Criza din Orientul Mijlociu readuce în prim-plan vulnerabilitatea rutelor maritime și energetice care leagă Europa de Golf. Pentru Italia, miza nu se rezumă la petrol și gaze: relația comercială cu statele Consiliului de Cooperare al Golfului are o greutate semnificativă și pentru exporturile industriale, pentru lanțurile logistice și pentru aprovizionarea energetică. Datele oficiale italiene arată că, în primele 11 luni din 2025, exporturile totale ale Italiei au continuat să crească, iar instituții precum SRM și MAECI descriu Golful drept una dintre zonele care au susținut această dinamică externă. 

Iar Italia nu este singura ţară europeană cu un comerţ exterior important cu ţările din Golful Persic.

Relația comercială cu Golful este susținută de industrie, nu doar de hidrocarburi

Analizele economice prezentate de SRM arată că schimburile dintre Italia și statele din Golf se sprijină pe o complementaritate puternică: dinspre Italia pleacă în principal utilaje, tehnologii industriale, echipamente electrice, produse pentru infrastructură, sisteme navale și bunuri cu valoare adăugată ridicată, în timp ce din Golf sosesc în special resurse energetice și materii prime. În același timp, MAECI a raportat că exporturile italiene totale din primele 11 luni din 2025 au ajuns la 591,3 miliarde euro, în creștere cu 3,1% față de perioada similară din 2024, ceea ce confirmă reziliența internaționalizării industriei italiene. 

Emiratele și Arabia Saudită rămân piețe-cheie pentru companiile italiene

În relația cu Emiratele Arabe Unite, dinamica comercială a rămas puternică și în 2025. Agenția oficială WAM a indicat pentru primul semestru exporturi italiene către EAU de 4,5 miliarde euro, cu 19% peste nivelul din aceeași perioadă a anului anterior, iar estimările pentru întregul an au depășit 9 miliarde euro. Emiratele funcționează nu doar ca piață finală, ci și ca hub regional de redistribuire către zona MENA, Africa de Est și Asia de Sud. Arabia Saudită rămâne, la rândul ei, o piață importantă pentru tehnologie, echipamente industriale și proiecte legate de infrastructură și diversificare economică. 

Blocajele maritime din regiune se transmit rapid în costuri și termene

Tensiunile din regiune au efect nu doar asupra petrolierelor și transportului de LNG, ci și asupra navelor containerizate și bulk carrier. Devierile de rute, costurile mai mari de asigurare și presiunea asupra lanțurilor maritime au deja efecte asupra companiilor europene. Guvernul italian a avertizat recent că riscurile din zona Hormuz și din Orientul Mijlociu pot afecta exportatorii, costurile transportului și prețurile materiilor prime și alimentelor. 

Gazul qatarez rămâne un punct sensibil pentru securitatea energetică

Pe partea energetică, dependența Italiei de Golf rămâne relevantă, mai ales prin Qatar. Reuters a relatat, citând Snam, că gazul qatarez furnizează în jur de 7 miliarde metri cubi anual către Italia, adică aproximativ 11% din consumul național. Tot Reuters a arătat că LNG -ul a ajuns să acopere circa o treime din consumul italian de gaze, iar importurile de LNG au crescut puternic în 2025. Asta înseamnă că orice blocaj prelungit în exporturile din Golf sau în navigația prin Hormuz poate avea efecte directe atât asupra pieței energetice, cât și asupra costurilor industriale și logistice din Italia. 

Presiunea logistică se mută și asupra porturilor europene

Crizele din Marea Roșie și din Golf au modificat deja geografia rutelor maritime, favorizând unele porturi nord-europene și complicând fluxurile clasice către Mediterana. În acest context, competitivitatea porturilor și a logisticii italiene depinde tot mai mult de capacitatea de a absorbi costurile suplimentare, de a menține timpi rezonabili de tranzit și de a proteja conexiunile energetice strategice. Raportul SRM privind economia maritimă italiană insistă tocmai pe această combinație dintre comerț, porturi, shipping și securitate energetică. 

Reziliența există, dar riscul s-a materializat deja

Imaginea de ansamblu este una mixtă. Pe de o parte, industria italiană a continuat să exporte bine spre piețele din Golf, iar legăturile comerciale par mai solide decât ar sugera simpla volatilitate geopolitică. Pe de altă parte, concentrarea unei părți importante a aprovizionării energetice pe rute și furnizori sensibili face ca orice escaladare militară să se traducă rapid în costuri mai mari, marje mai mici și presiuni inflaționiste pentru economie. Pentru Italia, Golful nu este doar o sursă de energie, ci și un spațiu esențial pentru export, investiții și stabilitatea lanțurilor de aprovizionare. 

Porturile italiene au înregistrat peste 490 de milioane de tone manipulate în 2022, ceea ce marchează o creștere de 1,9% față de anul precedent și 61,4 milioane de pasageri tranzitați, dintre care 9 milioane de pasageri de croazieră.

Potrivit cifrelor actualizate de Assoporti și SRM, centrul de studii al grupului Intesa Sanpaolo, privind transportul maritim și porturile, Port Infographics 2023, datele arată că sistemul portuar italian își confirmă poziția multifuncțională, după ce a gestionat mărfuri lichide în vrac de 169 milioane de tone, Ro-Ro de 120,9 milioane, containere de 119,5 milioane, vrac uscat de 61,1 milioane și 19,7 milioane de tone de alte mărfuri.

Porturile italiene au demonstrat o rezistență mai mare decât alte zone concurente. În sectorul containerelor a înregistrat o creștere de 1,3%, față de scăderile înregistrate aproape peste tot (de la intervalul nordic până la Mediterană și Atlantic). De asemenea, Italia și-a îmbunătățit și prezența în rețeaua internațională de conexiuni programate pentru containere, unde a crescut competitivitatea sistemului țării. În 2022, schimbul maritim a înregistrat o redresare foarte clară de peste 38%.

Primele 5 categorii de mărfuri care au intrat în Italia pe cale maritimă au marcat 72% din importurile maritime (petrol și gaze; metale, mașini, produse chimice, textile și îmbrăcăminte). În același timp, primele 5 categorii de mărfuri care au ieșit din țară pe cale maritimă au înregistrat 76% din exporturile maritime (mașini, produse rafinate, produse chimice mijloace de transport, alimente și băuturi).

China se confirmă ca fiind principalul furnizor al Italiei, reprezentând o cincime din bunurile care intră în Italia pe cale maritimă. Statele Unite se confirmă ca o piață de desfacere importantă pentru exporturile italiene pe cale maritimă, un sfert din bunurile care ies pe această cale au ca destinație țara nord-americană.

Previziunile privind transportul maritim mondial indică o creștere în termeni de tonaj de +1,6% pentru 2023 și +2,8% pentru 2024. Petrolul și gazele sunt mărfurile care vor avea cele mai favorabile perspective, impulsionate de necesitățile de transport rezultate din războiul în curs. La nivel internațional, zona mediteraneană se preconizează că va avansa cu +3,5% pentru manipularea medie anuală a containerelor în următorii 5 ani, față de 2,8% la nivel mondial.