati si cum sa evitam problemele, in conditiile in care Romania nu are o istorie in a importa, ci doar in a exporta forta de munca.“
In Sri Lanka si Vietnam, compania are o echipa care pre-examineaza lucratorii, apoi face testarea finala in cazul in care sunt calificati. In schimb, pentru calificarile foarte inalte i se solicita angajatorului sa trimita reprezentanti care sa participe la testarea finala. Apoi, in cazul unui grup mai mare in care nu toti stiu engleza, compania se asigura ca macar comunicarea de inceput este rezolvata si ulterior, daca sunt necesare, cursurile de perfectionare pot fi facute in tara de origine, de la perioada de selectare pana ies vizele de munca. Categoriile de muncitori recomandate pentru recrutare din aceste tari sunt pentru constructii, manufactura, fabricare, comert, ospitalitate si servicii. „De la momentul selectiei, poate dura 45-60 de zile toata procedura, cu obtinerea avizelor“, a mai precizat Mihai Tararache.
Angajatorul trebuie sa ofere salariul minim, cazare si trei mese pe zi
Pentru lucratorii straini, contractul, care se semneaza la venirea in Romania, se poate incheia chiar si pe perioade nedeterminate, insa acestia isi doresc de obicei sa vina pentru 2-3 ani, in functie si de cererea angajatorului si de timpul in care el isi propune sa amortizeze costurile initiale (300-400 de euro biletul de avion, plus taxe in valoare de 300 de euro/dosar de emigrant). „Depinde si de chimia dintre muncitor si companie, dar si de modul in care se adapteaza la nivel interuman“, a spus Mihai Tararache. Acesta a amintit ca firmele de constructii beneficiaza acum de o facilitate in ceea ce priveste taxele. Astfel, daca anul trecut, pentru 500 de euro salariu net (2.400 de lei) se plateau taxe pana la 4.100 lei, astazi se achita 3.000 de lei cu tot cu taxe (2.362 + 638 lei).
Conditia legala pentru a putea obtine avizul pentru contractul de munca este salariul minim, iar programul de lucru este stabilit de angajator, cu respectarea legislatiei romanesti in ceea ce priveste plata orelor suplimentare. Pe langa salariul lunar, potrivit emigrarilor si tratatelor dintre tari, angajatul va beneficia de cazare si de trei mese pe zi. „Cand facem oferta de angajare, specificam daca puteti oferi trei mese la cantina proprie sau contravaloarea lor intr-o alocatie zilnica sau tichete de masa“, a adaugat Tararache, subliniind ca exista firme care, atunci cand au adus 30-50 de oameni, au angajat si un bucatar din tara de origine. Cazarea oferita trebuie sa fie „decenta si curata“, cu loc amenajat pentru servit masa, dusuri si paturi care pot fi etajate. „La solicitarea permisului de sedere trebuie sa se faca dovada ca exista acest spatiu de cazare. Chiar daca nu este necesara vreo autorizare speciala, este interesul firmei ca lucratorii sa fie multumiti si sa dea tot ce au mai bun la munca.“
In cazul in care angajatul nu mai corespunde, nu reuseste sa intre in ritmul companiei sau paraseste locul de munca, firma de recrutare va returna angajatorului contravaloarea biletului de avion si va renunta la onorariul care poate fi cuprins intre 300 si 1.000 de euro/persoana, in functie de activitati si de numarul de persoane aduse. „Il inlocuim fara alte costuri legate de avion si onorariu. Insa, in cazul in care s-au selectat 10 persoane, iar pana iau viza doua dintre acestea se razgandesc si nu mai vor sa vina, angajatorul va pierde 100 de euro/persoana, cost legat de avizul de munca“, a explicat Tararache, subliniind ca angajatorul are obligatia de a le facilita intoarcerea acasa, insa numai la finalul contractului. Acesta a explicat ca, in rest, angajatul beneficiaza de tot ce prevede legislatia romaneasca, inclusiv in cazul concediilor medicale. Insa, pentru situatii speciale, precum o repatriere in caz de deces, acesta recomanda incheierea unei asigurari nu foarte costisitoare, de 50-70 de euro/an/persoana.
In cazul in care o companie are filiale si in alta tara europeana, aceasta ii poate detasa pe lucratorii din Vietnam sau Sri Lanka pe baza unor proceduri suplimentare. „Putem face demersuri pentru a obtine formularul A1 pentru ei, dar nu este deloc simplu. In plus, in tari precum Germania, vor trebui sa fie platiti cu salariul de acolo, a mai spus Mihai Tararache, subliniind ca a avut numeroase discutii cu companii de transport care doresc sa aduca in Romania soferi profesionisti din aceste tari asiatice. „Avem deja doua proiecte de succes. Am adus soferi care lucreaza pe Romania, la 700-1.000 de dolari/luna, desi inca mai sunt companii care se tem ca nu cumva ISCTR sa le ceara la control si acte suplimentare. De asemenea, in curand vom incepe un alt proiect pilot pentru import de soferi profesionisti“, a punctat reprezentantul World Wide Work Company.
02.10.2020
Revista Tranzit
Rămâi la curent cu ultimele ediții ale revistei Tranzit