Vrei să fii la curent cu ultimele noutăți?
Abonează-te la newsletter.

De curând, negociatori din partea Consiliului și Parlamentului European au ajuns la un acord de reformare a sistemului de taxare pentru vehiculele grele de transport rutier, cunoscut ca Eurovinieta, cu scopul de a trece de la un model bazat pe timp la unul bazat pe distanță (kilometri), pentru a reflecta mai bine principiul „poluatorul/utilizatorul plătește“.

Din 2029, statele membre vor elimina vinietele (taxele bazate pe timp) din rețeaua TEN-T pentru vehicule grele de transport (camioane, autobuze) și în schimb vor începe să aplice taxe pe distanță. Iar acolo unde țările aplică un sistem comun de taxare, ca Tratatul Eurovinieta, folosit în Danemarca, Luxemburg, Olanda și Suedia, se vor acorda în plus doi ani pentru a adapta sau a elimina acest sistem.

Pentru a garanta un tratament egal și o competiție corectă, noile reguli vor fi extinse în timp și la vehiculele ușoare (vanuri, minibuze și autoturisme). Statele membre vor avea opțiunea de a stabili un sistem combinat de taxare pentru vehicule grele sau pentru anumite tipuri de vehicule grele, în funcție de distanță și durată, și de a integra cele două variabile (cea nouă, bazată pe emisiile de CO₂, și cea existentă deja, bazată pe categoriile Euro). Sistemul va permite aplicarea pe deplin a principiului „utilizatorul/poluatorul plătește“ și le va oferi statelor membre flexibilitatea necesară de a concepe propriile sisteme de taxare a folosirii drumurilor. Totuși, ca principiu de bază, acestea vor avea libertatea de a aplica taxele la diferite categorii de vehicule: camioane grele, autocare și autobuze, vehicule ușoare, vehicule comerciale ușoare, minibuze și autoturisme, independent unele de altele. De aceea, pentru a garanta un tratament corect al utilizatorilor ocazionali ai rețelei europene de drumuri și al șoferilor din alte state UE, acordul permite și crearea de perioade mai scurte de valabilitate (o zi, o săptămână sau 10 zile) și limite de tarif pentru viniete care pot fi impuse autoturismelor.

Noile reguli se aplică principalelor drumuri comerciale internaționale, dar statele membre pot continua să păstreze vinietele pentru porțiuni specifice ale rețelei de drumuri dacă pot demonstra că noul mod de taxare ar duce la costuri disproporționate față de veniturile preconizate.

Uniunea Europeană se îndreaptă deci spre un sistem comun de tarifare a folosirii infrastructurii, care poate fi preluat de toate statele membre și care reflectă mai bine principiile „poluatorul plătește“ și „plătești cât mergi“. În plus, țările europene vor trebui să stabilească din 2023 valori diferite ale taxei de drum în funcție de emisiile de CO₂ pentru camioane și autobuze.

Reamintim că în 2017 Comisia Europeană a lansat propunerea de revizuire a Directivei Eurovinietei, ca parte a Pachetului Mobilitate 1, iar statele membre au încercat să ajungă la un sistem viabil de stabilire a prețului pentru întreaga rețea europeană de transport, dar fără să reușească, astfel că acum fiecare va decide în dreptul său dacă va adera la rețeaua la care până acum s-au alăturat doar cele patru țări de mai sus, restul continuând mai mult sau mai puțin cu un sistem de taxare în funcție de kilometrii parcurși.

Comitetul Național Rutier din Franța (CNR) a realizat în 2020 o monografie despre transportul rutier de mărfuri din Spania, pentru a actualiza datele dintr-un studiu similar din 2015.

Studiul despre condițiile și costurile de exploatare ale unui camion spaniol de 40 t care face transport internațional pe distanțe lungi a fost realizat în primul trimestru din 2020 și pentru el CNR s-a axat pe aspectele fiscale și sociale ale transportului rutier de marfă din Spania, pe studiile anterioare pe care le-a realizat CNR pentru Spania și pe informații de la experții cu care colaborează, pentru a realiza o imagine de ansamblu cât mai corectă și a sublinia principalele evoluții remarcate la ultima analiză.

Datele despre costurile de exploatare provin mai ales din interviuri față în față cu 17 firme spaniole care au operațiuni pe distanțe lungi, mai ales la internațional. Ele au între două și 200 de camioane, între 2 și 220 de șoferi și cifre de afaceri cuprinse între 1,5 și 45 de milioane de euro/an și fac transport mai ales în Spania, Franța, Germania, BeNeLux, Italia și Marea Britanie, adesea operațiunile lor de transport internațional fiind combinate cu transport frigorific și intern.

Exploatarea vehiculelor depinde de caracteristicile clientului și de principalele piețe unde lucrează firmele. Numărul de zile de exploatare a lor este cuprins între 231 și 264 pe an, cele mai multe firme declarând circa 242, față de 259 de zile/an, așa cum a reieșit din studiul similar făcut în 2015. Kilometrajul anual mediu este de 120.000-155.000 km, cu cele mai multe firme în jurul valorii de 141.200 km, față de 145.000 km în 2015.

Firmele păstrează camioanele de la internațional 5-7 ani, cele mai multe șase ani, și le cumpără de obicei în leasing pe 48 de luni, deci le folosesc încă 1-2 ani după încheierea acestei perioade.

Prețul mediu al unui camion Euro 6 rezultat din interviurile cu transportatorii este de 80.000-95.000 de euro, cele mai multe firme indicând 83.500 de euro. Iar semiremorcile costă 25.000 de euro și pentru ele se face leasing pe 36-60 de luni – cele mai multe firme indicând 48 de luni. Durata de exploatare a unei semiremorci este de 10-15 ani, cele mai multe firme indicând 11 ani.

Unele firme apelează la leasing operațional pentru camion, pe 36 de luni, adesea cu întreținerea inclusă, iar două din 17 au recurs la credit.

Dobânda este de circa 2%, ceea ce duce la un cost anual de 15.234 de euro pentru un ansamblu articulat de 40 t, la un raport de 1,35 între semiremorci și camioane (față de 1,25 în 2015), față de 14.083 de euro/an în 2015, deci o creștere de 8,2%.

Consumul mediu indicat la interviuri este de 29,9 l/100 km. Aproape toți transportatorii chestionați (95%) alimentează din Spania, unde obțin prețuri foarte bune și pot recupera și o parte din acciză, iar restul din Franța. Media prețului carburantului în 2020, așa cum reiese din publicațiile Comisiei Europene, a fost de 0,8379 de euro/l în Spania după recuperarea parțială a accizei și de 0,8933 de euro/l în Franța după recuperarea parțială a TICPE. Numai cinci firme dintre cele intervievate au stație de incită și achiziționează astfel cea mai mare parte din cantitatea de motorină folosită. În aceste condiții, prețul mediu al carburantului luat în calcul de CNR este de 0,8406 euro/l.

Numai două firme din 17 au propriul service unde fac o parte din întreținerea vehiculelor, mai ales a semiremorcilor. Dintre celelalte, șapte au contract de întreținere în cadrul contractului de leasing financiar sau operațional. Costurile de întreținere și reparații sunt greu de calculat, subliniază CNR, din cauza diferitelor tipuri de contract de întreținere din contractele de finanțare. Unii transportatori au optat pentru întreținere în cadrul leasingului și declară că plătesc 6.480 de euro în 48 de luni, deci costul/km este de circa 0,0461 de euro, ținând cont de kilometrajul anual, cu 18,2% mai mult decât în urmă cu cinci ani.

Costul anual cu anvelopele este de 2.400-4.400 de euro, în funcție de modalitatea de acționare a vehiculelor (cu sau fără contract de întreținere) sau de marca aleasă, dar și de kilometraj și de sarcinile transportate. Toate firmele intervievate au contract specific pentru anvelope și conform declarațiilor lor costul anual reținut de CNR este de circa 3.180 de euro.

Taxele de drum plătite pentru un ansamblu de 40 t care face transport internațional este de 10.000-25.000 de euro, în funcție de țările unde se merge și de principalele piețe unde activează clienții. Și acest cost a crescut mult față de 2015, mai ales din cauza apariției unor noi țări care au recurs la taxa/km, ca Belgia, și creșterii generalizate a tarifelor din Germania, o piață importantă pentru flota spaniolă. Suma nu include eurovinieta folosită în Olanda, Luxemburg, Suedia și Danemarca. Costul anual al taxelor este estimat la 19.000 de euro pentru o firmă spaniolă standard, fără eurovinietă, cu 25% mai mult decât în 2015.

În ceea ce privește asigurările, sumele indicate de transportatori sunt de la 1.600 la 3.000 de euro pentru un ansamblu. Cele mai multe dintre firmele intervievate au asigurare care acoperă toate riscurile și unele au asigurare și pentru semiremorci. Valoarea reținută de CNR este de 2.270 de euro pentru un ansamblu articulat de 40 t și cu asigurare care acoperă toate riscurile, în scădere cu 13% față de 2015, când era de 2.600 de euro.

Taxa pe vehicul se ridică la 600,85 de euro/an pentru un ansamblu articulat de 40 t Euro 6 cu cinci axe și suspensie pneumatică.

Informațiile despre costurile administrative sunt dificil de colectate și în Spania, deoarece diferă de la o firmă la alta: unele iau în calcul costul atelierului propriu și altele includ în calcule activitățile anexe, cum ar fi cele de logistică. Totuși, conform firmelor intervievate, acest cost se ridică la 6-9% din costul total de transport.

Ținând cont de toate aceste detalii, conform calculelor CNR, costul total este de 0,89 de euro/km, față de 0,84 de euro/km în 2015, deci în creștere cu 6%. Unele costuri, cum ar fi cel cu șoferii (+9,7%), deținerea vehiculelor (+8,2%), taxele de drum (+25%) sau  întreținerea/reparațiile (+18,2%) au crescut semnificativ față de 2015. Iar dacă se adaugă costurile administrative se ajunge la 0,95 de euro/km.

Condiții și costuri de exploatare pentru un camion de 40 t care face transport internațional pe distanțe lungi: